1,886 matches
-
prostit, pe sub discursul mormăitor al grăsanului, care ne urzica urechile În maniera-i binecunoscută. Fata asta, cu adevărat frumoasă, Îmi răvășea totul pe dinăuntru. Am devenit moale ca o meduză turmentată când i-am auzit vocea dulce, râsul limpede și amețitor ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu foșnet nefiresc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai rămânea nimic. Doar gustul sărat al broboanelor sărate de sudoare, care i se spărgeau de buze și Îl făceau să deschidă larg ochii, trezindu-l din reverie și aducându-l Înapoi, În camera
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
impasibilă, fără a-mi arunca măcar o privire de mulțumire ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș. A lăsat În urmă un parfum amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
păr și i-am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor. Am băut ginul dintr-o Înghițitură, m-am ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă, astăzi n-am să-ți povestesc nimic. Astăzi am să te rog să... dacă și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici rugina sau plasarea În tabelul lui Mendeleev Între sfărâmiciosul mangan și prea belicosul cobalt, sănătate obținută de mic prin scalde repetate În râuri de munte și cățărarea pe Înălțimi amețitoare, prin cutreierarea tuturor ungherelor acestei lumi și practicarea unor activități atât de periculoase, Încât unii invidioși le-au denumit chiar „mijloace de eutanasiere moderne“. Ca moștenitor al imperiului Stolzmeier, lider mondial În producția de armament, eram regele lumii, unul dintre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a personalului de 14.36, pe ultima parte a rutei Oslo-Satu Mare-Bacău, cel de-al doilea pierde Întrecerea. Înghesuială veșnică În holul blocului. Noaptea se lungește și se lărgește considerabil, temperatura coboară sensibil. Costurile la lumină, Încălzire și Întreținere cresc amețitor. Cum domnul Pandele este angajat ca paznic de noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale chioșcurilor de ziare, În vitrinele marilor magazine. O, și câte variante interesante de alipire nu aveam! Dar, În ciuda protestelor mele, mama, tata și cu mine ne-am stabilit Într-un atom nedecomandat, undeva În dreptul numărului 1
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vedea nimic În jur, intraserăm Într-un tunel aproape infinit. Întreg universul părea o mingiuță prinsă cu elastic, care se Îndepărta amețitor de noi. „Iuuuhuuuu!“ am chiuit de bucurie, dar apoi am Încremenit. Din față venea, tot cu o viteză amețitoare, un alt proton. În acea nanosecundă, am apucat să zăresc chipul drăguț și speriat al quarcului așezat pe bancheta din spate a celeilalte mașini, care părea fragil, dar care dispunea de o căpățână al naibii de tare, după cum aveam să simt imediat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceea a anonimatului specific unui proaspăt emigrant, aceea a editurilor italiene. Mai mult decât atât, am bănuiala că, având în mâini manuscrisul Renatei Pescante Botti - iar nu opul gata închegat - tânărul Andrei Codrescu n-ar mai fi dat curs acestei amețitoare tentații de a ajusta. Actul avangardist și nițel revanșard țintește exclusiv litera tipărită. Nemulțumirea nu e fundamentată pe criterii estetice, ci pe mici capricii de popularitate. Altminteri, n-am mai fi dat, uimiți peste o pagină de gardă în care
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
momentele de ascensiune a imaginației - nu spun numaidecât și a expresivității - din acest pasaj, poate reprodus prea pe larg. Există aici o remarcabilă tehnică a continuei atribuiri și o opulență de invidiat a detaliilor aparent disjuncte. Există, de asemenea, un amețitor carusel de nume proprii și de cifre nu tot atât de proprii cu identități mutabile. Și mai există ceea ce știm din naratologie - omnisciență controlată - în dezvăluirea înceată a gesturilor lăsate în aer. Lucru cert: mâna sigură a Tatianei Dragomir nu dă greș
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dăm bătaie înainte. Ghinion, se gîndește Curistul, mai bine am fi rămas în pană, cel puțin am fi avut prilejul să facem țuști pe trotuar, zice. Toată viața am avut impresia că m-a tîrît după el într-un slalom amețitor, spune Roja, iar acum mă simt obligat s-o țin tot așa, chiar dacă am rămas pe cont propriu, se plînge. Nu e adevărat, încearcă să l încurajeze Părințelul, mai sîntem și noi prin preajmă, spune. Care voi, întreabă din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
finalul la romanul meu. Pictorul lucra mult, se trezea În zori și lucra ca În transă.. Lucra cu ușa camerei Închisă, dar, când făcea pauze, o deschidea larg, și eram invitată să intru și să privesc. Mirosul uleiurilor năvălea atunci amețitor, În Întreaga casă. Picta incontinuu, și, ceea ce m-a frapat din primul moment, a fost recitalul de lumină, fantastic, vibrat de albastruri pure și de sable-urile și roșurile intense care-mi frigeau ochii. Picta Într-un decor de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
teamă, că vorbele pe care tocmai le rostisem s-ar putea dovedi a fi adevărate. În chip misterios, salonul parcă rămăsese neschimbat din seara în care Antonia își făcuse mărturisirea, ca și cum în acel moment asupra lui se lăsase o vrajă amețitoare. Toate podoabele și felicitările de Crăciun erau încă acolo, acoperite de praful care se lăsase peste ele, o pudră cenușie menită să adoarmă totul și să estompeze orice strălucire căci, contrar dorinței Antoniei, o eliberasem pe slujnica ce venea zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întrebat dacă să îndrăznesc să mă duc până la bar să-mi mai iau un whisky. M-am hotărât să rămân pe loc. M-am ascuns mai bine în spatele ziarului. Mă durea o mână. Mă cuprinse un fel de extenuare amețitoare. Atmosfera de sfârșitul lumii începu să devină apăsătoare și nu mai puteam distinge dacă vuietul îndepărtat pe care-l auzeam venea de la avioane sau din interiorul meu. Ziua toată fusese o neîntreruptă stare de veghe. Poate că acum mă cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai Întârzii chinul acesta sălbatic, amețitor, care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul bombat și subrațul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fâțâia pe calendarul de pe perete. (Viespea a decedat abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața ușii la care visasem cu acel amestec amețitor de ardoare și iritare, mi-a numărat bătăile inimii, așteptând să nu mai sune ca niște bile de biliard ciocnite una de alta, apoi am bătut. Acum nu mai aveam cale de Întoarcere. Eu și sexul meu devenisem una. — Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arăta când te gândeai la tine, care te gândești. Fascinat și scârbit În același timp, m-am decis să urmăresc o reacție În lanț - mai mult, ca să mă testez, să văd dacă e posibil. Totuși, aproape imediat, cu o ușurință amețitoare, se dispersă În mii de direcții, toate la fel de aiuritoare, toate la fel de sinuoase, și am Înțeles că e prea mult, cel puțin pentru capacitatea mea actuală de a judeca, ca să urmăresc mișcările astea capricioase, corpurile astea În formă de lalea, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a fost distrus; ne-a rămas doar universul acesta haotic al limbajului. Fratele cel Mare cântă și dansează, iar noi nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sîni, fără să-i mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]