340 matches
-
Zgomotul se apropia din ce în ce mai mult. "Vin tancurile!" striga bucuros copilul. Milițienii începuseră să se-agite, împingeau mulțimea spre trotuare, zgomotul creștea până la un urlet greu, continuu, și deodată se arăta coloana militară, mai întîi GAZ-uri vopsite-n kaki, apoi amfibii, apoi tunuri de toate felurile trase de camioane, rachete lungi pe șasiurile lor și, mult așteptate, tancurile, mărun-tind caldarâmul cu șenilele, puternice, de neoprit, cu câte unul sau doi oameni în negru ieșind pe jumătate din turele. Mircișor era-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi fost aproape sigur de victorie, îi răspunse pe același ton Kasser. Situația e însă mult mai complicată. Dialogul celor doi fu întrerupt de un zgomot metalic. La câteva zeci de metri în fața lor, pe plajă, se oprise un vehicul amfibiu. din care se revărsară cel puțin cincizeci de soldați, care ocupară un semicerc în jurul celor trei. Kasser zâmbi. Chiar și dacă ar fi fost un singur quint și soldații aceia tot nu i-ar fi putut face nimic. Mai ales
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum să-i facă pe plac maică-sii, și mă trezesc într-o eră mocirloasă, acvatică, înainte de apariția familiilor în accepțiunea de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mișcare. Și el se Îndrepta spre pierzanie. Singura diferență era absența fotografilor, pentru că era În toiul nopții. La o lună după ce se Înrolase În Marina Statelor Unite, Milton era staționat la baza navală Coronado din San Diego. Era membru al Forțelor Amfibii, a căror treabă era să transporte trupele spre Orientul Îndepărtat și să le asiste În asaltul plajelor. Treaba lui Milton - din fericire, până acum doar la manevre - era să coboare mijloacele de desant de pe laterala vasului de transport. De mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ale Clementinei le Întâlnesc pe ale mele. Și apoi, undeva sub toate acestea, inima mea reacționând. Nu chiar o zbatere. Nici măcar un salt. Ci un fel de clipocit, ca o broască sărind de pe un mal noroios. Inima mea, acea creatură amfibie, s-a micșorat În acel moment Între două elemente: unul era emoția, celălalt teama. Încercam să fiu atentă. Încercam să fiu stăpână pe situație. Dar Clementine mi-o luase cu mult Înainte. Își dădea capul pe spate și Înapoi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-o ia la goană. Mă simțeam cuprinsă de panică și, În același timp, surprinzător de calmă. În sinea mea, puneam lucrurile cap la cap. Clementine Stark și lecțiile de sărutat și răsucirile din cada cu apă fierbinte; o inimă amfibie și o brândușă Îmbobocită; sângele și sânii care nu se arătau; și pasiunea pentru Obiect, care părea, care păruse, care arăta de parcă ar fi fost pe termen lung. Câteva momente de claritate și apoi panica Îmi răsună din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
brațul fotoliului. Își eliberase mâinile ca să poată să-și mângâie cățelușul din poală. Câinele era un dachshund care, ținut pe dietă de război, își pierduse tot părul și ajunsese aproape imobilizat de o grăsime hidropică. Câinele arăta ca un animal amfibiu din timpuri străvechi menit să se bălăcească în noroi. În timp ce Resi îl mângâia, ochii lui cafenii se bulbucau orbiți de extaz. Orice reacție cât de mică din partea lui venea ca răspuns la atingerea degetelor care îi mângâiau blana. Nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dat prin nimic, dar care se concepe din propriul ei nimic; și care apare, astfel, în mod răsturnat, ca fiind ea însăși celălalt capăt - adică ea însăși se regăsește numai în opoziție extremă față de sine și își creează astfel organismul amfibiu care se mișcă imaterial între două capete extreme; care-și dau singure o capacitate de inversare alternativă de roluri: fiecare devine, pe rând, începutul și sfârșitul celeilalte; instanță supremă a acestei încordări extreme. Grija este acea accelerare uniformă prin care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Întrebase ,, Când vom pleca?” Avusese lecturi plăcute din poeții și scriitorii citați, dar pentru că trebuie ,,Să trăiești, să te doară” citise mult și din Elytis, Ursachi și gândind ,,magie cu ochii Înstelați” nu-i displăceau nici poveștile. Cele ,,cu fulgere amfibii” care ,,spulberă colbul galben din pletele timpului” spre ,,insomnii nemiloase”. La braț cu Vivaldi, Într-un vals românesc al tinereții, În Închipuirea Pieții Sân Marco ori, poate, In padure la Breazu, alergând ,,iluminat prin arbori”, ,,Ca Într-o poză cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spătarul Vulture. Două de la logofătul Veardză, c-a rămas pe drumuri. — Două! - notă viziriul. — Două de la hatmanul Viezure, că i-au pângărit giupâneasa. — Patru! - zise viziriul. — Două de la clucerul Stănilă, că i-au pârjolit casa. — Șase! Una de la preasfinția-sa Amfibie, că i-au pervertit giudecata. — Șapte! — Una din partea bivelvornicului Stronțiu, că l-au pus de-au giucat geamparalele ziua-n-amiaza mare cum l-au făcut mă-sa, care dă și ea o pungă. — Nouă! - socoti viziriul. — Două de la logofătul Veardză, unșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe uscat a animalelor de mare a reprezentat un pas Înainte În evoluția vieții. Adevărul este că primele ființe au fost forțate să iasă din ocean. Ele Încercau astfel să scape de competiție. Vă puteți imagina scena cu primul pește amfibiu urcat pe plajă, ridicându-și capul și dând cu ochii de vasta Întindere de uscat, fără nici un fel de concurență? Trebuie să fi arătat ca pământul... Beth se Întrerupse, Întorcându-se spre Barnes: — Zi-mi repede: unde țineți plasele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
veninoși? Ca să-și imobilizeze prada? Știți, interesant e că cele mai toxice creaturi trăiesc În apă. Prin comparație, veninul animalelor de uscat nu Înseamnă nimic. Și chiar și printre acestea din urmă, otrava cea mai puternică este extrasă de la o amfibie, o broască: Bufotene marfensis. În mare trăiesc pești veninoși, precum peștele-balon, care În Japonia este o delicatesă, apoi sunt scoicile veninoase, Alaverdis lotensis. Odată mă aflam pe o ambarcațiune În Guam și o femeie a adus la suprafață o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la reședința baronesei de Servus. Reporter de rasă, nu vă precupețesc nici un amănunt autentic, nici un nume propriu. Istoria, pe de altă parte, simptomatizează rafinatul primitivism, un monopol incontestabil al marii doamne teutone. Primul act se scurge Într-o acvatică tribună amfibie, din nevinovata primăvară a anului 1937. Ricardo al nostru scruta cu un binoclu distrat salturile regatei feminine preliminare: walkiriile de la clubul Ruderverein luptau Împotriva colombinelor de la clubul Neptunia. Pe neașteptate, lentila băgăreață stă locului, iar el rămâne cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Corto. Ciclul lui Pratt pare să se încheie sub zodia enigmaticei melancolii care îi unește pe Corto și Levi Colombia. Posedați de fascinația tainelor, ei nu pot trăi în afara acestui cerc al miracolului și căutărilor. Ființă rimbaldiană, ființă marină, ființă amfibie și marginală, Corto se pregătește pentru o altă aventură, așteptând a fi scrisă. Corto este o făptură ce poate exista, în libertate, doar dacă un vis este creat de cel care are darul demiurgic al genezei. Vitalitatea lui Corto este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în care se întâlnesc realismul magic și intertextualitatea postmodernă. Sedus de mituri, călător într-o infrarealitate accesibilă doar celui al cărui ochi este educat de artă și de vis, Giuseppe Bergman este o ființă felliniană prin excelență, prezență ambiguă și amfibie care face legătura între nivele de agregare ale spațiului și tradiției. Dialogul lui Manara se poartă, ca și în cazul lui Pratt, atât cu acea cultură înaltă din care vin spectrele miturilor și ale picturii, dar și cu mitologia culturii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nostru de drum din SA a coborât în stația aia, nu era nici urmă de concentrarea de trupe despre care auziserăm noi. Korsch sugeră că prezența acolo a bărbatului de la trupele navale SA însemna că avea să fie un atac amfibiu și asta, am fost amândoi de acord, ar fi fost cel mai bun lucru pentru toată lumea, dat fiind că granița era în cea mai mare parte muntoasă. Era seara devreme când trenul a ajuns la gara Haupt din centrul Nürnbergului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Maxy) va aclimatiza și asimila noile curente radical-moderniste, impunîndu-le atenției unor cercuri mai curînd rezervate (de la criticii post-maiorescieni și de la tradiționaliștii autohtoniști ai Gîndirii pînă la spiritualiștii eclectici, vitaliști ai „tinerei generații”). Unii dintre ei (Vinea, Maniu, Fundoianu) sînt naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din neo-bucolismul lui Francis Jammes (dar și din tradiția hasidică), peisajul bucovinean al Herței, cu tîrguri putrede și natură agrestă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Hollywood, ca să-i aducă pe marinari aici. Cei de la KFI i-au spus asalt maritim și difuzează Anchors Aweigh la fiecare jumătate de oră. Am văzut niște mateloți ceva mai încolo. Crezi că asta-i ceea ce se cheamă „atac amfibiu“? — Nu știu ce-i, dar eu mă duc înapoi. Să știi că nu ești singuru’ care-a spălat putina. Tocma’ trecu pe-aci un alt flăcău zdravăn. Fugea de rupea pământul. Babacul începea să semene cu o versiune mai șmecheră a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în vise și-apoi adusesem înapoi. Mi-am scotocit creierii, după care, cu un șoc, mi-am amintit. M-am ridicat în capul oaselor. — Ai un tatuaj pe degetul mare de la picior. — Bună dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă cine știe ce. Bine c-a mai scăpat lumea de-un bețiv, mîrÎie spectatorul cu șapcă amfibie dînd pe gît o bere Ursus. Fiindcă muzica lui Bird, ca a oricărui deschizător de drumuri, nu-i lesne de-nțeles, nu e Benny Goodman, Amstrong ori Ella Fitzgerald, nu excelează prin melodicitate, iar Eastwood a mai și reușit performanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și nu mai ieșise... 14 Lucia plăti, coborî din taxi și grăbi pasul către casă. Șoferul o mai privi câteva secunde, admirându-i pulpele pline, apoi demară în trombă. Pe măsură ce se îndepărta, mașina galbenă tăia apa de pe stradă, precum o amfibie, și o arunca într-o parte și în cealalaltă, un fel de modernă și paradoxală despărțire motorizată a unor ape deloc biblice. Strada era pustie, ceea ce nici nu o miră pe femeie, fiindcă pe o astfel de vreme cea mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
precis, simulând că se lasă prins În joc. Brusc, studenta intră În emisie: „Să luăm ca punct de pornire procesul omonimiei, care reprezintă modalitatea de bază a manifestării poetice. Dacă, de exemplu, cuvântul broască (din latinul brosca), ce denumește animalele amfibii din clasa batracienilor, a fost extins la mecanismul de Închidere În care se introduce cheia unei uși («a băga cheia În broascăă), Înseamnă că au avut loc operații de analiză și de «traducereă În alt cod semantic a aceluiași semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]