2,414 matches
-
Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite de case de suburbie lipite de amfiteatre universitare. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona, uitasem cât de importantă este perfecțiunea. Pe calculatorul meu e ciorna materialului despre moartea în leagăn. Ultimul capitol. E genul de subiect pe care nici un părinte sau bunic n-are curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tineri din uzină, care au terminat facultatea la Iași, avîndu-1 conferențiar la cursul de sinteze organice. Spuneți-mi, întreabă Mihai într-o clipă de tăcere cum de-ați părăsit catedra? Ideea mea începe Muraru grav, de parcă ar fi într-un amfiteatru nu putea prinde viață dacă o lăsam altora spre exploatare; ori își băgau ei coada, înlocuind un șurub, un traseu, un buton..., ca să se intituleze coautori, ori nu înțelegeau ceva și tot n-ar fi ieșit. Eu știu ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un articol: "nud cu cinci foi de viță: două la ochi, două la urechi, una la gură". Se discuta literatura unei anume perioade iar tînărul student, sclipitor în păreri, scrisese aceasta, la numai o zi după o contrazicere în plin amfiteatru, la ora de curs. "O găselniță, de care m-am legat cu frenezie gîndește profesorul. Alți studenți, în alte centre universitare, făcuseră greșeli, puerile e drept, dar eu, în Iași, trebuia voiam! să ies în evidență, să... Trebuia să abat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fost centrul politic, economic și cultural al dinastiei Song, pentru regiunea Lijiang. Locuințele sunt amplasate de o parte și de alta a unei străzi, poziționate pe axa nord-sud a așezării, iar în centru este amplasată o piață sub forma unui amfiteatru pe lângă care curge un pârâu, iar cele patru străzi ce se întâlnesc în piață sunt orientate spre cele patru puncte cardinale. Formarea și dezvoltarea ansamblului de locuințe Baisha a dus la configurarea bazei orașului străvechi Lijiang. Grupul de construcții de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
orgoliu, dacă nu și din alte motive, s-a grăbit să-i răspundă. Numai că a făcut-o stângaci, cu prea mult aplomb, și a fost observat de-un supraveghetor. I-au anulat lucrarea și l-au dat afară din amfiteatru. A așteptat-o la ieșire, nu cu reproșuri sau povești lacrimogene, nici cu scandal, nici cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
specialist în computere. În calitatea sa de cel dintâi savant TV de stil nou, Vaughan amestecase un grad mare de farmec personal - păr negru bogat peste o față cu cicatrice, o jachetă americană de luptă - cu o atitudine agresivă de amfiteatru și o convingere desăvârșită a stăpânirii subiectului său principal de interes: aplicarea tehnicilor computerizate de control la toate sistemele de trafic internațional. În primele emisiuni din seria sa, cu trei ani în urmă, Vaughan afișase o imagine puternică, aproape aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pagina 36, pagina 68, pagina 133. Mai ai tupeul să spui că nu-i așa? - De câte ori să-ți explic? Astea le debitează nenorocitul meu de personaj, universitarul ăla obez care visează numai femei tinere și delirează când se uită în amfiteatru, obsedatul ăla care vorbește mult, fabulează... Ce dracu’? Da’ dac-aș fi scris din perspectiva unei femei, ce-ai fi zis? - Ce să zic? Ce-ar fi zis toată lumea: că ești homosexual sau schizo... Nu sunt violent de felul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la Doi Mai, în vacanță, să se laude adică... - Hhmm... și-avea cu ce? - Ei, vax... - Auzi, da’ tată-său nu-i ăla, fostul tartor de la Cultură dinainte de ’89? - Ba ăla-i, morsa împăiată care-a venit în ’87 în amfiteatru și-a reușit să fie chiar mai scârbos decât Țoapa... „cultura pe care-o construim noi astăzi cere din partea voastră, tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul Whittier care bea cafea solubilă în scaunul lui cu rotile, apoi pe lângă Lady Zdreanță și soțul ei de diamant, și-apoi bila grea, întunecată, trece cu un bufnet prin ușile duble, dispărând în amfiteatru. — Packer, îi spune Lady Zdreanță diamantului, e cineva închis aici împreună cu noi. Cu o voce joasă, aproape o șoaptă, Lady Zdreanță întreabă diamantul: Tu ești? Gemulețele pătrate de sticlă care trebuie sparte doar în caz de incendiu au fost deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doar legenda lui Frankestein. Doamna Clark spune: — Și a lui Dracula... Sora Justițiară coboară scările de la etajul al doilea. Traversând holul, caută pe sub mese, prin spatele scaunelor. — E acolo, spune domnul Whittier, ridicând un deget tremurător înspre ușile duble ale amfiteatrului. Lady Zdreanță aruncă o privire în lateral, înspre ușile amfiteatrului, îndărătul cărora au dispărut Miss America și bila de bowling. — Răposatul meu soț și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță, și ne lasă să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dracula... Sora Justițiară coboară scările de la etajul al doilea. Traversând holul, caută pe sub mese, prin spatele scaunelor. — E acolo, spune domnul Whittier, ridicând un deget tremurător înspre ușile duble ale amfiteatrului. Lady Zdreanță aruncă o privire în lateral, înspre ușile amfiteatrului, îndărătul cărora au dispărut Miss America și bila de bowling. — Răposatul meu soț și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță, și ne lasă să așteptăm în timp ce face trei, patru, cinci pași de-a curmezișul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru, și ținem pumnii c-o să auzim ultimele cuvinte ale domnului Whittier. Eroziune Un poem despre domnul Whittier — Aceleași greșeli pe care le făceam când locuiam în caverne, spune domnul Whittier, le facem și azi. Așa că poate ne e dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
balamale. Apoi din nou un strigăt. Sora Justițiară urlă: — Hei, Whittier! Sora Justițiară strigă: Ai întârziat cu nenorocitul de răsărit...! Apoi se aude pumnul care bubuie. Holul în care dau camerele noastre din culise e întunecat. Mai încolo, scena și amfiteatrul sunt scufundate în întuneric. Beznă, cu excepția lămpii pentru stafii. Ne trezim cu toții, punem ceva pe noi, nu știm dacă am dormit o oră sau o noapte întreagă. Așezată în mijlocul scenei, lampa de stafii are un picior lung și un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și întrerupe circuitele, stinge luminile în hol, în foaieruri, în saloane, apoi în galerii și în sălile de primire. Întunericul ne mână înspre amfiteatrul principal. Amurgul acesta trece din încăpere în încăpere până când singurele lumini rămân cele ale cabinelor din culise. Unde dormim cu toții. Fiecare cameră are un pat, o baie, un duș și o toaletă. E destul de încăpătoare pentru o persoană și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cumplit trebuie să se întâmple. Pentru un procent cât mai mare din piață. Pentru domnișoaramatism. Ceva și mai îngrozitor trebuie să se întâmple. Din cabina lui din culise, îl purtăm pe domnul Whittier pe scenă și pe intervalul din mijlocul amfiteatrului. Îl cărăm prin holul îmbrăcat în catifele albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
filmul aici. După ce vom fi descoperiți, locul ăsta o să devină un obiectiv turistic. O Comoară Națională. Muzeul Nostru. Nu, compania de producție va trebui să reconstituie fiecare încăpere de aici pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un verde închis, cu vine și cheaguri negre, un strat de vopsea care parcă se transformă în malachit dacă îl privești cu atenție. În amfiteatrul egiptean, pereții sunt de ipsos și papier mâché, sculptați și modelați în piramide și sfincși. În faraoni uriași așezați pe tron. În șacali cu nas ascuțit. În șiruri peste șiruri de hieroglife căscate ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să înțeleagă cerul nopții. Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor. Toate lucrurile negre din amfiteatru, fiecare spătar de scaun și margine de covor, sunt accentuate de același chenar auriu intens. Dacă vreți cu tot dinadinsul, firetul e din aur adevărat. Fiecare încăpere depinde de ce credeți. Înveștmântați în mătăsurile și catifelele ca din povești, acoperiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l pe domnul Whittier în timp ce doamna Clark stă cu biciul pe noi. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. N-am rezista nici o clipă dacă n-am avea pe cine să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu flacăra verde; pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu sugestii directe la eveniment, iar în interior se notează textul: Domnului profesor, Ilie Ștefănescu, Sunteți invitat să participați, sâmbătă, 20 mai, orele 1200 la festivitatea de încheiere a cursurilor pentru clasele a VIII-a care va avea loc în amfiteatrul liceului ,,Cuza-Vodă”. Colectivul clasei a VIII-a C De obicei, acest gen de compoziții se redactează de către elevi, fără îndrumarea directă a profesorului, din dorința ca aceasta să constituie o surpriză. La clasele cu deficiențe la Limba română se întâmplă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încă în starea primitivă a naturii. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărări de argint. Călătorii ce au străbătut acești munți, cu greu mai recunosc locul pe unde au trecut. Totodată acest amfiteatru de munți a apărat poporul român de orice primejdie de-a lungul veacurilor. Din vesele sate sau orașe, suie diferite poteci printre pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veseli și plin de viață, sub calda binecuvântare a astrului păzitor. Pretutindeni în jur, peisajul zugrăvește în diferite polarități, înălțătoare piscuri albe de calcar sau ținuturi păduroase ce îmbracă dealurile în culori vii. În vâlvătaia de aur se înalță un amfiteatru de munți în care oceanul de verdeață al coniferelor domnește în acest ținut în care garda de onoare a cerului înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui, zugrăvește o armie întreagă pe întinsul pământ. Din streașina munților, râuri frumoase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]