725 matches
-
Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Imaginea în poezia lui Emil Zegreanu, LU, 1942, 6; D.V. [Dragoș Vitencu], „Dar de nuntă”, „Revista Bucovinei”, 1944, 8; C.L. [Constantin Loghin], „Nopți ardelene”, „Revista Bucovinei”, 1945, 1-2; Camil Baltazar, „Amfora de lut”, GL, 1965, 40; Haralambie Țugui, „Amfora de lut”, O, 1965, 12; Perpessicius, Lecturi, 144-148; Dumitru Micu, „Sonete”, RL, 1969, 29; Zaharia Sângeorzan, „Sonete”, CRC, 1969, 43; H. Zalis, Emil Zegreanu sau Poezia discreției, RL, 1983, 10; Corneliu Ionescu
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
V. Copilu-Cheatră, Imaginea în poezia lui Emil Zegreanu, LU, 1942, 6; D.V. [Dragoș Vitencu], „Dar de nuntă”, „Revista Bucovinei”, 1944, 8; C.L. [Constantin Loghin], „Nopți ardelene”, „Revista Bucovinei”, 1945, 1-2; Camil Baltazar, „Amfora de lut”, GL, 1965, 40; Haralambie Țugui, „Amfora de lut”, O, 1965, 12; Perpessicius, Lecturi, 144-148; Dumitru Micu, „Sonete”, RL, 1969, 29; Zaharia Sângeorzan, „Sonete”, CRC, 1969, 43; H. Zalis, Emil Zegreanu sau Poezia discreției, RL, 1983, 10; Corneliu Ionescu, Un poet pentru iubirea noastră, „Viața medicală”, 1990
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
greacă sau egipteană -, autorul încearcă încifrarea simbolică a lumii, aspirând spre o poezie ermetică, ce cultivă paradoxul: „Un înecat care ajunge în deltă / Este epilogul celorlalți / Delta n-are culoarea înecului”. Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-un volum de eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
de o calitate excepțională, provenind din castru și posibil și din alte edificii romane din zonă, au fost refolosite pe teritoriul orașului în construcții de biserici, fântâni, case boierești și alte edificii feudale. Dar vestigii romane de tot felul (monede, amfore, opaițe etc.) s-au găsit pe o arie foarte extinsă, de la fântâna Obedeanu din nordul orașului la Podari, în sud, între Jiu la vest și Plaiul Vulcăneștilor la est, gravitând totuși în jurul vechiului centru al Craiovei de la Bănie, așezat pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră. Fiind un „om ca toți oamenii”, toți oamenii se vedeau întruchipați în el. Buffière amintește o epigramă nesărată dintr-o Antologia homerica pe seama chipului zugrăvit pe o amforă veche al lui Odiseu: „Pe un tablou unde era pictat Ulise și pe care îl stricaseră apele mării”2. Ironia seamănă cu gluma de la noi după care „numele prostului este scris pe toate gardurile”. Nici una dintre ironii nu este îndreptățită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
III, București, 1958-1981; Anul 15, București, 1959; Afișe de bal, București, 1960; Ore calde, București, 1962; Oameni ai zilelor noastre, București, 1963; Pieton în Cuba, București, 1963; Triunghiul, București, 1964; Orga de bambus, București, 1966; Criza de timp, București, 1969; Amfora sabină, București, 1970; Faetonul, București, 1970; Ploaia bleu, București, 1970; Cimitirul vesel. Monografie sentimentală despre Săpânța (în colaborare cu I. Miclea Mihale), București, 1972; Nord, București, 1972; Sunt fiul lui Nan. Pățanii cu cai, parașute și un avion, București, 1972
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
poemele de după 1920 simbolismul se va vărsa tot mai mult în romantism și parnasianism. Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului”, înalță imn nopții, semnalează o amforă, un „vas de bronz”, un satir, o statuie a Afroditei, descrie catedrala Notre-Dame în noapte, consacră poeme „reginei Saba”, glorifică pe Aurel Vlaicu și eroii căzuți în primul război mondial. Dintre scrierile în proză, cea care a reținut atenția unor
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
volumul Covoare basarabene și romanul Cetatea moartă nu au mai apărut. Versurile de început ale lui M. par să refacă îndeaproape evoluția liricii maestrului său, Al. Macedonski. Romantismul „decadenților” și parnasianismul se împletesc astfel în Anacreontica („Lângă lotusul albastru/ Poartă amforele pline,/ Astă seară beau cu tine/ Din pocale de- alabastru/ Cercuite cu argint/ Vinul negru de Corint”), în Seară albastră, Noaptea amorului sau în Noaptea patimilor. Cu timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit, experiențele variate și, poate, noi
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
floare și sub streașină tei” (Ultimul strigăt). N. a scris și piese într-un act, nepublicate. SCRIERI: Gânduri, București, 1943; Balada lui Gheorghe Doja, București, 1949; Balada locomotivei 2211, București, 1949; Cântecele patriei, București, 1957; Dimineață de vară, București, 1964; Amfore, București, 1970; Sub cer senin, București, 1971; Orologii, București, 1974; Printre cântece și flori, București, 1977. Repere bibliografice: Cristea, Teleorman, 436; Popa, Ist. lit., I, 940. D.Mc.
NASTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
descendența lui Lucian Blaga. Impietatea desacralizatoare de conjunctură - nemăsuratul orgoliu al creatorului (Cântecul drumețului de zi), suficiența (Vase comunicante, Trei interludii de pace, Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând un pitagoreism vag și un lirism cadențat, ordonare și transcriere de imagini-acumulări sintactic simple, care
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
de cărți pe scoarțele aurite și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat inițial. Această inovație a fost introdusă de către un bătrîn editor italian din veacul al cincisprezecelea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
începu să taie o gaură în trupul balenei, cam înapoia aripei dorsale. Ai fi zis că-și sapă o pivniță chiar în mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate păsări se bălăceau și se scufundau pe-acolo, cîrîind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale mesei, în focul căminului, în căldura patriei. Acum, după ce am înțeles asta, sînt gata să frămînt în vecii vecilor spermanțetul. Uneori, noaptea, îmi apar în vis lungi șiruri de îngeri, mișcîndu-se în paradis cu mîinile vîrîte în cîte o amforă de spermanțet. * în legătură cu spermanțetul, se cuvine să vorbim și de alte substanțe, înrudite cu el și a căror extragere face parte din pregătirile pentru fierberea grăsimii de cașalot. Să vorbim mai întîi despre așa-numitul „cal alb“, care se obține
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Premiul Academiei Române), îi apar patru volume: Floarea pământului (1920; Premiul Academiei Române), Povestea omului (1923), Zilele vieții (1927) și Cuvinte de dincolo (1934), care conturează fizionomia poetică a lui B. Imaginea proaspătă, dinamică, a dimineții, fecioară ce toarnă lumină dintr-o amforă e o viziune dominantă inițial, redimensionându-se în alte câteva poezii, în care lumina armonizează elementele, infuzându-le o energie creatoare. Treptat, apar umbre - ușoare melancolii, apoi dureri provocate de neliniști intelectuale. Dezrădăcinarea, îndepărtarea de natură, revelațiile paradoxale ale spiritului duc
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
Asinius cu ochi sclipitori. Începe să întrezărească noi perspective de afaceri. Libo ezită pentru o clipă, apoi se decide: — Să-ți dau un exemplu. După calculele din ziua de azi, s-a stabilit un preț de 100 de sesterți pe amfora de vin. Nu-i prea mult, se strâmbă Gallus. Dacă o mai aduci și de departe... Stai, îl întrerupe celălalt. Începe să socotească pe degete: — Socotește în medie 60 000 de amfore pe vas... Îi acordă câteva secunde de gândire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stabilit un preț de 100 de sesterți pe amfora de vin. Nu-i prea mult, se strâmbă Gallus. Dacă o mai aduci și de departe... Stai, îl întrerupe celălalt. Începe să socotească pe degete: — Socotește în medie 60 000 de amfore pe vas... Îi acordă câteva secunde de gândire înainte de a conchide: — Asta înseamnă că o încărcătură purtată de cinci corăbii reprezintă 30 de milioane de sesterți. Asinius Gallus lasă să-i scape un fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos, aplecându-se din timp în timp, pentru a culege câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă, speriați că ar fi putut din neatenție să le frângă sau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere lungi și strâmbe de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte, plante puse în tot felul de soluții, pulberi în cele mai diferite culori. Și coasa aceea mare, acoperită de rugină, bătută în cuie între pietrele peretelui netencuit. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și pe urmă, acum o fi caldă ca urina de catâr! îi vorbi direct băiatului: — Mergi pe drumul dintre copaci cam douăzeci de pași. O să găsești un puț de piatră. Jos e un izvor, iar în apă am lăsat două amfore de vin de Mosela. Dă la o parte găleata, lasă frânghia în jos și agață una cu cârligul. în vreme ce băiatul se îndepărta alergând, îi explică lui Balamber: Mi le-a lăsat un negustor din Augusta. Khaba, care până atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bălaie, nici brunetă. Avea un păr lung și curgător, castaniu, aș zice. Oricum, în vis vă vedeam numai de departe. Și războinicul acela eram eu? Dacă nu erai tu, era un frate geamăn de-al tău. Kayuk se întoarse cu amfora și Balamber îi porunci imediat să toarne de băut la toți. — Dar de ce visul ăsta ar trebui să vestească ceva rău? întrebă el. Ai spus că ar trebui să fac cale întoarsă. Ea își luă paharul și începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar trebuie să mai trăiesc încă pe-atât până să dau ortu’ popii; o să-i îngrop înainte și pe copiii tăi, dacă o să ai vreunul. Râseră din nou, apoi se încinseră iarăși și din nou se ciondăniră, golind, între timp, amfora de vin, dar căzură la urmă, cu toții, rând pe rând, amețiți bine, chiar și descântătoarea - un somn lung și nesănătos, care, legănat de cântecul păsărilor de afară, se prelungi până la lăsarea întunericului. Prima care își reveni fu Malaberga. Sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obscurantismului vremii avea alte motivații. De altfel, totdeauna fusese așa, de când erau copile: oriunde se ducea Hippolita, Flavia mergea și ea. Cu timpul devenise aproape o legătură conjugală: ubi tu Gaia... Divinațiunea se încheiase. Cetegus vărsă uleiul dintr-o mică amforă peste măruntaiele sângerânde, adunate pe petecul pătrat de lână albă, apoi, ridicând mica greutate, o așeză pe flacăra ce ardea în cazanul de cărbuni de lângă el. în vreme ce mirosul cărnii fripte se ridica în aer, se spălă în ligheanul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos, aplecându-se din timp în timp, pentru a culege câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă, speriați că ar fi putut din neatenție să le frângă sau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pornise ceasul de taxare. Nu dădu atenție acestui amănunt, din moment ce cursa era efectuată În afara orelor de program, mai mult decăt sigur, șoferul avea dreptul la un câștig suplimentar. Odată cu Înserarea, ajunseră cu bine acasă. Șoferul opri mașina În fața noului restaurant Amfora, care fusese dat În exploatare după plecarea lui În afara țării. În general, toate noile construcții din jurul pieții nu aveau mai mult de zece ani de existență și afișa o altă față cartierului, unde până mai ieri cântau broaștele iar câinii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rășină și ierburi ce venea dinspre pădure și dinspre plantațiile de plante aromatice de care Calvia Crispinilla avea mare grijă. Calvia avea vila aceea și mari proprietăți în ținut, în Histria și în Pannonia, mine, fabrici de cărămizi, vase și amfore însemnate cu numele său. Era atât de abilă în intrigi politice, încât reușise să se sustragă urii lui Galba, dar și a lui Otho. Ambii o detestau din cauza vechii ei prietenii cu Nero. Se refugiase în vila de la Aquileia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]