1,053 matches
-
Începe să simtă în sfârșit plumb la rădăcina genelor și o căldură plăcută îl învăluie din toate părțile. Se lasă încetul cu încetul purtat pe valul unei succesiuni de imagini neclare. Pe negru nu prinde nici o altă culoare, îi tulbură amorțeala un gând hoinar. Neagră e și perdeaua de pâslă ce se agită în adierea vântului... Iar dincolo de ea zărește nedeslușit cămăruța cu arme. Iată și caii! Nechează sub streașina porticului. Și dincolo de corturi, între munți și mlaștini, un codru întunecos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Jenny au părăsit camera. Brad și Jenny. Până și cuvintele cu numele lor mă fac să mă simt rău. Dar în afară de senzația de rău, nu mai am nici un alt sentiment. Nu simt nici furie, nici mâhnire, nici măcar prea multă durere. Amorțeală. Mă simt doar amorțită. Îmi scot valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urâțenie a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă privea cu tristețe, ascultând îndurerat împotrivirile mele. „Atunci, ar trebui să mă las păgubaș? Ar trebui să-i las pe japonezi în amorțeala lor, așa de binecuvântați cu har și însușiri alese cum sunt ei? Nu știu de ce, dar mie mi se pare că poporul acesta își păstrează mereu sufletul «nici rece, nici fierbinte», după cum spune Biblia, cu îndârjire și încăpățânare, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
normal este 500. O diferență enormă. Mi-au scos tubul și, în sfârșit, am reușit să mă întind în pat. Din a patra zi a început să mă doară capul de la tâmple la ceafă. Durerea aceea persistă și acum. Acea amorțeală din corp mi-a rămas. Normal că starea mea s-a îmbunătățit față de atunci, dar și acum mi-e greu. Ochii îmi obosesc. Aveam impresia că până și forma ochilor mi se modificase. Mă gândeam că o luasem razna. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Normal că și înainte se mai întâmpla să facă asta, însă era diferit. Doar mă saluta: «Bună dimineața», «M-am întors» și apoi nu mai zicea nimic. Noi nu știam cât de deprimat era, cât îi era de greu cu amorțeala, durerea de cap, țiuitul din urechi. Oricâte explicații am fi primit, nu ne puteam da seama de adevărata lui suferință. Doar cel în cauză știe. Recent am început să simt cum e când ești bolnav. Sinceră să fiu, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai bine să dorm. Numai un pic să ațipesc și mă simt mai bine. Mă duc la un psihiatru, care îmi administrează un tratament pentru sindromul stresului post traumatic. Iau medicamente. Când le înghit, ochii mi se relaxează. În schimb, amorțeala e mai acută. Normal că are și efecte secundare. De aceea vreau să renunț. Vreau să fac un tratament naturist. Când mă urcam în metrou, mi se întâmpla adesea să mă ia cu leșin. Respirația mi se îngreuna. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă trezeam, mă culcam iar și mă trezeam. Figura asta s-a repetat de câteva ori. Cât timp am fost internată și avem perfuziile, nu mi-a fost rău. Eram mai curând plină de energie. În seara aceea, senzația de amorțeală și de frig din mâini, respectiv din picioare a dispărut. A doua zi îmi era puțin cam rău. Atât. Am stat în spital două nopți, a treia m-au externat și mi-au spus că eram bine, că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spitalul Universității de Medicină și Stomatologie Tokio, unde am fost internată. Însă mi se repeta că nu aveam nimic. Mi se spunea că îmi era rău din cauza stomacului și mi se dădeau medicamente pentru digestie. I-am întrebat și de amorțeala aceea, dar nu au știut ce să-mi zică. Nu-mi vorbeau decât despre colinesterază. Nu eram în stare să muncesc deloc. Am demisionat de la firmă și am stat acasă o jumătate de an. Mi-au spus: «Nu îți da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care, părând a o deranja căldura din compartiment, și-a scos puloverul și rămânând într-o bluză care lăsa să i se vadă suficient de bine o pereche de sâni destul de atrăgători cu care spera probabil să-l trezească din amorțeală pe George, căci după ce se așeză cu picioarele ceva mai întinse până la genunchii acestuia, îl și atinse cu palma pe umăr: - Hai, domnu’ George, uităte la mine și nu te mai preface, că știu că nu dormi! Ce mai! Asistam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
gând mai serios, ar fi înțeles că planul e imposibil de aplicat, dacă voința de a se sacrifica nu-i va da iluzia că totuși se poate îndeplini acest plan. Sau poate că vorbește așa numai ca să mă scoată din amorțeala din ziua asta, să mă facă să redevin febril din cauza ei. Căci este exclus să fie adevărat! Dacă ar fi adevărat, ce bucurie! Sau cuvântul este prea neînsemnat, nu se găsește nici o expresie care mi-ar putea exprima starea sufletească
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bătrâni și ne facem socoteala vârstei pierdute zadarnic, cu multă melancolie, dar fără revoltă. Sărutările între noi sunt rare, frățești, fără perversitate. Ne simțim obosiți. Zilele mai calde ca totdeauna și marea cuminte, legănîndu-se în cadență, ne influențează în această amorțeală. Câmpie care a fost odinioară plină de flori și de iarbă proaspătă, pe unde a trecut un uragan. Ioana spuse tînguitoare: - Cred că nimic nu s-ar mai putea întîmpla, că am ajuns la starea în care totul îmi este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o Înmâneze Doctorului. Acesta o refuză, socotind-o Încă nefolositoare deorece mai era ceva de adăugat. „Ce anume...?” mârâi el oarecum calm. „Semnătura domnului inginer...E un martor, important și, confuziile nu mai pot fi interpretate...!” Tony pavone tresări din amorțeala În care hiberna. Auzindu-și numele rostit, Înțelese În ce Încurcătură vrea Doctorul să-l antreneze. Să refuze? Se putea ivi complicații; iar dacă semna polița, contribuia cu bună știință la ruinarea acestei familii...! Câteva momente stătu În expectativă, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
indică adresa prietenei sale. Capul Îi vijâia permanent, iar În partea posterioară, creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul muscular Începuse să trepideze să se umfle - săgetat fiind, Într’o stare de amorțeală lentă, În timp ce cavitatea bucală era total congestionată!! Carla Îl Întâmpină iritată. „Bețivul dracului, se putea altfel?” - apoi Îl mustră cu voce tare: „Iar ai băut...? Așa oare ne’am Înțeles noi azi de dimineață...? Băiete, am mai spus și o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se ajunse la o Înțelegere. Filatura de bumbac să procure bitumul necesar iar costructorul se obligă să aducă urgent zece mii metri de carton asfaltat, neapărat În câteva zile, să nu să strice vremea, care deja dădea semne de trezire din amorțeala verii...! Entuziasmat, Tony Pavone Îl contactă imediat pe Gică Popesu care Însă cu dezamăgire Îl informă. “Îmi pare rău...! La fabrica de carton asfaltat dela Ploiești, nu am nici un fel de relație...Nu vreau să te dezamăgesc dar, acest material
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală, fiind Însoțită de o neașteptată ridicare a gradelor de ferbințeală ce pentru moment fu azvârlit În ceață...! Câteva momente, rămase fără grai ne mai știind ce atitudine să adopte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiecare cinci minte ca să-l sune pe Connolly pe pager, dar apoi a renunțat. Probabil că îl avea închis, s-a gândit ea, sau poate nu era acasă. Era cu două zile înainte de Anul Nou, iar Londra era încă în amorțeala de după Crăciun. Străzile erau aproape pustii. Aerul se simțea tăios, ca de argint și atunci când îl trăgea adânc în piept, Shebei i se părea că înghite așchii. Încet, cum după-amiaza înainta, s-a lăsat o ceață înghețată. Farul de la bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Acum mă duc înapoi la ăia doi, să nu se supere. Nu vii cu mine să vă fac cunoștință, sau vă cunoașteți deja? Oare cine-mi oprea cuvintele la porțile buzelor? Nici să mă mișc nu puteam. Mă cuprinsese o amorțeală ciudată, de parcă urma să leșin. Devenisem o statuie de smoală ce se scurgea spre pământ cu mintea fugită de-acolo. Ea nu se supără că nu-i răspund și continuă împăciuitor: Bine, lasă că avem timp să mai vorbim. Aaa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nimic, fiindcă sentimentele care mă încercau deveneau tot mai întortocheate și alergând rămăsesem doar eu și acea durere pornită dintr-o parte, ca o tăietură de paloș. Gâfâiam de oboseală și de neputință. Cu tot frigul de-afară, eu transpiram. Amorțeala simțită la intrarea în cantină nu dispăruse deloc. Cumva, picioarele alergau în legea lor, parcă altcineva respira în locul meu, iar eu eram doar un abur care vede un corp, care știe de undeva că-i aprține, dar pe care nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În sensul acesta. Nu Încă... Aseară observasem că bețele de chibrit au capetele diferite. Simțindu-mă respins de fereastra lămîiatică, m-am urcat În mașină și am deschis aeroterma. Nu mai Îmi era frig, În schimb parcă mi se instalase amorțeala În toate măruntaiele. Senzația de năruire a tuturor speranțelor se transformă Într-un tremur neîncetat pe care nu-l mai puteam controla și presimțeam că nu sînt În stare să mai conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat cu afișe. Am urinat repede și am luat-o Încet, dus pe gînduri, spre localul din colț. Am deschis larg ușa din stînga și am fost neplăcut impresionat de amorțeala dinăuntru. Altădată, la ora asta, erau mult mai mulți consumatori. Am schimbat la intrare patru sute de yeni În monede de cîte zece yeni. Pe peretele din față erau aliniate, una lîngă alta, opt cutii albe dreptunghiulare cu marginea roșie-stacojie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el nu era nimeni. Privi din nou în fântână: apa reflecta doar razele soarelui. Își duse o mână la ochi, orbit de strălucirea lor. Se așeză pe margine și-și ascultă bătăile inimii, pe care viziunea aceea o trezise din amorțeală. Apoi se uită în jur. Ceva îi atrase atenția. Pe piatra cenușie se vedea ceva alb... Cu o mână tremurândă ridică panglica Velundei. O privi cu luare-aminte. Recunoscu capetele: unul cu franjuri, celălalt tăiat drept. El tăiase capătul acela, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așezat pe sofa și mi-am masat fața. Mă simțeam ciudat - decuplat, nefiresc. Minute în șir m-am gândit că trebuie să fiu bolnav de-a binelea, mai bolnav ca niciodată, terminat. Printre simptome se numără claritatea spectrală a văzului, amorțeala capului, elasticitatea membrelor și un gust ciudat și apos în gură. Aha, mi-am spus eu, deci e vorba de plămâni, inimă și cap. După aia mi-am dat seama ce se întâmplase. Nu eram mahmur. Deci așa e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce vrea veneticul ăsta de la mine?“ Nerușinarea cu care Îl Înfruntă din priviri pe bătrân (de fapt nici diferența de vârstă dintre ei nu-i prea mare) nu reușește totuși să-i ascundă sperietura. Ceilalți se scutură și ei de amorțeala care Îi cuprinsese. Ceva se Întâmpla În fața ochilor lor adormiți și ei Încă nu Înțelegeau ce. De ce, bre, nea Antoane? - Întrebă cel de lângă vatră. — Păi, ai pus porumb În boască să-ți iasă țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]