976 matches
-
tot pasul; genunchiul mă durea mult mai rău decât mă duruse în Dublin. Luasem doar jumătate din doza obișnuită de analgezice ca nu cumva să ațipesc în timpul ședințelor și a fost un șoc să descopăr intensitatea durerii pe care o amorțiseră până acum medicamentele. Dar cum altfel să ajung la lucru? Nu mă simțeam în stare să iau un taxi. Fusesem capabilă să iau unul de la aeroport pentru că fusese și Rachel cu mine, dar mă îngrozea gândul să mă urc singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații: tipul de ten, culori preferate etc., înainte de a asalta femeia cu pricina cu o mulțime de mostre adecvate. Zâmbeam, zâmbeam și tot zâmbeam și simțeam că-mi amorțesc buzele. Se acumulează acid lactic, a zis Teenie. Se întâmplă când un mușchi este suprasolicitat. N-am simțit cum a trecut timpul până când Teenie a zis: —La naiba! E aproape douăsprezece. Unde e mulțimea de femei înnebunite s-o întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cerceteze cu atenție materialele, căutând comori ascunse. Erau atâtea culori și imprimeuri, unele mai frumoase ca altele. Dar după o vreme, era prea mult. Se simțeau suprasaturate și nemulțumite. Era ca și cum ar fi mâncat prea multă Înghețată. Simțurile le erau amorțite, iar din cauză că-și suprasolicitaseră creierele, toate acele țesături diferite, la Început atât de inedite, ca niște fluturi exotici, li se păreau acum de-a dreptul banale. Până la urmă, Roxanne nu cumpără decât materialul albastru, părându-i rău că nu așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
paloare ca de murătură. Pe ultima porțiune din Drumul Birmaniei, În timpul urcușului spre orașul Lashio, sistemul de eliminare a gazelor de eșapament al autocarului se stricase, iar acum gazele toxice erau absorbite prin sistemul de aer condiționat; prietenii mei erau amorțiți de greață și durere de cap. Walter observă că până și cei mai gălăgioși - Wendy, Moff, Bennie și Vera - se potoliseră, cuprinși de amețeală. Apoi, domnul Joe, care era În mod normal un șofer morocănos, țipă că a văzut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mici decât mi se păruse mie. Călcam pe ele, dar nu le simțeam. Nimic nu se compară cu experiența unui cutremur, poate doar atunci când iei prima oară un pumn în gură. Zgomotul în surdină, senzația de frig și căldură. Amorțești, te ștergi din propria ta amintire, dispari și-apari într-o fracțiune de secundă. Intri și ieși din prezent și nici nu-ți dai seama. Unii au timp să spună două vorbe, alții să fugă pe geam. La cutremurul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
locomotiva, când așteptam roșul murdar al autobuzelor, când în mâna-n care strângeam mingea de fotbal se comprimau și spaima și bucuria și rânjetele securiștilor peste cupola muzeului Antipa. Există un punct în care flăcările termodinamicii se sting și trecutul amorțește. Acolo e neamțul de la Stalingrad, care-i scrie-n minte nevestei că din degetele lui de soț și pianist i-a rămas doar unul, cel mic, cu care încă apasă trăgaciul. Acolo sunt declarațiile de dragoste, miliarde de cuvinte rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până și controlorii austrieci se încuiau în cabine și nu mai ieșeau până la Brück-an-der-Leita. Până la Budapesta, auzeai numai tropăieli pe holuri, unii bocăneau, alții strigau „Pass Kontrolle!“, alții încercau direct ușa. Dacă uitaseși să pui siguranța, te trezeai la Viena, amorțit de spray, fără haine și bagaje. Cine știa șpilul bloca și gurile exterioare de-aerisire cu un rucsac etanș sau niște ziare prinse cu scotch. I-am mulțumit nașului pentru sfat și-am pus sticla deoparte. Alea de borviz de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
festiv, intermitent, ca-n Pajura în sufrageria domnului Dinu. Cu o zi înainte de Crăciun, se strângea totul și rămâneau doar hârtiile și-aroma de mirodenii. Aici, copilăria părea să fie la ea acasă, puțin alcoolizată, ca amintirile mele: mânile roșii, amorțite de frig; zăpada agățată în păr și de fâșul hanoracului; globurile și insignele rare cu Moș Crăciun (adevăratul, nu impostorul din Uniunea Sovietică!) schimbate cu băieții în spatele blocului; brioșele rumenite de bunica Aneta, din coca rămasă de la cozonac (n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tastele calculatoarelor, impregnându-le cu drogul cibernetic? Transfuzia de date se realiza probabil noaptea, când calculatoarele încremeneau (nu vi s-a întâmplat niciodată ca, în drum spre baie, să zăriți beculețul roșu al unității clipind?), iar utilizatorii picoteau sub plapumă, amorțiți de somn. De pe taste, nanobacteriile contaminau degetele victimei, își croiau drum prin striațiile epidermei, ajungând în rețeaua capilară. Informația era transmisă mai departe, spre creier, îmbogățită ca sângele proaspăt al schiorilor austrieci. Drogul se infiltra în organism, toxinele vii treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rezistență. Cei douăzeci de războinici din jurul clădirii fuseseră retrași Într-o cazarmă situată la cincizeci de pași. Noaptea căzu din negurile iernii odată cu viscolul care șuiera la ferestre. Nu se mai vedea nimic la doi pași. În odaie, prizonierii adormiră amorțiți de căldura trupurilor Înghesuite, de foame și de uriașa oboseală a drumului. Paznicul se postă În fața ușii, dar, la scurtă vreme, se așeză mai confortabil, pe șezut. Privi atent Îngrămădeala de oameni murdari și osteniți, dar nu văzu pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ar desprețui în fundul inimei, ei sunt legați prin mii de interese create în mod factice de guvern și nu pot lucra altfel. Dar daca o țară se poate guverna astfel, daca prin săturarea unor serii de interese private se poate amorți și paraliza bătaia liberă a inimei ei, daca 'n locul deliberării poate veni stupiditatea unei turme conduse de bunul plac a doi-trei oameni, la ce mai trebuie atunci Parlament, la ce alegeri? Toate lucrurile câte se fac astăzi s-ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
combinații politice în cari numele celor șase puteri mari, amestecate cu numele altor neamuri de mai puțină seamă, să se urmeze într-o frazeologie indigestă, doveditoare că autorii combinațiilor nu știu nici geografie nici istorie. Așadar în capitală: un zgomot, amorțit prin surdine, despre o dezbinare latentă în sânul cabinetului, zgomot din când în când caracterizat prin cîte-un pizzicato de nemulțumire în foile roșii minorum gentium, iată tot. În provincie însă, unde partizanii guvernului sânt într-o numerabilă evidență și unde
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Zăpezii era obosită și a vrut să se întoarcă la culcușul ei. A oprit crivățul orbitor și a pornit o ninsoare liniștită. Ajunsă în palatul ei, se uită pe fereastră, admirând fulgii de nea care se așterneau domol peste dealurile amorțite de vremea rece. În următoarea dimineață, soarele auriu strălucea pe cer. Aproape toată zăpada se topise. Palatul tainic nu mai era. Pesemne că plăpânda Crăiasă a Zăpezii plecase demult. Dar stați! Văd parcă un mic fulg de nea ce cade
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
un vas să bei acolo. Și tot timpul trebuia să te plimbi, că n-aveai ce să faci, că de stat nu puteai să stai mult pe tineta aia, că avea o margine subțire, și dacă stăteai prea mult Îți amorțeau picioarele. Și șapte zile și șapte nopți am mers, m-am gândit, mi-am recitat poezii, rugăciuni, amintiri. Am avut tot felul de gânduri. Au trecut șapte zile și șapte nopți. Dar ce am remarcat În timpul ăla: am văzut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iunie, era deja formată hidrosadenita și-mi spune un coleg chirurg: „Am reușit să scot de la farmacia penitenciarului un flacon de chelen și diseară ducem cu noi În cameră ce trebuie și ți-o rezolvăm”... Chelenu’ Îi trebuia ca să mă amorțească... Și cum o făcut, cum nu, da’ când o tăiat flaconul, În loc să taie unde trebuie, l-o tăiat mai jos și În trei secunde s-o și scurs chelenul din flacon... Ce anestezie? Și-atunci am zis: „Haideți, mă!”. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ei, probabil nu era bine prinsă. Era ușoară, dar o să-și facă treaba. A așteptat ceva vreme în tufiș. Pămîntul era umed sub el, deși nu plouase în ultima vreme, totuși n-a avut încotro și s-a așezat. Îi amorțiseră picioarele cît îl evitase. A fost cît pe ce să adoarmă, noroc de înțepătura unei crengi pe care-i aterizase fața. La timp ca să-l vadă pe șef apropiindu-se singur. Cum nu se baza pe capacitățile lui de țintaș
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
chiar dacă Alin îi adusese o farfurioară. Spunea c-o să curețe după aia, dar nimeni nu l-a crezut. Cornel se străduia din răsputeri să nu arate că-l doare să se așeze așa, cu picioarele încrucișate. În curînd îi vor amorți picioarele, copleșite de sîngele care nu mai are pe unde-și continua drumul. Oare cum pot rezista ceilalți? Marcu a amestecat cărțile și i-a dat teancul lui Cornel, care se afla în dreapta lui, să-l taie. Cornel l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe covor, ghemuindu-se În dreptul tablei de șah, În timp ce Închidea ochii, În căutarea odihnei. Probabil că se mișcase În timpul somnului, alunecând de pe covor. Răceala pardoselii Îi intrase În oase și o durere intensă Îi punea stăpânire pe membrele care Îi amorțiseră și Îl furnicau. La un moment dat, i se păru că cineva se apucase să deplaseze oglinzile În alte poziții, În centrul sălii. O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așa înainte. Calea s-a deschis și mulți își freacă mînele și se bucură de aceasta; crezând cumcă teatrul nostru a făcut un progres mare, s-a format companii lirice etc. Noi însă care căutăm la teatru, nu zgomotul ce amorțește sufletul, ci școala care formează inima, îndreptează caracterul prin icoane vii, să vedem întrucît este folositor acest gen de teatru; această drojdie de teatru să zicem. Teatrul este artă și astfel fiind trebuie să tindă la caracterul tipic, la expresiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un model nou, abia ieșit pe piață în acel an, și eu eram obișnuit cu ăla gen osie, pe care îl avea Einhorn. Am încercat o vreme, deși cămașa scrobită mă tăia la mâini și la gât și frigul îmi amorțise picioarele și degetele, și apoi am aruncat totul înapoi, am închis mașina și m-am dus să caut un loc unde mă puteam și eu încălzi. Dar totul era închis, și acum că știam unde sunt mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
abținea de la orice comentariu când terminam de citit. Obișnuia să se uite, preț de cinci sau zece minute, în tavan - în timpul lecturii se întindea, invariabil, pe jos - apoi se ridica, bătea ușor în podea (uneori) cu un picior care-i amorțise și ieșea din încăpere. Mai târziu -după câteva ore, sau, în vreo două cazuri, după câteva zile -mâzgălea câteva observații pe o bucată de hârtie sau pe un carton de la ambalajul cămășilor pe care mi-l lăsa pe pat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
puștiul dormea dus lângă Bălțata, focul se făcuse mic, abia mai pâlpâia... Dar de auzit, se auzeau copii cântând... Și, cum mă socoteam așa dacă să mă scol, mi-am întins labele din față, mi-am întins și spinarea că amorțisem și am ridicat capul ca să nu mă doară după aia gâtul... Când colo, ce să vezi ! Lumina nu de la foc venea, ci de sus, de undeva, iar copiii chiar că erau o mulțime... uite, coboară prin lumină, cu flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și l-a rănit de moarte; aceeași mulțime care a privit, apoi, tăcută cum Tenochtitlanul era transformat în ruine, dărâmat casă cu casă și incendiat. Indienii care își duc marfa nevândută trec deasupra vechilor canale astupate de spanioli, pe bulevarde amorțite de dimineața rece și încă tulbure, unde lipsește ceva. Nu există ruine ca la Roma, deși n-au trecut decât patru secole și jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la ce bun atîta risipă. Dacă, într-adevăr, ai doi-trei care au fost alături de tine în drumul tău spre scenă, dă-le cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fuga. Bătrînele stau încă alături, fără să-și mai vorbească, fiecare din ele cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]