964 matches
-
pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși... domn. Mâna-i este amorțită, ochii-n gură-i cad de somn. Într-o poieniță strâmtă, jos în vale după deal, Iată, au zărit hotarul, au scăpat de boreal! Caii se opresc din trudă, nu mai vor sa tragă-n ham; Cât or sta să
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
fereastra inimii deschisă stăteam cu vântul la povești și singurătatea de mână te vedeam rătăcind pe drumuri întortocheate era o singură ieșire așteptam când m-ai găsit mi-ai cuprins speranța din privirea clară cu o mână am trezit visul amorțit sub pleoape cealaltă s-a eliberat simplu ... Citește mai mult ești cu minesimplumai căutat dintr-o toamnă în altacu fereastra inimii deschisăstăteam cu vântul la poveștiși singurătatea de mânăte vedeam rătăcindpe drumuri întortocheateera o singură ieșireașteptamcând m-ai găsitmi-ai cuprins
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Citește mai mult ești cu minesimplumai căutat dintr-o toamnă în altacu fereastra inimii deschisăstăteam cu vântul la poveștiși singurătatea de mânăte vedeam rătăcindpe drumuri întortocheateera o singură ieșireașteptamcând m-ai găsitmi-ai cuprins speranțadin privirea clarăcu o mână am trezitvisul amorțit sub pleoapecealaltă s-a eliberatsimplu... XXVIII. ȘI AZI PLOPII SUNT FĂRĂ SOȚ (LUI EMINESCU), de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 802 din 12 martie 2013. trăiesc în cea mai bună dintre lumi unde tu ai rămas frate cu
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
rutine zilnice generatoare de stres și oboseală, privându-l de orice dorință de elevare spirituală, cu excepția unor distracții facile, aflate în trend. Omul-mașină este sclavul jocurilor pe computer, al imaginilor comerciale care-l împiedică să gândească liber, conștiința sa fiind amorțită complet de capriciile impuse ale modei. Lectura, dezvoltarea imaginației, poezia, lirismul - sunt quasiinexistente. Se pune în valoare individul și se abandonează persoana. Forța interioară nu se bazează pe echilibru, pe cunoaștere a realităților vieții, pe abandonarea în voia lui Dumnezeu
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
pe care o mângâie în mod repetat. Aud parcă, printre suspinele decente ale Manuelei, o voce ce pare sosită din genune: ,, În liniște alunecăm spre moarte Amurgurile-n umeri înfloresc Și gândurile sunt clepsidre sparte Care în alb de lună amorțesc” Mă așez pe una dintre banchelete din lăcaș și încerc să mă încălzesc. Mi-e atât de greu să însoțesc oamenii pe ultimul drum, dar de câte ori nu pactizăm cu Sisif, cărând în spate sau în suflet o greutate imensă, care
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
amuțit. nici foșnet ars, nici tunet fără plete, nici fulger stins... viață ai risipit... în parcul circului, copacii fură chipuri. falduri de întrebări se-aștern deschis. în mine păsări au murit. lasă pe trunchiuri rupte umbre. în primăvară, totu-i amorțit. revine urma unui vers, a unui sunet, primit în brațe de-un artist nefericit. ai strâns în tine grația-ntrebării. prin tine, un poem, porți a deschis. poți iar să pleci. fila îți mulțumește. poet, muzician, sau pictor... cerc deschis
CERC DESCHIS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364915_a_366244]
-
ochii, și pentru o secundă, m-am uit pe geam, parcă era prea multă liniște și nu înțelegeam ce se întamplă, ce lipsește??... Apoi, îmi văd de cele zilnice, ies să-mi cumpăr ziarul , îmi savurez cafeau care deja îmi amorțise simțurile de plăcere, și.....totuși realizez că rândunicile care îmi umpleau diminețile de veselie și care îmi vesteau că va fi o nouă zi, nu mai erau.... Încep să cercetez cuiburile lor care păreau părăsite, și mă copleșește o tristețe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
ochii, și pentru o secundă, m-am uit pe geam, parcă era prea multă liniște și nu înțelegeam ce se întamplă, ce lipsește??... Apoi, îmi văd de cele zilnice, ies să-mi cumpăr ziarul , îmi savurez cafeau care deja îmi amorțise simțurile de plăcere, și.....totuși realizez că rândunicile care îmi umpleau diminețile de veselie și care îmi vesteau că va fi o nouă zi, nu mai erau.... Încep să cercetez cuiburile lor care păreau părăsite, și mă copleșește o tristețe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
a zidit ruina în care și-a petrecut amânarea; astfel dezlegând lumea. În acest apogeu al firii, omul , în golurile lui va simți geneza și revelația cuvântului creator. Bolta lui se va umple de luminători și pământurile de ape, toate amorțind firescul, lăsând ca nostalgia să umple de copilărie ființa. Iar insula, cu ruinele ei, nisipul efemer și chemarea reamânării ființei rămâne cu fiecare apus în ignorare prin părăsirea ei de mersul plutitor , printre stânci, al omului frumos și trecător. .. Căci
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]
-
2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu E toamna asta o-nălțare spre ale cerului culori În inimă, doar viață are, și-n minte aripi pân’ la nori E toamna asta primăvara în care m-am născut opac Mi-a amorțit în gând chitara sculpatată-n frunza de copac E toamna asta infinitul pe care-l caut bându-i ochii O iau la vale-n părăsitul tărâm încețoșat în oftatul din genunchii Ce i-am scrijelit pe stânca ce-am urcat-o
E TOAMNA ASTA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366186_a_367515]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului lasă-mă să-mi întind brațele, la umbra cuvintelor tale. mă voi rătăci, știu. primește-mi gândul și gestul rămas în dalta înfiorării, când înflorirea a amorțit cu brațul întins prin tulpină, reconstruind inelele sevelor risipite dens printre nerostiri. mi-e dor. mi-e rușine să cânt și bâigui mângâiere, când tu ascunzi degetele la pieptul prea larg, pentru a mai încape timpul. timpul meu și poate
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
generează și le grăbește forța unei tehnologii căreia trebuie să-i facem față, pentru a rezista. Uzura este un fel de autoaprindere, autoprovocare ultimă, un zvâcnet a cea ce am mai putea face ca să ne mișcăm, să trudim, să nu amorțim. Vacuum-urile își găsesc culcuș doar în sufletele pustiite, fără reazemul unei credințe la care să apeleze dacă sunt în cumpănă ori s-au rătăcit. O regăsire și redescoperire a sinelui asaltat și chiar“bombardat” zilnic de dislocarea din matca
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
mai fac un pas prin iadul ăsta. - Ai noroc că și mie mi-e sete, altfel... - Aș fi putut să crăp în șa cu cal cu tot! - Ajută-mă să descalec și nu mai trăncăni. Crezi că eu n-am amorțit? Ce, eu sunt de fier? Sunt om ca și tine. În timp ce Gary îl ajuta pe John să descalece, un dulău se repezi la picioarele lor. - Marș, javră!, se răsti John la câine și-i trase un picior între coaste. Dulăul
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
de ochii mei, că tu fară niciun scrupul, ai înotat și te-ai scăldat, unduindu-ți, gingaș, trupul. să-ți fie dor că nu ți-am spus, gura - nemaigăsindu-și sațul, când te-am trezit cu un sărut, fiindcă-mi amorțise... brațul. Referință Bibliografică: să-ți fie dor... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 783, Anul III, 21 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SĂ-ŢI FIE DOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352030_a_353359]
-
Țară: vin’ acum și-l prinde: Strigă-l pe nume, pe al tău dușman! Ca iarba rea stârpește-l, acum, frate, Căci iată-l, vrea să mori cu tot cu Neam și cu Cetate! Cu Cetate! Până ce încă glasul nu-mi va amorți, vreau să aprind plăpânda ta mândrie! Acuma, Doamne Sfinte, fă-mă auzit: Ridică-ți luptătorii cu dragoste de glie, ridică-ți și bătrânii, chiar dacă ți-au albit, cheamă-ți acasă fii din cele patru vânturi! Și mie, dă-mi un
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
La viață se trezește lumea toată E zumzet și e forfotă pe drum. Raze de soare vesele dansează Albinele se-ntrec în hărnicie Iar sufletele noastre lin vibrează Îmbrățișate-n dulce armonie. Revarsă tainic floarea de cireș Pe creștetele noastre amorțite Miresme proaspete iar din măceș Plouă petale-n ierburi despletite. Cu sevele fierbând șoptește nucul Că-n primăvară totu-n noi renaște În ramuri crude cântă iarăși cucul Smeriți vom aștepta în zori de Paște Să fim scăldați în raze
E PRIMĂVARĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350498_a_351827]
-
locul de născare al Afroditei, muzeul arheologic Kourion, grădina zoologică din Paphos, orașele Paphos, Larnaca și Nicosia și neîndoielnic, Limassol - orașul în care-am petrecut cele 17 zile minunate. Troodos, Kykkos, Polis Dimineața de 28 februarie 2011 într-un Limassol amorțit de vânzoleala nopții de Carnaval ce de-abia începuse pe 24 februarie mi-a fost atât de senină lângă copila ce-mi umpluse ore în șir sufletul cu desfătările ei și cu toate destăinuirile asupra a ceea ce se petrecuse în
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]
-
mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este orașul în care am Adormit ostenit tot așteptând Să se
ACESTA ESTE ORAŞUL...(COLOANA A ŞAPTEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351248_a_352577]
-
aventura grabei eliberări de sub escorta învingătorilor. Cu urechea aproape de gura povestitorului, am aflat că rușii, pe timpul nopții, și-au închis prizonierii (“vreo zece”, estimă el) într-o baracă căreia i-au blocat ușa cu un drug de lemn, în timp ce rușii, amorțiți de băutură, s-au culcat într-o baracă vecină. Soldatul de la Mitești a propus pe loc un plan de evadare, nevalidat de ceilalți prizonieri. A găsit o scândură mai putredă în tavan, a dislocat-o cu grijă și, ieșind, le-
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
ține tare pe picioare, chiar dacă “le mai scârție bălămălile” glumește veteranul căruia nu te încumeți să-i dai mai mult de 75 de ani. E roșu la față, rotofei, de statură medie și plin de viață. Vârsta nu i-a amorțit nici mintea, doar numai în “sectorul memorie”, ne avertizează el. “Și e bine că-i așa (continuă bătrânul cel tânăr), căci greu e de purtat în minte prăpădul războiului”. Știe doar că a luptat la Cotul Donului dar nu-și
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma[ix] ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
suspină e toamnă iar și-i răgușit... eu, încă rătăcind printre ruine te-ascult, și-n vis îmi spui că mă iubești mă iei timid de mână m-apropii lin, de tine și amândoi pășim cuminți peste dureri ce-au amorțit demult pe-un așternut albit de-atâta brumă... romanța noastră a-nceput în dulcea toamnă aurie... îți amintești? ...parc-a fost ieri când ai cules cu buzele arzând din palma mea o lacrimă târzie și ai oprit furtuna ce biciuise
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
bucuriei poate începe. Se amână aprinderea felinarelor artificiale. E plină palma lui Dumnezeu de felinare naturale. Sunt licurici care strâng în trupul lor flăcările verzilor drumuri în alegerile încă negândite ale oamenilor. Se adună la taifas literele și mintea mea amorțește. O las să asculte glasul toacei. Mănăstirea dintr-un lemn se trezește și pornește chemarea prin via tresărire a clopotului firii. Întrebări și răspunsuri, de-a valma se rostogolesc printre brazii uitați de privirile mirenilor obosiți, plictisiți de a mai
MĂRŢIŞOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345551_a_346880]
-
stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de ceară întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat de cuvânt aruncată peste suflet himeră între două lumi plutește visând dureros speranță de intersectare a lor
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
seamăn, al dragostei pentru iubita răpită de îngeri... Și-atunci, ce mai este de făcut? Fără îndoială că soluția salvatoare vine din credință, fiind, de fapt, Lumina pe care cu toții o căutăm de multe ori bâjbâind printre resturi de suflete amorțite de dureri lumești: “Orbecăind, am rătăcit neștiutor/ pe cărările pline de neprevăzut, / rănindu-mi picioarele prin rugi / și prin bolovănișuri, / plângând în arșiță / ori pe colțuri de stânci pustiite. Ajuns undeva, / fără să știu unde sunt, / cu trup vlăguit, / cu
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]