395 matches
-
faptul că regimul însuși reprezintă o parte, chiar centrul problemelor, în nici un caz o sursă a soluționării acestora. Apare aici deosebit de vizibilă discordanța dintre marxism, pe de o parte, social și moral, și leninism, pe de cealaltă parte, ultrapolitic și amoral, fundamentat pe o ideologie proiectivă, militantă și total indiferentă la realitățile empirice. "Cu atât mai rău pentru fapte" obișnuia să afirme Lenin atunci când i se aduceau contra-argumente în privința inevitabilității revoluției globale. Dacă ar fi trăit în anii '80, Marx s-
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aflată în devenire revoluționară, leninistă. Regimurile liberal-conservatoare, realiste în plan extern, urmăresc să-și maximizeze puterea nu din rațiuni științifice, ci pur politice. S-ar putea afirma chiar că realismul este o filosofie care îmbracă instinctualitatea umană, agresivă, rapace și amorală, pe când leninismul este o filosofie (pseudo)științifică și (pseudo)religioasă, așa cum a demonstrat Alain Besançon, care afirmă că duce modernitatea până la capăt, dar nu face decât să o submineze. Avem de-a face în primul caz cu regimuri moderne, pe când
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
familia românească este chiar foarte specială. Trăind într-o societate în care energia noastră se consumă în strategii de supraviețuire, nu în dezvoltare și autoafirmare, comportamentul nostru față de copii este adeseori suprarealist: avem mai multe avorturi decât nașteri și tratăm amoral problema avortului - dacă nu cumva încercăm din nou să etatizăm facultățile reproductive (vezi „Proiectul Moisin”), făcem copii în mod iresponsabil, fără să le putem asigura condiții minime de creștere și educație, lăsându-i în grija Domnului sau în cea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm prin puterea sufletului nostru, de o parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul este amoral, nu cunoaște și nu distinge categoriile de bine și rău și poate tocmai de aceea nu crede absolut deloc în om, în individ. Chiar dacă are o dimensiune a purității kantiene, neatinsă de niciun interes material, sau are o dimensiune materială
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
este atinsă de o dimensiune morală (...). pentru evrei istoria se desfășoară în funcție de gradul de moralitate cu care se poartă actorii ei"952. Este o distincție fundamentală pe care noi, occidentalii, trebuie să o luăm în calcul de fiecare dată: moral, amoral, imoral. Decurge de aici elementul de bază al prețuirii sau lipsei de prețuire pentru ființa umană, dar și distincția dintre prețuirea libertății, fericirii și împlinirii individuale și negarea acestor stări. Drumul intervenției statului și neîncrederii în noi este drumul către
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Tocmai aceasta este distincția fundamentală între "omul natural" și "omul social", este vorba despre părerea pe care omul social o are că judecata "celuilalt" este importantă pentru el. Omul social este un om moral, pe când omul natural este un om amoral. Sigur,în context trebuie spus că J.J. Rousseau are o altă părere. Vezi, op. cit., pp. 218-219. 125 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 538. 126 Charles Darwin, op. cit., p. 152. 127 "Dezvoltarea societăților se produce atunci când, un
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
goale - lua-le-ar dracul!", întreaga lume se destructurează "mai trăim cu dorul și ne-ajunge:/ apă, suflet, pâine și tabac." (Trotuarul din memorie). Zguduirile universului alunecă spre uman copleșindu-l, comparațiile șocante fac referire la lume ea însăși șocantă, amorală: "latră câinii ultimei isterii", "palmele acestea, cum le vezi,/ le-a fătat o noapte-n bălării", " Ni se plimbă clopotele-n carne/cum se duc cocotele la mort" (Trotuarul din memorie). Demistificarea se face oarecum indirect, subversiv " Și zace-mbolnăvită depărtarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Nicolae Leon, pornind de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul -, uneori își scriu lor înșile, ca domnișoara citată într-un articol dintr-o revistă medicală a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
erau Cuba, Puerto Rico, Filipine, Guam și Insulele Caroline. 54 Autorul se referă probabil la eseul publicat de Nietzsche în 1873, Über Wahrheit und Lüge im aussermoralischen Sinne, ceea ce de fapt se traduce cu Despre adevăr și minciună în sensul lor amoral. Deci din afara moralei. Cum autorul nu dă sursă a contactului cu textul un dicționar, rămâne să sperăm că e vorba despre acest text, pe care îl comentează evident din succintele referințe ale altora. 55 Precipitare ca fenomen invers volatilizării, evaporării
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să-i rămână doar ei întreaga moștenire. Ireproșabila doamna Josserand în Pot-Bouille le învăța pe fiicele ei cum pot vâna un soț cu bani. Doamna de Guilleroy și doamna Walter rivalizează cu durere și pasiune cu fiicele lor. Motivul purtării amorale a mamei constituie subiectul mai multor nuvele la Maupassant. Consecințele ei pun în joc identitatea copilului, într-un mod retrospectiv când este vorba de fiu, întors spre origini, într-o manieră prospectiva pentru fiica confruntata cu viitorul său. Gestiunea rutinara
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a crezut că te poți arunca la cașcaval fără să fi absolvit nici grupa pregătitoare la furăciuni, sunt mai mult decât elocvente. Nu poți la noi să fii aNăstase (precum personajul din anecdotă care se recomanda a fi apolitic, apatrid, amoral și afemeiat), fără să te ironizeze gros, acompaniat de grohăiturile aprobatoare ale majorității, Stăpânul Termopanelor, seducătorul de meserie al fetelor de puternici nomenclaturiști comuniști, apți să-i netezească drumul spre mărire. Dar problemele doamnei Ridzi nu au fost neapărat legate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin eliminarea, din cuvântul de bază vernisaj (împrumutat), a particulei -aj, asimilate unui sufix. Se disting, astfel, în limba română, diferite tipuri de derivare: * derivare cu sufix: copilaș, copilandru, copilărie, copilărește, cojocar, lupoaică etc.; * derivare cu prefix: inegal, deziluzie, neatent, amoral etc.; * derivare parasintetică (cu prefix și cu sufix): imoralitate, nedreptate, comesean, intrajudețean etc.; * derivare cu sufixoid 59: francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu, securist < securitate
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
însușire (sufixe adjectivale): osos, inelat, arămiu, primăvăratic, copilăros, mirositor etc.; * sufixe care indică modalitatea/ maniera (sufixe adverbiale): militărește, tărâș, pieptiș etc.; * sufixe care indică originea/ proveniența: clujean, italian, spaniol, olandez etc.; * prefixe negative (plus semantic = ideea de negație): inutil, deziluzie, amoral, imoral, anormal, impropriu, neatent, nonconformist etc.; * prefixe privative (plus semantic = indicarea eliminării unei părți dintr-un întreg): descreți, deșira, dezgăti etc.; * prefixe iterative (plus semantic = ideea de repetiție/ acțiune percepută ca repetitivă): recrea, răscroi, răzgândi etc.; * prefixe neologice (introduse mai
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
democrație, ham-ham, UDMR, neinvitat, fiindcă, de trei ori, acest copil, băiețel, ca să, descreștere; * pădurar, FRF, hip-hop, irezistibil, neatent, minunăție, binecuvântare, noroc!, Lucian Blaga, ID; * scriitoraș, desigur, un leneș, noul, înfrumusețare, PRM, incorect, alb-negru, ciudățenie, informatician; * cultural, BNR, neprețuit, fetiță, pa-pa, amoral, Ion Minulescu, orice idee, impropriu, oricare; * bătălia, BRD, atipic, despre, Alexandru cel Bun, zgârie-nori, fotbalist, unui aproape, prim-ministru, orice; * frunze veștejite, răul, poc-poc, bucurie, înfloritor, BCR, ca și, precum, Ion Creangă, dezamăgire; * cip-cirip, cutărică, speranță, jucător, LRC, nereprezentativ, hodoronc-tronc
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
petrecut lucrurile atunci. Au rămas să verbalizeze demagogii, profitorii și speculativii. Și, poate, cu jumătate de gură, pentru că au devenit mortificați și împietriți, rudele celor care au pierit atunci și a căror rană nu are cum să se închidă vreodată. Amoralul Sergiu Nicolaescu nu a transpus nici el evenimentele de atunci în ceva credibil: filmul său, 15, este o cacealma și aduce pe ecran multă impostură; totuși, voit (lucid) sau nu, filmul blamatului regizor conține violența evenimentelor din decembrie 1989, de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
rătăcit? Ar fi cazul, oare, să facem o clasificare a victimelor în eroi voluntari și eroi involuntari? Vălmășagul revoluției din decembrie 1989 este dificil de decelat, dar o clasificare a eroilor după astfel de criterii ar risca să fie profund amorală și să amărască și mai tare gustul lăsat de uzurparea revoluției din decembrie de către grupuri de putere interesate de reformarea regimului Ceaușescu, și nu de căderea comunismului. Ce mai rămâne, deci, în urma revoluției din decembrie 1989, dincolo de ea, după ea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
benevol, din fanatism, ori s-au lăsat înregimentate în sistem pentru varii beneficii) și de-abia apoi cei care au colaborat. Și a existat, pe de altă parte, cât se poate de clar lumea victimelor. La fel, este injust și amoral să se afirme că toți am suferit. Dimpotrivă, nu toți am suferit: a existat o delimitare destul de exactă între lumea călăilor și cea a victimelor. Chiar dacă România a fost „piteștizată” insidios până în 1989, chiar dacă populația a fost teleghidată aproape pavlovian
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în mod fizic. Ca și în cazul CD, tacticile primare sunt pătrunderea ilegală și blocajul. Ieșiri, intrări, canale de transmitere și alte spații-cheie trebuie să fie ocupate de forțele contestatare pentru a exercita presiuni asupra instituțiilor legitimate care întreprind acțiuni amorale sau criminale. Blocarea canalelor de transmitere a informațiilor este analogă blocării spațiilor fizice; cu toate acestea, blocajul electronic poate provoca greutăți financiare pe care blocajul fizic nu le poate cauza și poate fi folosit dincolo de nivelul local. ECD este CD
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
LSD le-au oferit multor oameni o reprezentare a unor realități alternative. Tânjirea larg răspândită după o astfel de altă lume se afla la începuturile mișcării hippie, care s-a născut în cartierul Haight Ashbury, din San Francisco. Mai întâi amorali și anarhiști în mod tendențios, noțiunile axiologice ale hipioților s-au întors rapid la un idealism utopic: dragoste în loc de război, a împărți în loc de a cumpăra, experiență vie în loc de posesie. Hipsteri de școală veche, precum maestrul zen Alan Watts, un iubitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
proprietății intelectuale și culturile native, tradiționale, ale diferitelor triburi nu se pot face treceri. Poate că pentru un trib e prohibită utilizarea obiectelor de cult în afara teritoriului, dar asta nu împiedică utilizarea lor de către un occidental pe deplin laic și amoral. Dacă am resemnificat obiectul, asta înseamnă că nu am încălcat un drept? Cred că-l încălcăm atunci când motivăm că pentru ei nu există proprietate intelectuală, dar pentru noi da. Mai grav este că denigrăm alte drepturi tribale (poate necodificateă, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o realitate exasperantă. Poziția naratorului este amorală: a fost vorba de o misiune umanitară. Evreilor li s-a redat demnitatea și viața. Dacă Amis ar fi afirmat că Holocaustul a fost o crimă cumplită, efectul ar fi fost mult mai mic. A ales să șocheze, să ne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să elimine din cuprinsul emoției estetice tot ceea ce i se pare eterogen. Al patrulea, natura nu e nici frumoasă nici urâtă, ea este anestetică în sensul în care spunem despre un lucru că nu e nici moral nici imoral, ci amoral. Frumusețea nu e proprietatea ei. Și totuși, dacă o găsim uneori frumoasă, aceasta se întâmplă fiindcă proiectăm asupra ei impresii culese din artă. Bunăoară, un colț de pădure ni se pare frumos fiindcă ne reamintește de un tablou care ne-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale artei sunt atât de deosebite de ale moralei încât artistul, îndeplinindu-le întocmai, opera lui iese perfectă din punct de vedere estetic, indiferent de valoarea lui morală. În acest sens, Jacques Maritain numește pe artist, „ceva pe de-a-ntregul amoral”. Cuvântul e rostit de un teolog și nu trebuie să ne sperie. Arta ca tehnică sau ca iscusință a creației este și rămâne moralmente indiferentă, fie că e practicată de un sfanț, fie de un criminal. Valoarea morală nu-l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rezumă mai amplu un neam întreg, cu însușirile rasei, cu tradițiile și concepția lui de viață. Lucrul acesta îl spune însuși Jacques Maritain, după ce a declarat că, din punct de vedere al autonomiei tehnice, artistul e ceva pe de-a-ntregul amoral: Arta, zice el, nu locuiește într-o inteligență îngerească, ea este subiectată într-un suflet, care e forma substanțială a unui trup viu și care, prin necesitatea naturală în care se află de a învăța și de a se desăvârși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]