1,134 matches
-
asupra intelectului și sensibilității. Cu multe trepte deasupra este Up in the air al lui Jason Reitman care te ridică în al nouălea cer pentru a-ți da drumul de acolo fără parașută, un film subtil care sub pojghița de amuzament începe să doară, și ceva mai puțin complicat, dar destul de complicat, It's complicated regizat de Nancy Meyers. Prin imbecilitate se detașează cu grație filmul lui Marius Th. Barna, Casanova, identitate feminină, titlu înșelător pentru o porcărie color.
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
zboare printre copaci ajutată doar de un scrânciob improvizat, însă aventura ei s-a încheiat destul de dureros, după doar câteva clipe, scrie rtv.net. Tânăra a pierdut repede contactul cu leagănul instabil și s-a prăbușit din înaltul pădurii, spre amuzamentul prietenilor.
Ce pățește o blondă care se crede Tarzan () [Corola-journal/Journalistic/66660_a_67985]
-
de tip James Bond. I-a lipsit zâmbetul lui James Bond sau măcar al lui Gagarin. I-au lipsit năucitoarea blondă și smockingul. I-a lipsit pistolul frumos de mare calibru. I-au lipsit "poantele" și specificul local. Au lipsit amuzamentul, zborul spectaculos, gesturile frumoase. I-a lipsit inteligența de a face cu ochiul înainte de a "împunge" stejarul. Nu s-a ridicat deasupra materiei rusești. James Bond nu s-ar fi apucat să "împungă". Și cuvintele nu sunt aceleași: vițelul, stejarul
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
lacrimi. Cătălin Scărlătescu, Florin Dumitrescu și Sorin Bontea au râs în hohote când i-a venit rândul lui Ramon Chicireanu să-și prezinte preparatul. Fiecare comentariu al celor trei jurați a fost rapid condimentat cu câte o replică plină de amuzament a aspirantului la titlul de "MasterChef" în 2014. Chiar dacă cu gătitul nu stă bine, Ramon a trecut mai departe, nu înainte de a le primite juraților că își va da silința să câștige concursul. VEZI AICI VIDEO
Masterchef: Ramon, concurentul care i-a făcut pe jurați să râdă cu lacrimi () [Corola-journal/Journalistic/39691_a_41016]
-
pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o mângâie. Pula se facea din ce în ce mai mare, iar Angelica, mai mult decât excitată, își dădu seama că va avea cel puțin parte de niște amuzament, dacă nu chiar și de altceva. Așa că toată noaptea îl mângâie pe pulă, iar el, nefiind în stare să se miște și prea prost și inhibat ca să facă mai mult, gemu, tremură și lăsă să i se scurgă din pulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vina mea. James nu era fustangiu. James nu era o persoană frivolă. James se gândea bine și îndelung - după părerea mea, mult prea bine și mult prea îndelung - la toate. El nu făcea nimic nebunesc sau disruptiv doar așa, de amuzament. Probabil că nu avusese nici o alternativă. Probabil că ajunsese să fie exasperat. Totul avea să fie în regulă. Într-un final, totul avea să revină la normal cu James. Nu aveam nevoie decât de puțin timp. Procedam corect. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mânerele în jurul propriilor glezne. A început să tragă de geantă, dar fără nici un rezultat. A ridicat un genunchi și a început să-l scuture. Căruciorul era acum prins, fără putința de a fi clintit, de piciorul lui Hugo. Asta spre amuzamentul mamelor care coborau în grabă scările. — Fir-ar al dracului! a bolborosit Hugo. Sunt un adevărat Mr. Bean al părinților. —Bună, frumosule! Ea. Complet echipată, cu decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei matinale. —Bună, Laura, a răspuns Hugo înțepat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai că voia să-l vadă ca să i-l dea pe Theo și s-o poată duce pe Rosa acasă, pentru ceai. Alice voia să-l vadă pe el. Pe el. Ceea ce la început fusese milă, apoi curiozitate, și-apoi amuzament generat de incapacitatea lui Hugo de a face față rolului de tată, se transformase într-o atracție absolut serioasă. Seara precedentă, după sperietura cu erupția lui Theo, cristalizase ceea ce Alice nu voise să recunoască mai devreme; atracția pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce atârnau peste cabina de lemn ca niște tentacule moarte, opărite cu petrol. Nimeni, nici noi, nici șefii de catedre, nu-și amintea să-l fi văzut vreodată mișcându-se. L-am lăsat baltă, traversând holul către culoarele din stânga, spre amuzamentul portarului. Cu liftul din stânga, era altă poveste. Stăteam în fața lui și încercam o ușoară reținere. Poveștile studenților, amintirile profesorilor mai în vârstă, precum și-o vastă experiență de lectură (care documenta asfixierea lentă sau căderile în gol de la etaj) mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le-ar mai fi deschis, niciodată. Apoi am încercat să așez lucrurile cap la cap. Pe măsură ce ne apropiam de „Blauer Stern“ și de casele verzi de pariuri „Wettpunkt“ (pe care eu le confundasem dezinvolt cu niște magazine alimentare, spre marele amuzament al doctorului Weidle), întrebările mă încurcau tot mai mult. De ce-mi pomenise Grosescu tocmai de presbiterieni? Știa inginerul de Thomas Bayes? Auzise de el din întâmplare sau cunoștea, ca Mihnea, toată povestea? Cine erau, de fapt, clismaticii? Și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu gâtlejurile prinse Între degetele căpitanului, apoi fură izbiți cap În cap și aruncați pe urmele tovarășului lor, În apele repezi ale Bistriței. Nici unul nu se grăbi să se ridice. Domnița intrase În rădvan, dar lăsase portiera deschisă, urmărind cu amuzament ciudata luptă. Nu-i scăpă amănuntul că străinul, deși avea o spadă cu garda incrustată cu smarald și două pumnale cu mânere aurite, nu folosise nici una dintre arme. Nu-i scăpă nici ușurința cu care Îi mototolise pe cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Giovanni. Pentru vârsta de opt ani, era cu mult deasupra tuturor așteptărilor. Giovanni luă coala și o privi ușor intrigat: - Sunt chiar atât de Încrezut pe cât par În acest desen? Gentile nu răspunse, dar Își privi lung fratele, cu amuzament. - Possibilmente... răspunse, Într-un târziu. 18 mai 1459, Moldova, drumul Sucevei Lungul șir de care trecuse munții și ajunsese În drumul mare al Sucevei. Două sute de luptători le așteptaseră pe culmile transilvănene ale Carpaților și le escortaseră spre Cetatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din lume mai confortabil, mai suportabil... 16 mai 2003 Emisiunea C'est mon choix (Este alegerea mea) este produsă și difuzată de televiziunea publică France 2. Invitați: cinci reprezentanți ai aristocrației franceze (oare cum au acceptat să ajungă acolo ? Din amuzament ? S-au jucat de-a televiziunea? În orice caz, aveau distincția și finețea clasei sociale căreia îi aparțineau) și cinci tineri din banlieue-urile populare, violente și nesigure din nordul orașului Paris. Tema emisiunii era extrem de previzibilă, aproape idiot de simplă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multe practici legate de acordarea numelor. La unele popoare, nu e nimic neobișnuit În a avea nume diferite În etape diferite ale vieții (pruncie, copilărie, vârstă adultă) și, În unele cazuri, după moarte. La acestea se adaugă numele folosite pentru amuzament, ritualuri și doliu și numele Întrebuințate În relațiile cu prietenii de același sex și cu familia partenerului. Fiecare nume corespunde unei etape a vieții, unui context social sau unui tip de interlocutor. Același individ va fi frecvent numit În mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
narativității; sau a poveștii aceleia nesfârșite -, nicidecum așadar pentru versiunea moderna husserliană a "împarantezării" modalitate de a (să zicem) priza esențele, nuanțele, în fond, chiar netrăitul; nu totuși de a le și vedea (cum își îngăduia s-o facă, spre amuzamentul lui I. Barbu, matematicianul, Camil Petrescu). Theodor Codreanu e în cunoștință de cauză, cum se spune, afirmă: "Opțiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiționalismul său programatic, pe de o parte, iar pe de alta din viziunea fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dialogului cu D-zeu și cu lumea. E recunoașterea opacității contra transparenței. Văzând în tradiții, istorie, instituții, manifestări antiumane, cauza răului. Nu întâmplător soluția lui A. Touraine e postmodernistă, deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin joc și amuzament. În consecință, zombificarea și mancurtizarea devin dorința "mântuitoare". Nu tehnica în sine poartă vinovăția nenumăratelor războaie și acte teroriste de pe glob, ci criza valorilor, echivocul libertății umane. Căci atunci când din artă dispare ultima picătură de adevăr, ea alunecă în manierism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întoarce (fără a conștientiza) la filosofia și teologia Sfinților Părinți, iluzionându-se că Ființa poate fi gândită fără Dumnezeu. Iluzia abandonului transcendentului a condus la iluzia morții artei (și a tuturor sistemelor de valori). Arta "noii antropologii" este privită ca amuzament, joc și/ sau simulacru. Iar meritul lui Theodor Codreanu este acela de a dezvălui că stadiul degradării organice (adică ceea ce e perceput ca amuzament, joc și/ sau simulacru) este necesar în depășirea crizei de identitate (a schizoidului postmodern) și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la iluzia morții artei (și a tuturor sistemelor de valori). Arta "noii antropologii" este privită ca amuzament, joc și/ sau simulacru. Iar meritul lui Theodor Codreanu este acela de a dezvălui că stadiul degradării organice (adică ceea ce e perceput ca amuzament, joc și/ sau simulacru) este necesar în depășirea crizei de identitate (a schizoidului postmodern) și de luciditate. Cosmosul modernității pozitiviste, rigide (în termenii lui Vattimo) este înlocuit treptat de haosmos: "o perpetuă "deconstrucție", ca să mă exprim în jargonul postmodernist, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în care funcționează. Nu-i chip să-i afli programul unei zile, nici ce mânca, nici ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adus acasă la el, ba chiar părinții l-ar fi lăudat că iese c-un asemenea prieten. Cînd i-a expus chestiunea, băiatul l-a lăsat să vorbească fără să-l întrerupă, dar uitîndu-se la el de sus, cumva amuzat. Amuzamentul ăsta țîșnea poate din sprîncenele ridicate sau din colțul buzelor sau din cel al ochilor. Sursa nu era sigură, totuși asta era impresia generală. Asta l-a făcut să spună totul cam fără convingere, ca și cum ar fi ajuns și el
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
față cu gâtul ăla al lui dement și mutilat, ținând strâns volanul, cu ukelele-ul și costumul de baie pe locul de lângă el; era împins de la spate de o poftă aprigă de sex, și urla, fluiera, claxona după orice pipiță, spre amuzamentul lui taică-său. Uneori veneau cu noi Clem sau Jimmy, sau Sylvester, proprietarul de cinema falimentar, care acum pica la cursurile lui de inginerie la Facultatea de Mecanică și care tot spunea că o să se mute complet în New York. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ultima vreme, a strigat din pat: Hai să te vedem, Cholly Chaplin, înainte să pleci. Și când Dingbat, cu o mutră lovită, și cu picioarele îmbrăcate în pantalonii ăia diformi, i-a răspuns obraznic, și Comisarul i-a zis cu amuzament colosal „ii-dii-otule!“, Dingbat s-a retras ofticat până peste poate și fără să priceapă. Doamna Einhorn s-a speriat de uniformă și a plâns, agățată de gâtul lui Lollie Fewter. Dingbat a staționat câteva zile lângă Joliet pe o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
picior era într-o parte și mâna care-i ieșea din mâneca adâncă era pusă pe ceafă, acolo unde fața ei rotundă de fericire aspră se întorcea să se uite în a mea. Fericire aspră? Ei bine, da, sau poate amuzament dur, sau ceva spiritual și gimnastic, cu sprâncenele torturate în așa fel încât să arate cum trebuie. Dacă n-am vrut să mă mărit cu el înainte, de ce s-o fac acum, doar dintr-un accident? Văd că ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
soldați în haine din petice îl priveau cum zace în propria-i borală, mort de beat. Lui Moulton îi plăcea să arate că lucrurile bolnave și amărâte și gunoiul erau cele care construiau de fapt unitatea lumii. Presupun că doar amuzamentul făcea această atitudine suportabilă, așa că devenise expert în amuzament. Toți oamenii ăștia, întreaga colonie, procedau așa. Ei bine, m-au vizitat la vilă. Apoi, după vreo jumate de oră, Moulton n-a mai avut ce spune. Stinseseră în scrumieră vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în propria-i borală, mort de beat. Lui Moulton îi plăcea să arate că lucrurile bolnave și amărâte și gunoiul erau cele care construiau de fapt unitatea lumii. Presupun că doar amuzamentul făcea această atitudine suportabilă, așa că devenise expert în amuzament. Toți oamenii ăștia, întreaga colonie, procedau așa. Ei bine, m-au vizitat la vilă. Apoi, după vreo jumate de oră, Moulton n-a mai avut ce spune. Stinseseră în scrumieră vreo duzină de țigări, iar Moulton a început să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]