1,257 matches
-
fiind cea mai reușită carte a lui P., care alătură atât textul original, cât și versiunea lui parodică. Se află aici un dialog savuros, în care parodia constituie un fel de lectură critică, iar mijloacele sunt extrem de diverse: de la mimarea amuzată a unor structuri formale ori metaforice la întoarcerea pe dos a semnificației originale sau la traducerea intenționat greșită a conținuturilor originalului, uneori cu aluzii de ordin biografic. Spre exemplu, un poem scris în registru înalt, ceremonios, despre „serile de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
Cea dintâi carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
casa ei, ea neînțelegând nici ce anume se întâmpla și nici de ce. De data aceasta, fetița nu mai este însă Sara, ci sora ei mai mică, în vreme ce naratoarea se numără printre cei care înțeleg evenimentul, așa că își poate aminti întâmplarea amuzată (râde când îl povestește). Sora ei avea 4 ani, cam tot atât cât avea și Sara când a trecut prin experiența morții surorii sale. „A văzut cum împachetam practic toată casa și a crezut că ea va fi lăsată la
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest libret fiind compusă de Alfonso Castaldi. Un umor livresc emană istorisirile de vânătoare și, tot așa, relațiunile de voiaj, unde, cu neastâmpărul și gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează o sentimentalitate ținută în frâu cu îngândurări de intelectual ce cunoaște prețul iluziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
poeziilor lui Eminescu direcționează atenția lectorului mai curând către relativitatea lumilor și a dimensiunilor, denunțată inclusiv autoironic [E foarte curios să vedem cum Eminescu își bate joc astfel, într-o măsură, de propria lui filozofie. Dar sub aparențe grațioase și amuzate, bucata ascunde o semnificație profundă. Această parodie nu e un simplu joc. Relativismul, sub semnul căruia e scrisă întreaga nuvelă, își găsește aici confirmarea: Eminescu este sceptic față de propriul lui scepticism. Filozof, el își face meseria denunțînd iluzia universală a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la față și tot părul strâns sub pălăria cea nouă Cossack mi-a venit pe ochi și sunt conștientă de faptul că, pe partea cealaltă a drumului, toți oamenii care stau pe scaunele de la fereastră ale cafenelei Jo-Jo mă privesc amuzați. Dar n-am să mă dau bătută. Știu sigur că o să meargă. Trebuie să meargă, pentru că în ruptul capului n-am să plătesc un comision de livrare uriaș când stau chiar după colț. — N-o să intre. Taximetristul scoate capul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
succes și nu am nimic de demonstrat nimănui... simt că mă micșorez înapoi. Că mă transform din nou în fata insignifiantă, ca un fulg de nea, care n-avea niciodată replică pentru una ca ea. — Rebecca! zice, privindu-mă extrem de amuzată. Măi, să fie! — Bună, Alicia, spun și mă sforțez din răsputeri să îi zâmbesc amabil. Ce mai faci? — Auzisem că lucrezi într-un magazin, dar am crezut că e doar o glumă. Râde scurt. Dar... iată-te. Ți se potrivește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
O cunoști pe mireasă? Îngheț în spatele unei coloane, încercând să pretind că nu trag cu urechea. Nu. O cunoaște cineva? — Unde locuiesc? — Undeva în West Village. Dar se pare că se vor muta aici, în clădire. Mă uit la coloană, amuzată. Ce zice asta aici? — Serios? Credeam că e imposibil să te apropii de zona asta. — Nu și dacă ești rudă cu Elinor Sherman! Femeile râd vesele și se amestecă în mulțime, iar eu rămân uitându-mă în gol la modelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spre costumul lui gri închis impecabil, care sunt sigură că se învârtește undeva în jurul la trei mii de dolari. — Întotdeauna am grijă cum mă îmbrac când știu că mă întâlnesc cu oameni cu pretenții, spune Michael. Se uită în jur amuzat, și eu îi urmăresc privirea. Un grup de șase femei între două vârste discută cu însuflețire, uitând parcă și să mai respire. Le cunoști? Nu prea, recunosc. Nu știu prea multe persoane de aici. — Mi-am închipuit. Îmi zâmbește ironic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o zi, să poarte o haină făcută de mine și să se simtă transformat. Și mă târâi mergând în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o tăcere intrigată. Îi arunc lui Danny o privire grăbită. Poate că ăsta e momentul care îi va schimba viața! Christina îi va remarca imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
scumpa mea, nu-mi place deloc cum arăți, spune mami. Cred că ești obosită după zbor. Hai să bem o cafea. Intrăm în bucătărie și simt că nu mai am aer. — Ați schimbat complet și bucătăria? — A, nu! spune mami amuzată. Am vopsit doar mobila. Arată bine, nu? Așa. Uite, ia un croissant. Sunt de la brutăria cea nouă. Îmi bagă în față un coș cu croissante, dar nu pot să mănânc nimic. Mi-e rău. Habar n-am avut că aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea îmi organizează nunta. Totul e aranjat... — Cum ar fi să faci una ca asta? zice Robyn, prăpădindu-se de râs. Evident, însă, nu poți, din cauza contractului prenunțial. Și, dacă o anulezi acum, te las în sapă de lemn! Râde amuzată la culme. Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei să spui, nu pot din cauza contractului prenupțial? — Contractul pe care l-ai semnat, scumpete mică. Îmi întinde un pahar de șampanie, și degetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
doi porumbei roz dolofani. O, Doamne. Îmi abțin cu greu chichotul care mă încearcă. E prea de tot. Oare astea sunt micile amănunte suplimentare de care mi-a vorbit Robyn? Mă uit la Luke și văd că și el mustăcește amuzat. — Cum ți se pare pădurea? îl întreb cu însuflețire. E cool, nu-i așa? Mestecenii ne-au fost expediați par avion tocmai din Elveția. — Pe bune? zice Luke. Și porumbeii de unde ni i-au expediat? Se uită cu atenție la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că uitasem cât de mult îmi place să dansez. Arunc o privire critică asupra înfățișării ei. — Laurel, zic. Nu sufleci mânecile unei rochii Yves St. Laurent, de o mie de dolari. Mi-era cald, ce vrei? spune ridicând din umeri amuzată. Becky, îmi pare rău că trebuie să-ți spun asta. Coboară glasul. Dar nu mai e mult până când trebuie să pleci. — Deja? Mă uit instinctiv la încheietura mâinii, dar nu am nici un ceas. — Mașina vă așteaptă afară, spune Laurel. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
place la nebunie. Dar mai sunt și alte orașe superbe, în toată lumea. Vreau să le văd și pe ele. Sydney, Hong Kong... și nu doar orașe! Întind brațele larg. Râuri... munți... toate priveliștile de vis ale pământului... — Am înțeles, spune Luke amuzat. Deci, reducând toate astea la o singură lună de miere... — OK. Înghit în sec. Uite ce-am făcut. Am luat banii pe toate cadourile de nuntă pe care le-am primit la New York. Pe toate sfeșnicele de argint, ceainicele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima. Am sentimentul cumplit că va redeveni brusc vechiul Luke. Luke cel matur, obsedat de muncă, încăpățânat, omul de afaceri. Apoi el ridică privirea - și în colțul buzelor are un surâs amuzat. — Am de ales? — Nu, spun și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două sunt foarte ușoare! strigă tati și le flutură în aer. N-ai nimic în ele? Nu, sunt goale! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acasă. Nu?" 22 aprilie, ziua de naștere a lui Camil Petrescu, după calendarul vechi, corespunzînd mai cunoscutei 9 aprilie, este invocată narcisiac și în jurnalul propriu, publicat sub titlul Note zilnice: "Nelly Sterian îi explica (soțului ei, n. n.) serios și amuzat: Pe Kuki l-am avut cu adevărat într-o dimineață de Sf. Gheorghe. Camil ne invitase pe noi, pe Leni și alții, să sărbătorim ziua lui. Atunci l-am cunoscut chiar. (...) Am fost epatați. O noapte delicioasă... Am făcut tot
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ordinul, îi doare-n fund!315. Pe tot parcursul povestirii, percepția lui Ivan Denisovici a orientat deja simpatia cititorului spre deținuți, astfel încât apariția gardienilor ca centru de orientare nu poate modifica acest lucru, ea poate doar să provoace un zâmbet amuzat. Perspectiva personajului principal, Ivan Denisovici Șuhov, alternează în permanență cu perspectiva naratorului și, de asemenea, cu perspectiva care oglindește psihologia colectivă a deținuților. În general, atât percepția lui Ivan Denisovici, limitată, cât și percepția naratorului omniscient, strâns împletite, converg în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai că i-aș face observație. În fond, ce doresc eu? Să educ și alte nații? Tac și-mi văd de treabă! Unul, pe placul meu, îi atrage atenția tinerei mame. O, lăsați-l să-și formeze anticorpii, spune mămica amuzată. Trebuie să se imunizeze... Bine că nu m-am băgat în vorbă! Am mai învățat ceva! Ce mai sterilizam pelincile, cădița în care le făceam baie copiilor și ce dezinfecții trăgeam prin casă... cînd eram eu tînăr tătic. Lumea evoluează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Deodată, cum mergeam noi leneși și visători, auzim un măcăit în cor. Era un cîrd de rațe și rățuște care făceau mare tărăboi. Unele băgau capul în apă și rămîneau cu fundul în sus, fapt ce mă făcea să zîmbesc amuzat. Georges bate puternic din palme, pune apoi mîinile pîlnie și strigă: Diana, vino aici și-l salută pe domnul. O rață iese din cîrd și vine, sigură pe ea, spre noi. Lip, lip, lip și oac, oac, oac. Ajunsă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la urechi, dau ceva de băut plozilor și ne întreabă ca să se afle în vorbă, pentru că știau răspunsul. Pînă la Pont du Col cît se face? Cinci ore, sar eu cu un răspuns ferm. Mai bine dormiți aici. Jean rîde amuzat, olandezii privesc soarele. Este prea sus, se mai poate merge. Văzînd că se codesc, intervin ferm. S-ar putea să avem grindină în următoarele ore... copiii... Ni s-a spus de jos că azi nu va... Habar n-au. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să aibă vreo urmare negativă pentru el. A executat ireproșabil comanda de la Moscova, iar în perioada care a urmat chiar a lăsat tuturor impresia că și-a revenit, că judecata nu-i mai e tulbure, rătăcită. Tata ne-a povestit amuzat și conspirativ mie și fraților mei această tărășenie, cu toate încrengăturile sale, nu știu de unde cunoștea atât de amănunțit aceste întâmplări. Oricum, noi am fost foarte impresionați și de povestea în sine, și de încrederea pe care ne-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dânsa niciodată. Studentul, bărbatul cel "fain", a fost luat la război. * Am avut motive să rețin această amintire, să o notez, să o port cu mine, în viață. Dar de ce nu uit o însemnare la care mă uit și acum, amuzat, dar și nedumerit? Ieri, făcând o încercare de a descurca dezordinea bibliotecii, am găsit tăblița mea de la școala primară. Cred că trebuie să explic ce era "tăblița". O tablă mică, neagră, cât un caiet, pe care o purtam la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dintre cei mai reputați istorici eleni: „Domnule profesor, ce se întâmplă cu țara dvs.? Cum se explică faptul că tocmai Grecia, care a inventat democrația acum câteva mii de ani, trăiește acum asemenea timpuri?” Bătrânul istoric zâmbește, după care răspunde amuzat: „Excelență, una din explicații ar putea fi foarte simplă. Poate că, după ce a inventat democrația, Grecia a fost atât de preocupată să exporte această valoare, înât, într-o zi, s-a trezit că nu mai dispune de suficientă democrație pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ori textele lui X”. Am primit paginile. Erau foarte bune. Le-am publicat și s-au întâmplat două lucruri. Primul: m-a sunat dl Ierunca să-mi mulțumească pentru trimiterea câtorva exemplare din acel număr de revistă. După care, profund amuzat, m-a întrebat: „Păi, dragă Dorin, ce am vorbit noi acum câteva luni despre X? Ne-ai spus ce ne-ai spus despre el și acum îi publici nu știu câte pagini... Ha! Ha!” „Domn’ Virgil”, am răspuns eu, „ce am vorbit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]