1,230 matches
-
cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau vitali, urechile clăpăuge roșii, exact ca ale lui Jacopo. Bărbatul părea amuzat. - Nu contează cine sunt, i-a răspuns el amabil, mai ales când vrei să întâlnești un prieten vechi. - Gândește-te că eu și Edith credeam că tu și cu tovarășii tăi ați fost mâncați de rechini! Omul începu să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de om, cu ce ai putea tu să faci un copil cu fata asta frumoasă? Arată că ai ceva acolo jos! Dudu fusese repus pe propriile picioare și barmanul, cu o singură mișcare, îi dăduse jos pantalonii, lăsând vederii martorilor amuzați sexul lui Dudu, atât de mare în comparație cu picioarele subțiri de copil. Ca final al răutăților, barmanul smulsese din mâna Ninei cutia în care ea pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul să zboare pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că și pentru mine accentul ardelenesc pare puțin ciudat, deși aici în zonă parcă nu-i așa pregnant. Chiar voiam să vă întreb, de ce tot pomeniți de Ardeal? Aici nu suntem în Ardeal. Nu mai spuneți! Dar unde? întrebă Cristi amuzat. Mai degrabă în Țara Hațegului. Și, care-i diferența? Foarte mare. Nu vreau să intru în polemică cu dumneavoastră, domni șoară. Eu așa credeam, tot ce se află în interiorul arcului Carpatic, e Ardeal. Greșesc? În mare, nu, dar mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea să vină ziua în care să prezideze și el o comisie de votare, aspirații mai înalte decât aceasta zburaseră pe cerul providenței și nimeni nu se mai mira. Când se întoarse în sală, președintele, pe jumătate necăjit, pe jumătate amuzat, exclamă, Omule, nu era nevoie să vă udați în halul ăsta, Nu are importanță, domnule președinte, spuse membrul comisiei în timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înțeleagă mai ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și, desigur, mai puțin calm. Femeia avea ochii zâmbitori și o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am putea să ne luăm aici și cafeaua, nu? Ne-am aprins țigările de foi. Am fumat-o pe a mea în tăcere. Am observat că din când în când ochii i se opresc asupra mea cu un mic zâmbet amuzat. Am așteptat cu răbdare. — Ce-ai mai făcut de când nu te-am mai văzut? m-a întrebat în cele din urmă. N-aveam prea multe de spus. Era doar o cronică a unei munci intense și a prea puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că-i plac filmele și că dorește să se delecteze cu ele așa cum se delectase rândul de studenți de anul patru din fața lui, care stătuseră răsturnați În fotolii, făcând comentarii caustice și având În general o atitudine În care plăcerea amuzată se amesteca savant cu critica. — Vrei o sundae... vreau să spun un jigger? l-a Întrebat Kerry. — Sigur. Au luat un supeu consistent, după care, Încă hoinărind agale, s-au Întors la numărul 12. — Splendidă noapte! — Superbă! — Vă duceți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ziua Recunoștinței. Nepotrivirea dintre moarte și frumusețea orașului Lake Geneva, pe de o parte, și atitudinea demnă și reticentă a mamei, pe de altă parte, l-au binedispus pe Amory, care a asistat la Înmormântare cu un fel de toleranță amuzată. În sinea lui, a decis că Înhumarea era de preferat incinerării și a zâmbit, amintindu-și de vechea preferință din copilărie: oxidarea lentă Într-un vârf de pom. În ziua de după ceremonia funebră s-a distrat În biblioteca cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picioare, cât timp bărbatul nu fusese lângă ea. Însă nu putea să-și dea seama ce ar fi trebuit să facă să Îndrepte lucrurile. — Noriko! Ești legată de un scaun, cu picioarele larg depărtate, Îi spuse bărbatul pe un ton amuzat. Noriko nu Înțelegea nimic din ce i se spunea, nu putea desluși sensul cuvintelor, dar percepea intuitiv, din tonul vocii și din felul lui de a vorbi, că se afla acum În cea mai umilitoare situație, total expusă, fără cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
potriviți să crească și să educe copii. Asta nu pare să-i fi împiedicat pe fruntașii de la Tineretul Hitlerist. Nebe pufni și se duse înapoi în spatele biroului său: — Va trebui să ai grijă ce vorbești, Bernie, zise el pe jumătate amuzat. — Treci la partea interesantă. — Păi, e asta: Un număr de rapoarte recente, plângeri dacă vrei, adresate Kripo-ului de către cei care au legătură cu persoane instituționalizate, mă face să suspectez că se practică deja, în mod neoficial, un soi de omoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult mai mult timp pentru politețuri obișnuite. Am găsit drumul cu îngrăditura și am cotit în sus pe pantă până la o esplanadă acoperită cu pietriș. Era destul de ușor de înțeles acum de ce fata cu cărbune în gură fusese atât de amuzată, căci ceea ce îmi văzură ochii nu era deloc ceva ce ar fi semănat cu o școală, nu mai mult decât ar fi crezut că o grădină zoologică e un magazin de animale de casă sau că o catedrală e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mare ușurință, fără tropotul mecanic al roboatelor din primele generații. Dintr-o dată, în carcasele lor cubice, colțuroase, cei trei roboți se simțiră bătrâni, uzați fizic și moral, depășiți de avântul fără precedent al științei și tehnicii. Getta 2 îi privi amuzată, apoi se așeză picior sintetic peste picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune, iepurașilor? Episodul 9 Un dialog în spațiu Cei trei roboți din nava „Bourul” continuau s-o privească fără glas pe superba Getta 2. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. Altceva ce mai ai? — Mai am butelii, kentane, drujbe, tranzistori și smochine. — Smochine? făcu Getta 2. Păi ziceai că n-ai smochine. Am, dar nu le dau fără jaluzele și ciungă, răspunse Jan. — Bine, cumpăr tot! zise amuzată Getta 2. — Nu vă supărați că vă-ntreb, domniță, văd că vreți să cumpărați, dar cu ce? — Păi de ce întrebi? spuse Getta 2. — Pentru că tot așa am vândut marfă serioasă la o navă și când să-mi scot și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
strecor mâna în palma ei și eram fericită când plecam amândouă pe ulița satului sau pe câmp. Nu știu dacă e a înțeles că îmi transmitea prin acea atingere o mare fericire în căpușorul meu de copil, dar îmi spunea amuzată. -Tu fetiță ești un copil tare bun, dar ai grije dragă și ține minte ce îți spun acum. Poți să-mi săruți mâna mie și tatălui tău, dar să nu faci un obicei din asta, ca în viață să nu
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
în vacarmul orașului. Gândurile i-au fost brusc întrerupte de Marcel, șoferul de pe autobuz... - Doamna Emanuela..., am ajuns! V-ați lăsat furată de gânduri doamnă... Sunt, Doamne ferește, ceva necazuri? - Nuuu...! Am ajuns? Nici vorbă de necaz, din contra..., răspunse Emanuela amuzată. Uite că se poate și fără să adormi! Când vin acasă, mă apucă un soi de fericire amestecată cu amintiri, nostalgii..., rememorez locuri, evenimente, oameni, asociez până și un pom cu momentul când am stat la umbra lui... Este minunat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
fost acum aici, ar fi mers cu mine să aducem o căruță de iarbă pentru animale... Emanuela îl privi contrariată, se ridică de pe scaun fără să spună un cuvânt și plecă, undeva, în spatele casei. Tatăl rămase la masă, în continuare. Amuzat, îi spuse soției sale: - Iată că a cedat fără un cuvânt! În sfârșit, am lăsat-o fără replică..., adăugă el și răsuflă ușurat, trecând imediat discuția despre diverse probleme pe care le aveau de rezolvat în zilele următoare. În acest
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
cumințel în pat și eu, acuș vin cu ligheanul, săpunul și prosopul... Întoarce pe domnul cu fața în sus și trage de el: -Hai, puiul mamii, copăcel! “Puiul”se lasă ridicat și când “mama” îl scapă, cade la loc râzând. Amuzată, râde și ea: -N-are băiatul de ce să se sprijine? Lasă, că aduce mămica pernele ! Și a sprijinit spatele domnului cu două perini mari. A mai adus ligheanul cu apă caldă, săpun, prosop și cu delicatele-i mânuțe, i-a spălat
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
O pișcătură nesemnificativă, urmată de altele, într-un ritm prestabilit, mă determină să-mi mut privirile spre orice altceva decât spre sexul meu. Știam acum ce mi se întâmplă: mă tatuau. Dar de ce tocmai cu însemnele comuniste? Ursula mă privea amuzată. Apoi când totul se termină. Mă dezlegară în uralele celorlalți. - Acum ești unul de-al nostru! - De-al vostru?!, nu mi-am putut stăpâni nedumerirea. - Așa mi se pare. Sau tu nu ți-ai ars carnetul de partid? - Nici n-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
nu-i plac jucăriile murdare. Domnul Gigi mormăie bosumflat: -Nu mă spăl!Lasă-ma în pace cu... -Pardon!i-a retezat-o Silvica.Jucăriile mele trebuie să le păstrezi cum vreau eu.Tu ești doar gestionarul lor. DomnulGigi a zâmbit amuzat: -De când te-ai făcut propietar de jucărele? -De când te-am luat.Sau...nu mai sunt ale mele? Le folosește altcineva? -Numai eu...Uneori.N-am voie? -Ba,ai!Cu condiția să le păstrezi curate,așa cum vreau eu. -Bine
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
bucuri pentru mine, Jake, clipi des. O strânse în brațe, sărutănd-o pe obraz: - Bineînțeles că mă bucur, de aceea am o surpriză pentru tine. Tânără ridică ușor din sprânceană: - Mi-ai pus gând rău cu o cină romantică? Jake rase, amuzat. - Nu mă tentă, te rog! Am ceva care te-ar putea interesa mai mult. Ava Brown era un reporter de succes, incomoda pentru unele persoane nu prea curate. Primise amenințări de câteva ori dar nu o impresionau prea tare. Ce
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
surprins de mărturia martorului. Ați avut raporturi intime? - Păi, da! În patru ani... am avut, normal..., că am fost amanți, domnule judecător... Ultimele cuvinte aproape că nu s-au mai auzit, acoperite fiind de rumoarea generală din sală. Oamenii priveau amuzați, în mare parte, iar câteva femei își țineau mâna la gură să-și stăpânească râsul. - Fugi, domnule, de aici! Nu pot să cred ce aud, izbucni judecătorul Diaconu, fără să intenționeze să se mai abțină. Martorul se făcu mic de
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
Ești ca o minune, un prieten special pentru mine! - Hai că exagerăm deja! Prietenia nu pică din cer... - Ba eu cred că da, răspunse Inu zâmbind. Deja simt că te cunosc de mai mult timp... - Ha!... Sharp își scutură coama amuzat. Îl privi pe băiat cu ochii lui de foc și adăugă: - Am acceptat să vin cu tine pentru că mi-era dor de lume. De mult timp nu am mai fost pe aici. Plus că în momentul în care apare un
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
Tulcea și m-a întrebat ce preparate din pește prefer. Deși am vrut să spun „saramura de știucă și șalău”, a ieșit altceva: „saramura de știucă și biban”. Ca la un semn, toți cei prezenți în sală și-au îndreptat amuzați privirile către un membru celebru al comisiei: actorul Dem Rădulescu, poreclit „Bibanul”! Azi, când nu ai de numărat mulți ani, dar ești propria martoră a unui drum frumos și împlinit în teatru și cinema, etatea ta e tocmai ce nu
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]