492 matches
-
și istoria Franței) sunt cele care îmi permit să identific cei doi termeni, substantivul propriu și descrierea definită, ca desemnând același individ: nu poate fi vorba aici de anaforă. În fabula lui La Fontaine "Preotul și mortul", această diferență între anaforă și cataforă este evidentă: Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais a trecut în proverbe și La Fontaine îl folosește aici ca nume prototipic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai ales în secolul XXI au nevoie de o notă explicativă sau se pot baza pe dinamica povestirii pentru a ghici ce înseamnă acest nume de preot. În acest caz, ei pleacă de la ipoteza că naratorul respectă regulile narațiunii clasice. Anafora sau catafora pot relua un termen în trei dimensiuni distincte: având același referent ca ea: Julien nu a sosit. El a întârziat din pricina tatălui său; având același semnificat: Cartea preferată a lui Julien este viața lui Napoleon. A mea este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
preferată" este anaforizat, nu referentul (nu este vorba de aceeași carte); având același semnificant: dacă vom spune: "Floare" este un cuvânt frumos; el are șase litere, pronumele el nu reia nici referentul, nici sensul cuvântului floare, ci cuvântul în sine. Anafora sau catafora pe care le numim segmentale reiau o unitate inferioară frazei (de exemplu, un GN sau un GA). Anafora pe care o numim rezumptivă (sau conceptuală) condensează un fragment de text de talie cel puțin egală cu fraza. În
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvânt frumos; el are șase litere, pronumele el nu reia nici referentul, nici sensul cuvântului floare, ci cuvântul în sine. Anafora sau catafora pe care le numim segmentale reiau o unitate inferioară frazei (de exemplu, un GN sau un GA). Anafora pe care o numim rezumptivă (sau conceptuală) condensează un fragment de text de talie cel puțin egală cu fraza. În exemplele de mai sus, (1) și (4) sunt "segmentale", (2) și (3) sunt "rezumptive". La începutul unei fabule de La Fontaine
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt "segmentale", (2) și (3) sunt "rezumptive". La începutul unei fabule de La Fontaine: Deseori, din întâmplare, apare o părere, Și părerea naște întotdeauna o modă, Aș putea clădi această introducere Pe oameni de toate vârstele [...]261. Această introducere" este o anaforă rezumptivă pentru primele două versuri ale fabulei. Anafora lexicală rezumptivă are un efect de catalogare foarte clar: fabulistul pare să condenseze doar primele două versuri în "această introducere", dar, în realitate, el este cel care le consideră "introducere". Ar fi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
începutul unei fabule de La Fontaine: Deseori, din întâmplare, apare o părere, Și părerea naște întotdeauna o modă, Aș putea clădi această introducere Pe oameni de toate vârstele [...]261. Această introducere" este o anaforă rezumptivă pentru primele două versuri ale fabulei. Anafora lexicală rezumptivă are un efect de catalogare foarte clar: fabulistul pare să condenseze doar primele două versuri în "această introducere", dar, în realitate, el este cel care le consideră "introducere". Ar fi putut la fel de bine să spună "aceste maxime", "acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
clar: fabulistul pare să condenseze doar primele două versuri în "această introducere", dar, în realitate, el este cel care le consideră "introducere". Ar fi putut la fel de bine să spună "aceste maxime", "acest crez", "această prejudecată" etc. După cum se vede, alegerea anaforei rezumptive orientează, în mod decisiv, restul textului. Pe lângă aceste cazuri de reluare totală a referentului grupului nominal, vom numi și fenomenele de reluare parțială: cu anumiți, mai mulți sau unii, de exemplu, se face trimitere doar la un subansamblu (Julien
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la un subansamblu (Julien nu-i putea suferi pe ceilalți seminariști. Unii i se păreau chiar respingători). În paginile următoare, ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu-i putea suferi pe ceilalți seminariști. Unii i se păreau chiar respingători). În paginile următoare, ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
paginile următoare, ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare nominală. Nu putem vorbi de "anaforă" deoarece, prin definiție, cei doi termeni nu pot
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare nominală. Nu putem vorbi de "anaforă" deoarece, prin definiție, cei doi termeni nu pot fi schimbați între ei; nici unul nu-și are referința în celălalt. Este vorba mai ales de reiterarea substantivelor proprii sau de cea cu Eu și Tu. De fapt, deicticele Eu și Tu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu valoare generică (pentru a desemna categoria femeilor). Este modalitatea prin care se arată că personajul masculin nu o vede ca pe o ființă unică, ci ca pe cineva care încarnează o feminitate care lui îi lipsește. 7.9. Pronominalizarea Anafora pronominală nu coincide cu categoria tradițională a "pronumelor" în care sunt amestecate două tipuri de elemente cu proprietăți distincte: pronumele reprezentante (sau pronumele substitute) și pronumele autonome. În general, doar pronumele "reprezentante", care variază în gen și în număr, sunt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pronominală nu coincide cu categoria tradițională a "pronumelor" în care sunt amestecate două tipuri de elemente cu proprietăți distincte: pronumele reprezentante (sau pronumele substitute) și pronumele autonome. În general, doar pronumele "reprezentante", care variază în gen și în număr, sunt anafore sau catafore. Pronumele "autonome" (eu, tu, nimeni, nimic, orice...) sunt pronume când au un statut de GN, însă nu au nevoie de o relație anaforică sau cataforică pentru a fi interpretate. Unele unități pot fi când pronume reprezentante, când autonome
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cataforică pentru a fi interpretate. Unele unități pot fi când pronume reprezentante, când autonome, de pildă fiecare: Fiecare nu se gândește decât la sine (autonom). Se întoarseră. Fiecare avea un sac (reprezentant). Determinanții posesivi de persoana a III-a constituie anafore pronominale: își din Stendhal își iubește eroul este echivalentul lui "al lui". Însă acordul în gen și în număr se face cu un substantiv determinat, și nu cu cel anaforizat, cu Stendhal. Antecedentul unui pronume reprezentant nu este neapărat grupul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu era umilă decât în fața lui, cu toți ceilalți păstrându-și vechile-i obiceiuri de struț care o făceau o mizerabilă 265. În ciuda apropierii, nu "fata" este antecedentul pentru "ea", ci "odioasa creatură", elementul evidențiat prin dinamica textului. 7.10. Anafora lexicală fidelă În relațiile anaforice lexicale numite fidele, se reia aceeași unitate lexicală, trecând de la determinantul nehotărât la determinantul hotărât sau demonstrativ. Referentul grupului nominal nehotărât, prin simplul fapt că a fost introdus în text, este considerat identificat și trebuie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
hotărât și prin pronumele demonstrativ. Observăm că doar anumite grupuri nominale introduse prin un fac obiectul unei reluări fidele: astfel, "un înger" și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
obiectul unei reluări fidele: astfel, "un înger" și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o floare", adică printr-un hiperonim, se exploatează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anaforică dintre doi termeni din text nu este garanție a competenței lexicale: de exemplu, între "un bărbat blond" și "poștașul". Între aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict lexicale, dar nici pur contingente. De exemplu, anafora infidelă un student ... tânărul se bazează pe un stereotip: chiar dacă, prin definiție, un student nu este neapărat tânăr, totuși studentul stereotipic este tânăr. "Un Lup [...] Se folosi atunci de-o viclenie. C-o bâtă, c-un cimpoi și-o ipingea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt Procopie Ciobanul!" Gătit așa, Procopie de turmă se apropie la ceasul când adevăratul cioban cu bâtă și mintean și javrele dormeau buștean, pe câmp, de-a lungul și de-a latul. El i-a lăsat să doarmă-n pace267. Anafora infidelă dintre "un lup" și "hoțomanul" este impusă de desfășurarea acestei povești unice. În afara cotextului, ea nu este validă. În schimb, în fabula următoare: Întâmplarea făcu Ca un moș pe-un măgar să zărească Un câmp înflorit, plin de iarbă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cotextului, ea nu este validă. În schimb, în fabula următoare: Întâmplarea făcu Ca un moș pe-un măgar să zărească Un câmp înflorit, plin de iarbă : Animalul degrabă-l dezlegă, Și asinul se duse să pască, cele două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
câmp înflorit, plin de iarbă : Animalul degrabă-l dezlegă, Și asinul se duse să pască, cele două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens. Astfel, în fragmentul următor, "coloanele" este o anaforă asociativă a "bisericii", cu toate că cei doi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]