388 matches
-
oferi muncitorimii catehismul științific. Sinteza ce îi aduce împreună pe Marx și pe Blan qui se impune în contextul unei Europe intelec tuale seduse de radicalismul unor Bakunin sau Proud hon. Centralismul marxizant triumfă în fața pasiunii distructive și libertare a anarhismului. Dictatura proleta riatului este conceptul care se naște în acest la bo rator ideologic ce urmează eșecului Comunei din Paris. Leninismul este avatarul ultim și cel mai influent al unei pasiuni revoluționare ce, părăsind Franța și Eu ropa de Vest
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
1941. Acest Însemn se referă la steaua roșie. Discursul locțiitorului primului-ministru la radio a fost publicat la 1 iulie 1941, În Universul. „Stalin XE "Stalin" este evreu”, Gazeta Țării, 1.7.1941. Ilie Rădulescu XE "Rădulescu, Ilie" , „Senzaționala demascare a anarhismului iudaic”, Porunca Vremi, 02.07.1941. Mișcările antisemite au susținut că nu exista evreu român - cu alte cuvinte, evreu care a absorbit cultura română și se identifică cu poporul român -, ci că toți evreii sunt „jidani”. Timpul, 04.07.1941
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
culturale și politice, nu erau contrabalansate de un program bine stabilit de alternative. De fapt, nihiliștii nu prea aveau ce să ofere în schimb pentru ceea ce doreau să răstoarne. Travels in Nihilon e satiră la adresa revoluției comuniste: o satiră a anarhismului (nihilismului), cinismului, sectarismului. Nihilon e un mediu cinic, lipsit de orice valoare morală. Un loc unde legea fărădelegii este luată drept democrație. Un loc unde valorile tradiționale, sociale, politice, morale și religioase și-au pierdut substanța, un loc unde libertatea
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
cîteva secole/ pășesc flancat/ de teoria relativității și/ revelarea antimateriei;/ abia-mi țin gură/ spre-a nu arunca în aer/ această procesiune/ în care eu par victima" (Despre cuvînt). La capătul sau, absurdul se înfățișează mîntuitor. E un soi de anarhism epurat, ale cărui mijloace expresive, pentru a nu spune astfel, scuză scopul, de ordin trans-estetic. Drept care, impenitent, poetul instalează aproape tot atîtea mașini infernale cîte poeme imprimă. Între particular și general, între abstract și concret, între gratuit și tendențios se
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
2013). Este colaborator al platformei <b>Criticatac</b>. </i> În legătură cu formarea să, Adrian Șchiop consideră că trecerea de la un sistem la altul a avut un impact fundamental asupra literaturii sale: „Am traversat conștient trei sisteme: socialismul agonic al lui Ceaușescu, „anarhismul” anilor ’90, neoliberalismul mai așezat de dupa integrarea în UE. Literatura mea e o psihoterapie prin care încerc să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine în anii aia demenți; tranziția e umbră mea freudiana.” Despre ce ți-ai propus să
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
explicit, e român, e literatura și enervează să vezi discursuri - ce crede ăla despre viața și lume, cum vede el salvarea societății. Dar îți asumi cu românul „Soldații” o poziție de stânga? Mai degrabă anarhista. Că intenție e anarhista. Dar anarhismul e un proiect politic-estetic, nu cred că poate funcționa. În termeni reali, cred ca sunt mai degrabă social-democrat, dar că mit personal sunt anarhist; îmi place, dar din păcate știu că nu funcționează și că e nevoie și de supraveghere
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
sub atenta supraveghere a poliției. Spionii poliției au fost infiltrați peste tot. Revoluționarii, chiar și cei bănuiți numai, au fost trimiși cu miile în lagărele de muncă din Siberia. Acestea au fost condițiile în care Mihail Bakunin a devenit întemeietorul anarhismului rusesc. El a părăsit Rusia în 1842 plecând în Europa Occidentală, unde a devenit un membru activ al mișcării socilaiste. După participarea al Revolta din mai de la Dresda din 1848, el a fost închis și trimis în Siberia. A evadat
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
1921 și apariția volumului lui Boris Pasternak " Сестра моя - жизнь" ("Sora mea este viața"). Deși epoca de argint a fost dominată de mișcări literare ca "simbolismul rus", "acmeismul" și "futurismul rus", au înflorit o multitudine de alte curente, printre care "anarhismul mistic". Au fost și poeți ca Ivan Bunin și Marina Țvetaeva care au refuzat să se alinieze cu oricare din aceste mișcări. Poetul Aleksandr Blok a dominat epoca de argint, fiind respectat practic de întreaga lume literară. Dintre ceilalți poeți
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Dacă printr-o anumită lege imaginată de stat pot fi făcute previziuni detaliate asupra efectelor acesteia, respectiva lege se transformă într-un instrument prin care statul obligă indivizii să se îndrepte spre obiectivele fixate de acesta. Apărut în secolul XIX, anarhismul nu s-a bucurat de o prea mare susținere de-a lungul timpului, existând în rândul gânditorilor un oarecare consens în ceea ce privește nevoia unei guvernări. Chiar dacă aplicarea lui în realitățile sociale este destul de dificilă, ca doctrină și ca exercițiu teoretic, anarhismul
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
anarhismul nu s-a bucurat de o prea mare susținere de-a lungul timpului, existând în rândul gânditorilor un oarecare consens în ceea ce privește nevoia unei guvernări. Chiar dacă aplicarea lui în realitățile sociale este destul de dificilă, ca doctrină și ca exercițiu teoretic, anarhismul este necesar, căci este răspunsul negativ la întrebarea: "Trebuie să existe stat ?". Printre susținătorii acestei doctrine se numără Stirner, Proudhon, Bakunin, toți trei oferind propriile temeiuri pentru care o dezordine rezultată din lipsa unei autorități politice este preferabilă unei puteri
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
este răspunsul negativ la întrebarea: "Trebuie să existe stat ?". Printre susținătorii acestei doctrine se numără Stirner, Proudhon, Bakunin, toți trei oferind propriile temeiuri pentru care o dezordine rezultată din lipsa unei autorități politice este preferabilă unei puteri instituționalizate. Ca doctrină, anarhismul a apărut ca reacție împotriva teoriei statului minimal, acesta fiind perceput de anarhiști ca o entitate care nu se îngrijește de nevoile propriilor cetățeni.. Principalele direcții dinspre care au fost atacate teoriile care susțin statul pot fi exprimate prin două
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
aflate la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb trece în umbră ideea acestora despre libertatea absolută a indivizilor. Doctrina marxistă susținea nevoia implicării statului în acțiuni care să compenseze lipsa de resurse a celor defavorizați, prin redistribuire veniturilor. Spre deosebire de anarhism, marxismul proclama necesitatea existenței statului, dar cu o transformarea acestuia din reprezentant al unei minorități, adică a celor privilegiați, în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse. Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
ul (din limba greacă αναρχία - „"fără archon"”, "fără stăpân") este o doctrină și mișcare politică ce a luat naștere in secolul al XIX-lea pe continentul european. Printre primii reprezentanți ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruși - Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta și germanul Max Stirner. ul susține distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
primii reprezentanți ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruși - Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta și germanul Max Stirner. ul susține distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea "Que-est-ce que la
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta și germanul Max Stirner. ul susține distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea "Que-est-ce que la propriété?" ("Ce este proprietatea?"), realizează prima critică economică a statului. Din Europa, anarhismul se extinde și în SUA
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
cu ordinea născută din libertate. Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea "Que-est-ce que la propriété?" ("Ce este proprietatea?"), realizează prima critică economică a statului. Din Europa, anarhismul se extinde și în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui curent anarhist distinct față de cel european, acesta caracterizându-se prin pragmatism și individualism. Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariție. S-
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui curent anarhist distinct față de cel european, acesta caracterizându-se prin pragmatism și individualism. Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariție. S-a conturat un anarhism de stânga (european), bazat pe scrierile lui Proudhon, Nestor Mahno, Errico Malatesta sau Piotr Kropotkin și un anarhism de dreapta (american), fundamentat prin scrierile lui Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Murray Rothbard, David Friedman.
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
european, acesta caracterizându-se prin pragmatism și individualism. Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariție. S-a conturat un anarhism de stânga (european), bazat pe scrierile lui Proudhon, Nestor Mahno, Errico Malatesta sau Piotr Kropotkin și un anarhism de dreapta (american), fundamentat prin scrierile lui Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Murray Rothbard, David Friedman.
Anarhism () [Corola-website/Science/298617_a_299946]
-
în anii 40' a fost „un suporter al grupării militante sioniste «Irgun»”, ca a rămas neutru în politica Orientului Mijlociu față de cauzele „exodului arabilor palestinieni în 1948” și că nu a protestat față de „masacrul palestinienilor din Sabra și Shatila”. Ideologul anarhismului contemporan, profesorul Noam Chomsky, în cartea sa "The Fateful Triangle", citează o frază a lui Wiesel „că un exemplu de suport "uluitor" al comunității evreiești din America față de "politica ultimativ și inevitabil sinucigașa a guvernului israelian"”: „"Sprijin Israelul, punct. Mă
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
critic asupra scriitorului în anii prieteniei este însă de necontestat. Prin intermediul lui Belinski, Dostoievski se familiarizează cu unele curente filozofice importante ale epocii: socialismul utopic francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
(n. 15 ianuarie 1809, Besançon - d. 19 ianuarie 1865, Passy, Paris), economist, sociolog francez, teoretician al socialismului, considerat părintele anarhismului. În 1840 publică lucrarea sa de căpetenie, "Ce e proprietatea?", întrebare la care răspunde: "Proprietatea e furt!". Aceasta va suscita atenția autorităților judiciare, precum și a lui Karl Marx, care va începe să corespondeze cu Proudhon. Legătura dintre Proudhon și Marx
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
Anarhismul creștin e echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Anarhismul creștin e echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a ființei omenești. Anarhismul creștin se întemeiază
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a ființei omenești. Anarhismul creștin se întemeiază, din punct de vedere social, pe "revoluția personală", prin schimbarea de sine a fiecărui individ și prin aplicarea principiilor anarhiste și creștine în prezent, și nu în așteptarea serii celei mari. Din punct de vedere creștin, anarhismul
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Anarhismul creștin se întemeiază, din punct de vedere social, pe "revoluția personală", prin schimbarea de sine a fiecărui individ și prin aplicarea principiilor anarhiste și creștine în prezent, și nu în așteptarea serii celei mari. Din punct de vedere creștin, anarhismul creștin se întemeiază pe o legătură personală și directă cu Iisus Christos. Pentru creștin Dumnezeu e tată, și nu stăpân, iar creștinul se consideră fiu adoptiv al lui Dumnezeu, și nu sclav. În anarhismul creștin, aceasta se cheamă schimbare de
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]