846 matches
-
instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut ce folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. -5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
povești carnale. Măsura, o dată în plus... Față de bani, femei, dar și putere, Aristip vrea să găsească distanța potrivită. Lui Socrate care, dacă e să-l credem pe Xenofon, discută cu dânsul despre necesitatea de a fi un bun cetățen, filosoful anarhist îi răspunde printr-un refuz: nici bun soț, nici bun părinte - își vedea progenitura ca pe un scuipat ieșit din el, fără mai multă importanță decât scuipatul... -, el mai adaugă la acest portret și faptul că n-ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar îsau mai ales) plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
persecutat, și plăcerea, semnificația termenului, surse dispărute, surse indirecte, și trupul, filosofi AMAURY din BÈNE și alegoriile, și clerul, și Democrit, discipolii săi, și grația, influențe primite, moartea sa, și panteismul, și plăcerea, și procreația, și sexualitatea, și tainele, teolog anarhist, BENTIVENGA DIN GUBBIO și Infernul, franciscan, și panteismul, teolog apatic, trădat, ELOI DIN PRUYSTINCK și contractul hedonist, și exegeza, și grația, și Infernul, și Luther, moartea sa, și sufletul, HEILWIGE DIN BRATISLAVA și banii, și bucuria, și sărăcia voluntară, IAN
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
versiuni de la Nag Hammadi poartă titlul de Preafericitul Eugnostos (Eug). În această scriere Sophia apare În mod exclusiv ca un eon superior, syzygos al Omului, primă emanație a Propatorului, Tatăl inscrutabil. Despre gnostici s-a spus adesea că ar fi anarhiști și ei chiar sînt, Într-un anumit sens, deoarece au creat o contracultură negînd principiile de bază ale culturii. Dar anarhismul gnostic primește, În acest text, o explicație metafizică cît se poate de interesantă: sînt numiți gnostici doar cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din faptul că așteptatul sfîrșit al lumii Întîrzie. De vreme ce parusia (eschaton) așteptată nu s-a produs, Biserica a decis să transforme eschatologia istorică În eschatologie supranaturală. Însă așteptarea sfîrșitului lumii nu va dispărea niciodată din viața comunităților creștine. Un ferment anarhist și revoluționar va Însoți creștinismul de-a lungul Întregii sale istorii. Gioacchino da Fiore rămîne pentru Voegelin, la fel cum consideraseră și Taubes sau Löwith29, personajul cel mai important pentru reînnoirea speranțelor eschatologice. Voegelin vede doctrina ioachimistă structurată În patru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
teoretică în frumoasele lui Scrieri: la începutul anilor șaizeci. Astfel, "non-cultura" nu mai era tributară "asfixiantei culturi". Dar devenind la rându-i o cultură cu drepturi depline, căreia trebuie să i se plătească tribut. Devenirea artistică îi cuprinde și pe "anarhiști". Trecerea de la idol la opera de artă este paralelă cu trecerea de la manuscris la tipar, între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că guvernul trebuie să-i acționeze în instanță pe disidenți și să îi pedepsească, dacă sunt găsiți vinovați. "Unii ajung la această concluzie ușor", arată Dworkin, "deoarece susțin ideea stupidă că nesupunerea conștientă înseamnă anarhie. Ei cred că disidenții sunt anarhiști care trebuie pedepsiți înainte de a se răspândi caracterul lor corupt. Mulți juriști și intelectuali ajung totuși la aceeași concluzie pe baza a ceea ce apare ca fiind un argument mai sofisticat. Ei recunosc că nesupunerea față de lege poate fi justificată moral
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sunt făcute din Lamennais, Paolo Mantegazza, Goethe, Herbert Spencer, Claude Bernard, Jules Renard. Un D. Paltin (probabil un pseudonim) transpune în românește poezia Tânguire a poetului rus N.A. Nekrasov. Mircea Demetriade dă în M. s. articolul Voiți, un adevărat manifest anarhist, în care poeții sunt îndemnați să participe activ la răsturnarea ordinii statului burghez. O importantă menire socială este atribuită poetului de P. Zosân, ca în recenzia la volumul Bronzes al lui Al. Macedonski. Recenzentul subliniază protestul social implicit conținut de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288183_a_289512]
-
Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de vedere politic) și deconstructivismul parodic al postmodernismului, încât îi neagă orice intenție pozitivă în valorificarea tradiției: "Citatul" postmodernist nu continuă vechile opere, ci le neagă vehement uneori, batjocorindu-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt importante, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care le reciclează, I. devine implicit un poet al străzii, într-o subcultură a manelelor și a telenovelei, într-o țară ficționalizată, unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El urmează, involuntar, un destin macedonskian, dorind să fie „trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
care nu vin, patetic neobacovian în anii ’90, „babuin turmentat” în căutarea somnului pierdut ș.a.m.d. Iconoclast și duios, revanșard și sfidător, insomniac și rebel, I. este un poet reprezentativ al generației sale. SCRIERI: Hârtie igienică, București, 1999; Manifest anarhist și alte fracturi, București, 2000; Mamijuana - Cele mai cunoscute ale lui..., București, 2002; Ursul din containăr - Un film cu mine, București, 2003. Repere bibliografice: Dan Silviu Boerescu, Postmodernismul sau Soluția finală, „Cuvântul”, 1999, 12; Alex. Ștefănescu, Debut șocant, RL, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
de către teroriști, iar apariția scrisorilor contaminate cu antrax semnalează că în ultimul timp terorismul a depășit o altă graniță în ceea ce privește mijloacele de distrugere folosite de către teroriști. În această privință, Al-Qaeda are caracteristicile terorismului contemporan. Unul dintre primii teroriști europeni, germanul anarhist Joachin Most a gândit posibilitățile fără sfârșit ale dinamitei; astăzi un stoc de dinamită furată din mine sau din șantierele de construcții nu este ceva deosebit în ascunzătorile pentru arme ale organizațiilor teroriste. Un calup din acest material este o
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de procurare a armelor pentru teroriști. Multe din acțiunile anticonstituționale au început cu asalturi dure asupra secțiilor de poliție sau depozitelor de armament, în speranța obținerii unor arme mai bune. Documente ale justiției din Europa au relevat că în trecut anarhiștii europeni au furat tone de arme, inclusiv mine, din depozitele slab păzite. Ei le-au revândut, iar printre cumpăratori era inclus Carlos și alți teroriști basci. Furturile de arsenal au fost o problemă profundă pentru unele state, iar câteva baze
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
chiar le-au folosit când au activat în diferite structuri militare. Al doilea aspect constă în ușurința proliferării informațiilor despre cum pot fi confecționate fără dificultate asemenea bombe. Manuale detaliate, cu nume precum "Carnetul teroristului" sau "Cartea de gătit a anarhistului" erau disponibile prin poștă sau prin internet. Observând vânzările de literatură dintr-un oraș, s-a constatat că au existat solicitări mari de asemenea literatură proteroristă, cum ar fi ,,Jurnalele strungarului" care descriu o situație ipotetică de atac cu un
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
miezul esențial al credinței umanitatea divină a lui Isus Christos și mântuirea rasei umane decăzute" (1997, p. 53)95. Dar acest "miez esențial al credinței", așa cum îl descrie, delicios pleonastic Ryan, este ceea ce Blake are în comun cu mulți dintre anarhiștii religioși ai epocii, fiindcă, precum știm cu toții, diavolul se ascunde în detalii. Nu trebuie să pierdem, astfel, din vedere că Blake suferă o puternică influență din partea lui Jakob Böhme un aspect asupra căruia nu mai este cazul să insist 96
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Ce alte lucruri mai sunt poetice, afară de foc, d-le profesor?” (G. Călinescu) Când relația e de dublă dependență, în sintagme cu trei termeni, determinantul, având concomitent doi regenți, un verb și un nume (pronume), dezvoltă două funcții: • atribut circumstanțial: „Anarhistul meu, mai deștept ca mine, s-a coborât întâi din vagon.” (I.L. Caragiale) • complement predicativ (element predicativ suplimentar): „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară.” (M. Eminescu) Dezvoltă o funcție specifică, apoziția, termenul secund al relației de apoziție care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și Ernst Jünger. Schmitt recurge la Stirner în anii de la Nürnberg, din celula de izolare în care își așteaptă interogatoriul: "În această clipă Max este singurul care mă vizitează în celulă"48. Jünger schițează în personajul Rebelului (Waldgänger) și al Anarhistului (diferit de anarhic) două strategii de rezistență prin care individul își poate apăra forul interior de invaziile bisericilor și a Leviatanului. Ambele personaje conțin ecouri îndepărtate ale Unicului lui Stirner, mult mai mult decât a recunoscut Jünger însuși. Prin urmare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și devastatoarei Weltanschauung: "îngerul negru" Stavroghin al cărui model istoric real este Bakunin nihilist de o inteligență luciferică și depravată care corodează și distruge totul în jur fără a reuși să-și transforme propria voință demonică într-o creativitate productivă; anarhistul și revoluționarul Piotr Verhovenski, care aplică în planul social și politic principiul lui Stavroghin potrivit căruia "totul este permis"; și pe urmă ateul Kirilov care, urmând orbește firul rigid al logicii, inferează din ipoteza sa ("Dacă Dumnezeu nu există...") legitimitatea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rebel care se simte hăituit de armatele bisericii și ale Leviatanului, dar care știe că nu mai aparține nimănui cu nimic. Asemenea Unicului lui Stirner, Anarhicul este un solitar care se refugiază în propria interioritate și nu trebuie confundat cu anarhistul. Nu este un revoluționar care vrea să transforme lumea și care pentru a-și atinge scopul este dispus chiar și la crimă și teroare. Anarhicul se poate chiar supune în mod exterior ordinii și legii, dar în sinea sa, în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor, dar și filosofii de profesie au lăsat-o să învăluie această figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut care folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. 5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
povești carnale. Măsura, o dată în plus... Față de bani, femei, dar și putere, Aristip vrea să găsească distanța potrivită. Lui Socrate care, dacă e să-l credem pe Xenofon, discută cu dânsul despre necesitatea de a fi un bun cetățean, filosoful anarhist îi răspunde printr-un refuz: nici bun soț, nici bun părinte - își vedea progenitura ca pe un scuipat ieșit din el, fără mai multă importanță decât scuipatul... -, adăugând portretului său și faptul că n-ar putea fi un bun cetățean
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar (sau mai ales) plăcerea... 9 Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
terapie 121, 182-183, 194-195, 236-237, 297; vârsta pentru a o aborda 214. Vezi epicurism, hedonism, idealism, materialism, morală, psihanaliză, stoicism, utilitarism Grecia și democrația 85, 97, 115; sfârșitul civilizației 223, 301; sfârșitul hegemoniei 176, 312 Hedonism hedonismul lui Anaxarh 80; anarhist 90, 93-96, 137; hedonismul lui Aristip 101, 104, 109-110, 116-124, 178, 204-206; și ascetism 27, 132-133, 180, 184, 201-202, 204-205, 286-287; și atomism 285-286; caricaturizat 145, 150, 166; și conștiință 120; definiții 41, 120-122, 148, 281; hedonismul lui Epicur 176
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]