2,089 matches
-
Horia Gârbea Din literatura română nu lipsesc îndrăgostirile pătimașe, trădările și suferințele din iubire, dar nici amorul pe bani. Cazurile de prostituție masculină sînt mult mai rare decît cele ale prostituției feminine, profesiune ancestrală. Un gigolo apare totuși: e Lică Trubadurul, maestrul de călărie al prințesei / făinăresei Ada din Concertul... Hortensiei Papadat- Bengescu. Cazul cel mai celebru de prostituție relatat într-un roman, pentru că este și cel mai problematic și cel mai bine descris
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
permitem oare o breaslă în România?", a scris pe blog AG Weinberger. "Dar din punctul nostru de vedere, ai celor care furnizăm talentul, situația nu este bună deloc. Mai ales ca ne-am ales genuri muzicale atît de străine filonului ancestral și cultural spațiului în care trăim... Am ales voluntar și nesilit de nimeni această formă de dezaprobare și exil... să ne disociem de mediul înconjurător - cu care nu suntem de acord și vrem să arătăm cât de speciali și geniali
Situație penibilă în lumea artistică românească. "Moft sau necesitate?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33216_a_34541]
-
în vis.// A dispută - sute/ De clopote-n azur./ Era sâmbăta lui/ Ioan Gură de Aur.// Mie și până astăzi/ Să ronțăi îmi vine/ Jarul din scoruș,/ Amarul ciorchine.” Faptul că în spiritualitatea rusă scorușul are o semnificație de simbol ancestral, emblematic, se relevă și într-un alt poem, laconic, al Marinei Țvetaeva: „Tăiau/ Scorușul/ Ager-temerar./ Scorușul/ Destin/ Amar./ Scorușul -/ Cu lăstari/ Ce încărunțesc.../ Scorușul!/ Destin/ Rusesc.” (1934). Astfel că „traducătorii” gen D. A. C. trebuie serios avertizați să nu taie scorușii
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
celebrau/ prin somn.” Explicația pe care ne-o dă poetul legat de tărîmul bîntuit de Hypnos e următoarea: „Ei trăiau în somn pentru că/ numai în vis/ trăiau cu tot trupul odată.” Adică trăiau cufundați în lumea subconștientului, printre marile simboluri ancestrale, unde „păsările lor zburau dormind,/ peștii înotau dormind./ Caii galopau în somn” etc., etc. Numai în această stare ei își populau „în întregime” și „deodată forma”. Poetul nu ne deconspiră identitatea acestor stranii ființe. Între lumea noastră și lumea lor
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
daci după ce ai spurcat prin prezența sfanțul pământ al moților, al munților Apuseni, al sfintei Roșii Montane, locul de unde, acest binecuvântat și atât de iubit de Dumnezeu popor “își trage seva” de la strămoșii daci, prin energiile subtile lăsate de generațiile ancestrale, tocmai aici, la Roșia Montană!!!...M-ai uluit femeie că nu aveai cum să nu știi ce reprezinta Roșia Montană. Pentru moți, români, pentru omenire, la fel cum știi sigur de imensă furaciune a aurului Apusenilor și inbolnavirea lor, în
Gabriela Firea, terorizată de protestatarii anti-Roșia Montană: amenințări cu accidente, tăierea gâtului, soluții acide aruncate pe față by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35165_a_36490]
-
-și recâștige iluzia unei patrii. Printr-un gest ludic o conduc spre puritatea mult râvnită: „de multă vreme/ am fugit// trăiesc/ în camera mea pierdută// cuvintele vin la mine/ ca-ntr-un joc de copil năzdrăvan”. De-a lungul rătăcirilor ancestrale, o pedeapsă a cărei motivație se mai păstrează doar în mit, temeiul unei posibile salvări este, din nou, cea a fidelității față de cuvânt: „pășești/ prin orașul negru/ cu picioarele pline de răni// moartea îți atinge umărul// fii cinstit cuvântului// el
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
vie" sau "votre fils spirituel"5. Scriind în franceză, Panait Istrati n-a abandonat limba maternă, ci a glisat ceea ce îi era mai specific și intraductibil în noua limbă și a atras eticheta de exotism lingvistic istratian. Nerenunțarea la fondul ancestral lexical și la sonoritățile pe care le vehiculau cuvintele românești seamănă cu o marcă originală, inimitabilă. Autoarea tezei de doctorat consideră "vocea maternă" de două ori pierdută: "par la mort et par toute l'infranchissable barričre de la langue autre, męme
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
se auzea nimic. Nu avea nici o scăpare." În viziunea expresionistă a lui Marin Bucur, urgia vremelniciei istorice capătă proporții stihiale, afectând până și cadrul de natură în care eroina își duce existența de țărancă nevoiașă, cu gesturi de o ritualitate ancestrală în actele ei gospodărești: „Pomii cei tineri erau smulși de la garduri, pentru că știau să stea în picioare. Pomii cei bătrâni sfârșeau aplecați unii peste alții. Era o moarte înceată, chinuitoare, o putreziciune treptată în pomi, în garduri și în cumpeni
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
Din această ultimă cauză, e tipul de om căruia nu știu ce să-i spun. Marta Petreu a publicat frumosul poem trimis mie, în ‘87, de Florin Mugur, cu versul dureros al unui om sensibil, cald și, de frică, dintr-o neliniște ancestrală, redactor necruțător: „Dragul meu prieten care mă detești”. Mircea Mihăieș: „Paradoxul face ca Faulkner să fie citit în continuare - mai ales în universități -, deși impactul prozei sale pare să-și fi pierdut fervoarea”. În dispută amicală cu farmazonul Iluziilor literaturii
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
împreună cu arta dșumițtale sper vor da o intuire echivalentă unei simple lecturi sau a unei mici conviețuiri. Volumul cuprinde patru cicluri aproape egale ca piese: 1. Ev pur e o poezie de incantație și sonorități, ecou al unui nostalgic ev ancestral. Sunt piese de început. 2. Schimbare la față e poezia destinului în care o neliniște metafizică, o tristețe reținută și un, de asemeni, reținut zbucium, predomină. 3. Fata pe dealuri e poezia dragostei, ceva umanizată, discret exprimată. Chipuri și momente
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
să capete virtuți literare este un amănunt care ține de geneza frumosului: dacă nu suferi nu scrii, și fără fermenții chinului nici un om nu ajunge să se exprime mai aparte. În cazul Mihaelei Stănișor, suferința apare pe linia unei predispoziții ancestrale, la capătul unei încrucișări nedeslușite de impulsuri obscure. Cînd în două familii ardelenești (din Rod și Săliște) ultimele generații se hotărăsc să întrerupă monotonia carierei, punînd capăt unui urcuș sănătos de ființe mînate cu ambiții sociale, atunci rezultatul va fi
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
vieții. Ritualurile de trecere comportă 3 surse și etape succesive: de separație ce preced nașterea, nunta, moartea, apoi cele de prag și cele de integrare. Prin ritul de prag al morții omul se apropie de tenebrele ei. Venind din vremuri ancestrale, tradiția ritului de prag include un bocet al zorilor și la fel de impresionantul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine..”) Este invocată pronia cerească pentru iertarea păcatelor, acum când viața se curmă. Ceremoniile stabilesc
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
predispoziție”, iar în cultură o descriem drept „tradiț ie”. Nu doar hemofilia și diabetul se ivesc pe fond de predispoziț ie familială, dar și stările de spirit. Cînd această schemă e prinsă în tipar ideologic, apare optica beligerantă a adversarului ancestral, optică potrivit căreia părinții trebuie eliminați curativ pe căi directe, iar copiii trebuie înlăturați preventiv pe căi indirecte, altfel șansa ca peste ani să asistăm la recăderi atavice, cu trezirea unor înclinații nedorite, e mare. Și atunci vorba „spune-mi
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
eradicat pînă la a treia generație, altminteri pericolul recidivelor persistă. Aceasta e logica gîndirii totalitare. Aberația alogenă a marxismului, cu cele două fiice pe care le-a născut în timp - internaționalele socialiste și revoluțiile bolșevice - a aplicat exact optica adversarului ancestral: burghezia trebuia neutralizată nu doar de facto, prin exterminarea exponenților, dar și in spe, prin anihilarea copiilor care se născuseră din spița lor. Iar în România comuniștii au recurs la ambele căi de epurare: curativ prin execuții sau întemnițări, și
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
i-a iubit și nu-l va transforma în vreun copac sau vreo efemeridă, ci în animale. Numărul reîncarnărilor ca și animalele în care s-a întrupat (măgar, taur, porc, câine și maimuță) ne trimit cu gândul la tradiția chineză ancestrală. Așa cum se știe, cinci este un număr „magic” în numerologia chineză. La nivel macrocosmic cinci sunt elementele fundamentale (apă, foc, lemn, metal, pământ), cinci sunt punctele cardinale (nord, est, sud vest și centru), cinci sunt munții sacri care sprijină cerul
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
cum oameni ca Hitchens au dat tonul în dezbaterea de idei din Occident, nu e de mirare că azi Parlamentul European refuză să condamne comunismul. Atunci ar ieși la iveală un arbore genealogic cîntărind cît o întreagă faună de criminali ancestrali. Dar Hitchens, mărturisindu-și simpatiile marxiste, știa că nu va păți nimic, mizînd pe tăcerea docilă a unor intelectuali prea dresați pentru a mai avea tresăriri ideologice. Oricum, gazetarul născut în Anglia în 1949 scrie o carte polemică, războindu-se
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
de orez, totul de o minuție copleșitoare, filmul revendică pentru regizorul chinez exigențele unei exercițiu de stil. Iar acest stil apare tematizat că stil în artele marțiale, cât, mai ales, ceea ce contează pentru cultură și civilizația chineză cu o tradiție ancestrala, ca stil de viață în termenii lui Richard Shusterman, un stil particular ca expresie a unui eu profund, a unor individualități puternice. Aceasta înseamnă a trăi într-un deplin acord armonic, împins până la rigorile unui estetism intransigent, codul etic pe
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
tipar străin. Oswald Spengler, cînd descrie în Declinul Occidentului degradarea băștinașilor sub influența culturii citadine, folosește termenul de felahi, care sînt un fel de paria lipsiți de drepturi, un soi de dezmoșteniți priviți cu dispreț și considerați, în ciuda dreptului lor ancestral, niște corcituri degenerate. La „Glasul Patriei“ figura pe care o fac interbelicii amintește de statutul schimonosit al felahilor: carcase dezînsuflețite, ființe tolerate, privite cu dispreț și exploatate prin fluturarea unor promisiuni. Cum nici Noica, recunoscînd că a greșit în perioada
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
și ne-au alinat durerile copilăriei. Emigrarea, părăsirea locurilor natale, nu este un fenomen nou, datează de secole. Este evidențiat statistic că femeile au avut și au Încă o putere foarte mare de adaptare În alte locuri, pentru că, În istoria ancestrală, femeia Își urma bărbatul prin căsătorie, la distanțe mai mici sau mai mari, dar avea dreptul să-și ia cu ea lada de zestre, tradiția. Triburile, ajunse prea numeroase, se separau În mod pașnic și plecau În căutarea unor noi
O întâlnire la...nivel înalt!. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/99_a_397]
-
feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că glandele vierului ancestral. Amușinam cu nările dilatate sub pojghița nopții transpirația propriei noastre absențe.
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
figurat. Surpriza este de a vedea, într-o carte centrată pe un subiect interbelic, cât de avansate sunt în anii '30 structurile și obiectivele lumii urbane, cât de rapid e ritmul în care vechii București, scufundați în noroaie și gunoaie ancestrale, se înalță pe schelele unei metropole - pe atunci - futuriste. Este epoca unei aproape depline sincronizări cu Occidentul: sincronizare în instituții și în idei, în industrii și în arte, în mentalități și în aspirații, din care E. Lovinescu face axa întregului
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
Și azi, cam după o săptămână, nu ne vine să credem că am scăpat cât de cât sănătoși la cap sau măcar fără vreun minuscul atac de cord. Bine că ne-a venit ideea opririi televizorului și, dintr-un instinct ancestral de conservare/apărare, ne-am ascuns care pe unde am apucat, îngroziți de vocea domnului ministru Nicolaescu. Până și vânjoasa soacră a lui Haralampy, cu toți strămoșii ei hălăduind spre ea de prin crengile genealogice ale viteazului Luca Arbore, s-
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
pe un stadion unde se joacă un meci dramatic... cînd mingea lovită cu sete intră năprasnic în poartă scuturînd plasa, mai, mai s-o rupă, surioara noastră scumpă țipă de plăcere, dar și de groază, o groază specifică. Este țipătul ancestral al femeii atacată de mascul, imobilizată, în vederea faptului natural. Sud-americanii, crainicii lor, vreau să spun, naturi feminine cam toți, după comportamentul lor, mai pot egala reacția unei femei atunci cînd țipă interminabil și schimonosiți - gooooool!". Sarcasm psihanalitic, bun ca un
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
naționale", sustrase timpului și transformate în realități metafizice, reprezintă în cel mai bun caz o iluzie. Modul în care o colectivitate uriașă - adică un popor - reacționează față de dilema esențială a existenței nu va fi niciodată determinat de un misterios fatum ancestral (căruia i-am putea găsi eventual chiar argumente genetice!), ci de circumstanțele în care colectivitatea va fi pusă. Iar aici nu mai există previziuni certe și nici rețete. A fost de ajuns c a teroarea unui regim prin definiție ateu
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
cu un caz particular al poetului damnat, exponent al unei damnări colective. Comunitatea satului se macină ireversibil, inspirîndu-i rapsodului său o nostalgică demonie. Aflat pe un teritoriu ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se înavuțește cu referințe culturale, semn că opoziția sat-oraș poate funcționa, paradoxal, și în maniera unei ,colaborări". Satul originar, opus orașului execrat ca topos al conveniențelor mortificatoare, al compromisurilor dureroase, al alienării umanului, nu mai
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]