2,471 matches
-
mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth-Swanson să-l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care-l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să-i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngînase Întruna În drum spre casă, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ia locul lui Abraham, acesta a fost dat uitării. Nimeni n-a mai auzit de el. A dispărut pur și simplu. Poate cam la zece ani după aceea, într-o dimineață, pe bordul unui vas care se pregătea să lase ancora la Alexandria, am fost chemat să mă aliniez cu ceilalți pasageri pentru a fi examinați de doctor. Doctorul era un bărbat corpolent cu haine proaste și când și-a scos pălăria am observat că e foarte chel. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea urcușului se uită Îndărăt, Îndemnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai grijă de mine, Cerescule Tată, Că vin spre lumea Ta imaculată. Voi trece la noapte spre Tine prin vis Pân-am să ajung la tărâmul promis. Ancorele la mal de-acum sunt tăiate Pornesc spre Tine prin eternitate. Peste vitralii pictate cu spuză de stele, Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele. Să mă păstrezi cu desaga trupească Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
care nu se simt în largul lor dacă li s-a descărcat bateria sau și-au uitat telefonul acasă. Se simt stresați, încordați și nesiguri în absență telefonului: “Dacă mă sună cineva?” Strâng telefonul în mână, ca un fel de ancoră de salvare, sau îl rotesc pe toate părțile. Oare toată lumea asta depinde de telefonul meu? Apoi există dorința de a primi un mesaj plăcut, o veste bună. Vezi oameni care își privesc și își consulta mereu telefonul, nu cumva să
HAI CA MA SUNA CINEVA PE CELALALT MOBIL de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364463_a_365792]
-
fiind că înălțimea sa, mai bine spus rotunjimea sa, are aproape două sute de kile, foarte zgârcit dispuse pe verticală. Oricum, până la urmă, reușește să-și pună mantia roșie, coroana din aur de cinci kilograme și bijuteriile formate din lanțuri de ancoră, ghiuluri, brățări plus caninii din același material. Sfârșit de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghelică și trage un gât. Râgâie și parcă se mai liniștește ... Ba chiar surâde fericit ... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
dar nu chiar așa de supărată, am ajuns cam la o milă marină de țărm. Speram să cădem într-o zonă care să aibă pe fundul mării piatră și scoică, unde să fie și guvid să se hrănească. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, de 0,5 - 0,6 mm, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și legate două - trei
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
capăt și legate două - trei cârlige nr. 1, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre. Musai trebuie să fie pipota proaspătă și roșie, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. A doua zi ne schimbam locurile. Guvidul mușca frumos. Când marea este agitată are poftă de mâncare. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
seamă că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste doi metri. Vântul între timp își schimbase direcția. Bătea dinspre mal spre larg. - Frate, hai să plecăm că nu mai ajungem la mal. - Gata, scoatem voltele, recuperăm parâma cu ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista. Mai mult, frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
că trage bine peștele. Dar numai eu știam că altul era scopul rămânerii mele pe mare. După ce au dispărut cu toții după digul din zona golfului de acostare, mi-am strâns sculele, am ridicat peștele în barcă și trăgând de parâma ancorei, priveam malul cu nerăbdare. Doar o jumatate de oră mi-a luat să fiu la punctul de întâlnire de pe plaja Saturn. La mal, nu era multă lume, dar s-a strâns ca la urs în jurul meu. Unii din curiozitate, alții
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
meu, cu recunoștință, rugând-o să se uite în ochii mei și să citească acolo ce fericire am putut trăi în preajma ei și cu ea... Spre sfârșit, ne-am aranjat costumele de baie pe noi, am strâns voltele și ridicând ancora ne-am îndreptat spre malul mării, unde ne-am luat la revedere, cu soarele mării în ochi și în suflet, stabilind ora și locul noii întâlniri. Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR - POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA / Stan Virgil : Confluențe Literare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
Rodica Scutaru-Milaș, în timp ce Ion Constantinescu, autor al recentei cărți umoristice „Fiecare cu Golgota sa”, este surprins într-un portret de autor de către Iulian Patca, redactorul-șef al „Agorei”, care atrage atenția și asupra „Patriei din cuvânt”-ul lui Ioan Benche. „Ancorele de gând” ale lui Gheorghe Văduva ne sunt dăruite de către Liviu Burghelea. „Confesiunea - amintirea ca retorică” este analiza pe care Al. Florin Țene o face volumului de proză scurtă „Unde se adapă fluturii” al Voichiței Pălăcean-Vereș. Mihaela Rotaru caracterizează volumul
PREZENTAREA REVISTEI AGORA LITERARĂ,, DECEMBRIE 2013 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363359_a_364688]
-
orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea și se înălța spre cer lățindu-se, ades întâlnit pe Marea Neagră în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veșnicie. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca era atrasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele mâini de
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
spre cer lățindu-se, ades întâlnit pe Marea Neagră în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veșnicie. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca era atrasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele mâini de o singură vâslă, să pot îndrepta ambarcațiunea cu prova spre țărm, dar fără succes. Se declanșase furtuna. Venise
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
alinare. Este o artă prin care metaforele devenite balsam și muzica sufletească a personajelor converg la unison spre finalul scontat. Subiectul extras dintr-o zonă invalidantă, cu aspirații reprimate inițial, creează o atmosferă bogată, pe mai multe planuri, cu o ancoră psihologică prin care autorul evită discursul halucinant ai handicapurilor obstrucționale uneori în finalul vieții. Narațiunea decurge firesc, evoluând de la trăirea sufletească, dureroasă la început, spre speranța optimistă, tonifiantă, proprie însuși autorului, ca rezultat al cercetărilor laborioase în domeniu, menite celor
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
alinare. Este o artă prin care metaforele devenite balsam, împreună cu muzica sufletească a personajelor, converg la unison spre finalul scontat. Subiectul extras dintr-o zonă invalidantă, cu aspirații reprimate inițial, creează o atmosferă bogată, pe mai multe planuri, cu o ancoră psihologică... prin care autorul evită discursul halucinant al handicapurilor, obstrucționiste uneori, în finalul vieții. Nararea decurge firesc, evoluând de la trăirea sufletească dureroasă, la început, spre speranța optimistă tonifiantă..., proprie însuși autorului, ca rezultat al cercetărilor laborioase în domeniu... menit celor
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
cea bună. Orice deviere înseamna abatere de la direcția de mers și îndreptarea spre necunoscut. Nu se vedea la mai mult de douăzeci de metri în jur. După consumarea celor șapte sute de rame, am hotărât să mă opresc și să arunc ancora. Speram să fiu pe direcția bună, cu o mică abatere în stânga sau dreapta, lucru ce nu mă deranja prea mult. Atmosfera era încărcată cu picături de apă rece și frigul a început să mă pătrundă prin hainele umezite. Încă nu
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă nu era așa, astfel că dădeam mereu drumul la parâma ancorei, pentru a-mi schimba locul de pescuit. Peștele era rar și mărunt. Nu se prefigura o zi norocoasă. La un moment dat, soarele și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul sirenei
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
momentul retragerii către mal. Cât a fost lumină, știam încotro era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei, “la pik”[iv] cum spun marinarii, am lăsat să se liniștească barca pentru a mă orienta și a găsi corect poziția acesteia față de unde văzusem malul ultima dată. Speram că mă îndrept în direcția
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
cea pentru realizarea unității de credință: "Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh, cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Iisus Hristos Dumnezeu să o dăm". Trupul înviat și dătător de viață al Domnului este ancora credinței și a iubirii lipsite de egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch, International printing company, Atlanta 1956, p. 10). Fără întruparea reală, mântuirea nu ar fi fost posibilă Dreapta mărturisire este aceea că Întruparea s-
SEMNAL PUBLICISTIC SI EDITORIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360757_a_362086]
-
locul ei în fotoliu și ginerelui, Tibi, care ne-a însoțit și sprijinit în această mică și deosebită vacanță. Cu florile în mână, am făcut fotografii pe care le vom păstra ca pe niște amintiri de preț, desigur irepetabile, căci ancora vieții își va căuta alt teren pe care să poposească. Elena BUICĂ Pickering-Londra-Viena ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]