2,204 matches
-
în 1998, în trei ediții, la Editura Mașina de Scris. Toată opera sa a fost cenzurată, nu numai pe vremea regimului comunist, ci și în anul 2003. În acel an a apărut un CD "Antologia umorului politic - Eterna și fascinanta anecdotă". Ministrul de externe de atunci, Mircea Geoană, a comandat 50 de exemplare, însă comanda a fost cenzurată din 2 motive: 1.Poza de pe coperta CD-ului mai sus amintit Iliescu era așezat lângă Ceaușescu. 2.Titlul deranja, făcând aluzie la
Natalia Gliga () [Corola-website/Science/309625_a_310954]
-
fiecare seară. Afidele, dacă sunt amenințate de o buburuză, își pot provoca explozia propriului corp, protejându-și semenii și uneori chiar omorând buburuza. Unele specii de termite sunt protejate de „soldați” care explodează, împrăștiind asupra inamicilor o substanță lipicioasă. Unele anecdote menționează acte de suicid comise de câini, cai și delfini, însă nu există dovezi concludente în acest sens. Studiile științifice asupra comportamentului sinucigaș al animalelor sunt limitate. Un exemplu notoriu este sinuciderea în masă din Jonestown din anul 1978, în
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
acestui teatru, pot fi numite: Moș Bodrângă din "Amintiri" de Valeriu Cupcea, după Ion Creangă, Toader din "Președintele" de Dumitru Matcovschi, Verde-împărat din "Buzduganul fermecat" de L. Deleanu, Balzaminov din "Cine caută găsește" de A. Ostrovski, Kalosin și Homutov din "Anecdote provinciale" de A.Vampilov, Bobcinski din "Revizorul" de Nikolai Gogol, Conu din "Fumuarul" de Nicolae Esinencu, Coarnă din "Mult zgomot pentru nimic" de William Shakespeare, Jupân Dumitrache din "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale ș.a. În anul 1993 se transferă
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
lui Păcală au fost reunite într-un ciclu de snoave, care au fost preluate și prelucrate ulterior de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală"), dar și de alți scriitori români ca Ion Creangă ("Păcală") sau Ioan Slavici ("Păcală în satul lui"). Anecdota "Păcală" a lui Ion Creangă a fost tipărită prima oară în "Albumul macedo-român" (București, 1880), fiind retipărită în revista "Convorbiri literare", nr. 11, 1 februarie 1885. Volumul "Isprăvile lui Păcală" a fost publicat în 1894 de profesorul Petre Dulfu, lucrarea
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
un studiu publicat în 1938 în "Revista Fundațiilor Regale" că, exceptând traducerea în proză a lui Stéphane Mallarmé, traducerea realizată de Emil Gulian este cea mai reușită. Același critic constată că traducătorul a păstrat efectele estetice din textul original: cadru, anecdotă, dramatizarea simțirii, timbru, dificultăți formale, refrenul original "nevermore", păstrând „felul de a rima al versurilor, monorima în or”, sistemul rimelor interioare și chiar versul povestitor. Text Commentarii Audio Video Multimedia
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
care Euclid pune bazele aritmeticii și ale geometriei plane și spațiale, s-au mai păstrat câteva cărți dintre care: "Datele", lucrare ce cuprinde teoreme și probleme care completează "Elementele", precum și "Optica", privită ca o geometrie a „razei vizuale”. Într-o anecdotă scrisă la 800 de ani de la moartea sa se povestește că Ptolemeu I l-ar fi rugat pe Euclid să-i arate o cale mai ușoară ca să înțeleagă geometria, iar Euclid ar fi răspuns: „În geometrie nu există drumuri speciale
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
pe soția sa Sulpicia Dryantilla la rangul de Augusta pentru a-și întări poziția sa. Regalianus a luptat cu curaj împotriva sarmaților. După victoria sa, el a fost ucis de o coaliție formată din propriul său popor și roxolani. Câteva anecdote care fac referire la Regalianus au supraviețuit, în schița biografică succintă care apare în Triginta Tyranni în Historia Augusta: este indicat, de exemplu, că el a fost ridicat la tron din cauza numelui său (Regalianus, „regal” sau „împărătesc”); atunci când soldații lui
Regalianus () [Corola-website/Science/319825_a_321154]
-
a influențat foarte mult arta japoneză, atât cea laică cât și religioasă, a introdus ceremonia ceaiului și a sporit dezvoltarea artelor marțiale. Cu toate acestea Zen-ul nu avea un canon, și nici un alt fel de literatură decât acele culegeri de anecdote biografice ale maeștrilor zeniști, deci o literatură deloc canonică. Dar, cu timpul au apărut culegeri de texte ce creau o mitologie în jurul maeștrilor, istorisind faptele veridice sau închipuite ilustrând o sintagmă cu miez de înțelepciune ca învățătură. La sfârșitul perioadei
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
Rețete alese pentru post și Crăciun" (2010), ambele volume apărute la Editura "Jurnalul" (București). A publicat, la Editura Cartex (București), volumul "Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare" de Constantin Bacalbașa - ediție îngrijită și prefațată, cu câteva sute de note și anecdote. A prefațat volumele: "Rețete culinare turdene", Dana Deac, editura reDescoperă, Cluj Napoca, 2005; "Cărticică folositoare" (reeditarea primei cărți de economie domestică publicată la București, în 1806), Editura Jurnalul, București, 2005; "Carte de bucate. 190 de rețete alese și încercate de o
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
număr al ziarului naționalist "Patria" ("Die Heimat") care apare la 1 martie 1918. Experiența războiului va fi pentru el decisivă. Multe din scrierile sale ulterioare vor examina războiul și consecinețele sale asupra civilizației, gândirii și artei. Multe din impresiile și anecdotele culese de pe front vor fi încorporate romanului "Omul fără însușiri". La 8 aprilie 1928, Musil publică în cotidianul "Der Tag" un extras din viitorul roman "Omul fără însușiri", intitulat ""Cacania. Un fragment"" . Prima versiune a operei magistrale a lui Musil
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
ajunge prin calcul la previziuni de încredere în domenii complexe, nu a fost pus la îndoială decât odată cu lucrările lui Henri Poincaré referitoare la teoria haosului. Laplace este cunoscut ca fiind un ateu convins. Referitor la ateismul lui, este celebră anecdota în care el l-a coborît pe Dumnezeu la nivel de ipoteză:
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Creangă. Va frecventa regulat ședințele hebdomadare ale Junimii timp de 20 de ani. Ține și câteva conferințe în cadrul 'prelegerilor populare' ale Junimii. Junimiștii, faimoși prin felul în care luau totul în derâdere și susțineau, la întâlnirile cele mai serioase, că 'anecdota primează', au reținut figura lui Ioan D. Caragiani ca pe una foarte amuzantă. Aromânul, de-o vârstă cu Maiorescu, îi înveselea pe junimiști cu nenumăratele lui anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
care luau totul în derâdere și susțineau, la întâlnirile cele mai serioase, că 'anecdota primează', au reținut figura lui Ioan D. Caragiani ca pe una foarte amuzantă. Aromânul, de-o vârstă cu Maiorescu, îi înveselea pe junimiști cu nenumăratele lui anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
pe junimiști cu nenumăratele lui anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică și din restul imperiului turcesc. La fiecare pas se întrerupea ca să spună o anecdotă cu un sârb, cu un bulgar, cu un grec, cu un turc, cu un țigan, etc. Nu vorbea chiar bine românește
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor popoarelor din Peninsula Balcanică și din restul imperiului turcesc. La fiecare pas se întrerupea ca să spună o anecdotă cu un sârb, cu un bulgar, cu un grec, cu un turc, cu un țigan, etc. Nu vorbea chiar bine românește; accentul lui, fraza, totul dovedea că nu era născut, nici crescut în țară. Vorbea acel jargon amestecat, românește, grecește
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
și care dădea istorisirilor sale un gust și mai bun. Istorisea cu un farmec nespus și cum se întîmplă câteodată tocmai nestăpanirea perfectă a limbii și acentul diferit interesa. Ca și la teatru, Junimiștii îi cereau lui Caragiani să repete anecdota care le plăcuse cel mai mult în ședința trecută. Junimea avea deprinderi foarte libere, membrii tratându-se între dânșii cu mare familiaritate și, întocmai ca la școală între copii, își dădeau porecle unii altora. Toți membrii Junimii aveau porecle. De
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Era un tip simpatic și orginal. Cu fața plină și jovială, surâsul său veșnic îndemna la râs chiar când nu vobrea, dar mai ales când se punea pe povestit. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe, Caragiani a fost apreciat de toți cunoscuții săi.
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
eșecul răsunător de a atrage publicul. Principalul motiv ar fi încercările deloc îndemânatice de a estetiza reprezentarea ideologică a eroismului din Al Doilea Război Mondial. Cu alte cuvinte, oamenii nu s-au grăbit să creadă versiunea oficială a istoriei. Oricâte anecdote ar fi circulat despre filmările la Neretva, un lucru e cert - filmul nu ar fi fost făcut fără auto-promovarea făcută de regizorul Veljiko Bulaijc. Locotenent de partizani la sfârșitul războiului (pe când avea 17 ani), Bulajic a intrat în atenția publicului
Filmul cu partizani și construcția națională iugoslavă () [Corola-website/Science/295634_a_296963]
-
obligând-o să părăsească Calais, să se disperseze și să se îndrepte spre mare. A doua zi Drake a participat la bătălia de la Graveline împreună cu alți navigatori celebri din acea vreme: John Hawkins, Martin Frobisher, Walter Raleigh. Cea mai celebră anecdota despre Drake (dar probabil apocrifa), povestește că înainte de bătălie, Drake juca popice pe Plymouth Hoe. Avertizat că sosesc spaniolii, Drake a răspuns că are timp destul să-și termine jocul și să-i bată pe spanioli. Nu există nici o mărturie
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
târziu sub titlul ""Album de vers anciens"" ("Album de versuri vechi", 1921). Începând din anul 1892, face în fiecare dimineață însemnări în caietele sale, care vor fi publicate după moartea sa în 29 de volume (""Cahiers"", 1957-1961), cuprinzând reflecții, eseuri, anecdote, aforisme și desene, cu tematică foarte variată, de la modele fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis. În anii 1894-1900 lucrează ca redactor cultural în ministerul de război, apoi - până în 1922 - este secretar
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
ajutorul pe care putea conta. Mai întâi, ca și înaintașii săi, s-a îndreptat spre Sparta, unde nu a fost bine primit. Vizita lui Aristagoras la Sparta așa cum este povestită de Herodot, a fost ulterior deformată de tradiție prin felurite anecdote. Cert însă este că Aristagoras s-a înfățișat regelui Cleomenes al Spartei însoțit de o hartă a lumii antice, gravată pe bronz, și că i-a explicat configurația continentelor, a mărilor și a fluviilor, precum și planurile de cucerire ale lui
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
fost dintotdeauna Ion Finteșteanu. În perioada interbelică au existat unele zvonuri despre o pretinsă origine evreiască a actorului. Finteșteanu-însuși a făcut haz pe seama faptului că era crezut evreu chiar de către evrei. El a povestit în cartea sa de memorii două anecdote în acest sens. Aflat în 1924 în turneu la Piatra Neamț cu trupa Teatrului Național din București condusă de Nicolae Soreanu, Finteșteanu a fost confundat de niște evrei cu actorul evreu Alexandru Finți, care fusese fluierat de niște huligani la București
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
Acest articol tratează dezvoltarea Ordinului modern al Cavalerilor Templieri scoțieni; perioada anterioară este prezentată în articolul Ordinul Templierilor în Scoția. <nowiki>*</nowiki>După perioada medievală, care este tratată în articolul Ordinul Templierilor în Scoția, apar mituri, legende și anecdote care leagă Ordinul de bătălia de la Bannockburn. Filiale ale francmasonilor, precum Ordinul Regal al Scoției, fac aluzii la povestea Rosslyn și la . Conexiunile, frecvent considerate suspicioase, au fost realizate de către cavalerul Andrew Michael Ramsay sau Fr. Hay în secolul 18
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
mai succinta, vorbită de americani. Spiritul latin, atît de dinamic, renunță des la predicatul implicit, aceasta mărind viteza rostirii, dinamismul înțelegerii ei, eliminîndu-se, paradoxal, chiar predicatul ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo rus, mă duc la țară, sacrificînd verbul, subînțeles. Al doilea, culmea, folosește numai verbul la imperativ: i, adică du-te, - (de unde străvechiul
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
poftit să mergem împreună la casa memorială, să-i spunem, a lui Barrault. Cel care l-a interpretat, ca și el, pe Beranger. Și nu numai... Mă înfior de emoție. Acum, poate mai mult ca atunci. Regăsesc în carte povestită anecdota lui Barrault despre înmormîntarea bunicii sale. Parte din ea am auzit-o la Avignon, mai degrabă ca pe un murmur interior al Meșterului Beligan. Rîd singură în noapte văzîndu-l, parcă, pe Jean-Louis Barrault interpretîndul minimalist pe bunicul său, un personaj
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]