954 matches
-
cu undița să-mi prind norocul/ și să mă fac pescar de stele?” Tot din 1947 datează și ciclul de poeme Înfrângeri, în care referirile la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Și ca memorialist, reînviind figurile lui Al.Vlahuță, I. L. Caragiale, B. Delavrancea și N. Grigorescu, B. își consumă mai ales forțele sentimentale, de om ce se dăruie prieteniei. Optica sociologizantă domină, ca și în proză, dar câteva detalii, unele elemente anecdotice au făcut carieră în biografia literară. SCRIERI: Mi-a cântat cucu-n față, București, 1910; Amintiri de A. Vlahuță și I. L. Caragiale, București, 1938; Îndurare!, București, 1939; Scrieri alese, București, 1951. Repere bibliografice: Teodorescu-Sadoveanu, Amintiri, 374-377; Călinescu, Ist. lit. (1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
Viață de câine (1937) și O crimă. Toți la fel și nici unul ca altul (1943). Întâia carte, Rusia revoluționară, evocă în notații sumare figuri caracteristice desprinse din masa de oameni purtată de valul revoluției, întâmplări neobișnuite, tratate într-un registru anecdotic. Elemente ale propriei biografii - peripeții și impresii din refugiu - constituie substanța epică a scrierilor din volumul Pe străzile Iașului. Schițele și nuvelele din culegerile următoare, Rochia albă, În regatul nopții, par file desprinse dintr-un blocnotes al romancierului. Atenția pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
că sunt „cozi de topor”, despre alții că sunt „reacționari notorii”, iar despre Axente Mureș de la Direcția Cifrului și a Cabinetului, că „la 10 Mai a Înjurat pe Susaicov și Guvernul șDr. Petru Groza - n.n.ț”. Dincolo de formulările cu iz anecdotic folosite În acest document de cancelarie al Partidului Comunist, putem constata că Încă din 1946 Partidul se interesează de Ministerul Afacerilor Externe, și nu atât de conținutul politicilor pe care acesta le promovează, cât de a face În așa fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
din secolul trecut și rezistența îndârjită față de modernismul de sorginte lovinesciană, care constituie ținta favorită a ironiilor autorului; pe de altă parte, parti-pris-urile regionaliste se observă în numărul redus al paginilor de critică propriu-zisă, care cedează spațiul fie pitorescului și anecdoticului, fie exaltării gratuite a spiritului și spiritelor locului. După război percepția istoricului literar va cunoaște o anume deschidere, vizibilă mai degrabă sub raportul teritoriilor literare explorate decât în planul comprehensiunii critice. Astfel, monografia N. Beldiceanu (1961) reprezintă o evocare empatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
de proaspăt unita țărănime. Poetul încă nu renunțase la scheme, întrebuințând tacâmul de rigoare; scrâșnetele cu spume la gură și ura care țâșnea ca niște cuțite din ochii chiaburilor. Curând schemele proletcultiste îl vor dezgusta pe Labiș iar poezia sa anecdotică nu va mai fi selectată în volum. Versurile de acest fel vor rămâne înmormântate în pagini de revistă ori pur și simplu în manuscris. Scurtă, perioada ieșeană a fost pentru Labiș o perioadă de mari acumulări. Fără ea n-ar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Repere bibliografice: Augustin Z. N. Pop, Eminescu și Bonifaciu Florescu, București, 1938; Călinescu, Studii, 184-199; Bucur, Istoriografia, 88-89; Dicț. lit. 1900, 359-361; Piru, Ist. lit., 255-256; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, 236-239, 268-270; Florentin Popescu, O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995, 31-33; Dicț. scriit. rom., II, 283-284. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
României). Faptul că una dintre fiicele lui, lipsită de talent și cu o Înfățișare nu tocmai convingătoare, a aspirat să devină stea de cinema și a interpretat roluri principale În numeroase filme a fost doar o abatere măruntă și oarecum anecdotică de la regula comunistă a unei puteri personale manifestate cât mai impersonal. Oficial, instanța supremă rămânea partidul. Odată cu Ceaușescu, instanța supremă a devenit familia, pusă, chiar oficial, Înaintea partidului. Inițial, Ceaușescu a moștenit doar funcția de lider de partid. I-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evreu farmacist din Basarabia -, atunci când nu putea să evite o călătorie de sabat, lua loc În birjă sau În tren, punându-și o sticlă cu apă sub șezut. Astfel, el călătorea „pe apă” ! Inițial am crezut că este o legendă anecdotică, păstrată de tradiția orală a familiei, dar un text non fiction semnat de Mihail Sadoveanu m-a făcut să cred că ar putea fi vorba de o practică a evreilor din zonă de eludare a interdicției. În volumul Oameni și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe cei din jur”, atunci - din nou de regulă - evreul devine „un om rău și necinstit”, adică „jidan”. În limbaj popular, concluzia este simplă : „Jidan bun n-am văzut” <endnote id="(755)"/>. Există o snoavă populară care descrie, din perspectivă anecdotică, originile acestei zicale. Se zice că mai mulți evrei călătoreau Împreună cu rabinul Güterjüd (În idiș, Güter Jüd = „jidan bun”). Însă evreii s-au rătăcit de rabinul lor și au Început să-l caute și să Întrebe oamenii dacă l-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt două clișee care s-au suprapus, generând proverbe populare rusești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Adevărul ne obligă să spunem că nu se pune mare atenție pe corp. Marile schimbări, spune Nietzsche, vin cu pași înceți... Aventura sportului modern începe în Franța sub forma, aparent anodină, a divertismentului câtorva tineri ce își manifestă anglomania. Originea anecdotică a fenomenului este bine cunoscută: influența de la Oxford și de la Cambridge, în fondarea în 1872 a lui Havre Atletich Club, prima asociație sportivă înaintea despărțirii fotbalului de rugby. A luat naștere, în 1879, Clubul de Fotbal din Paris. Câțiva liceeni
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
este cuprinsă de grijă văzând că o hotărâre atât de gravă fusese luată, și în favoarea unei companii rusești, fără ca Obștească Adunare să fi fost măcar prevenită; și a fost de ajuns ca acest fapt să fi fost articulat sub forma anecdotică cea mai simplă, în una din ultimele ședințe, pentru ca Adunarea să fie unanimă asupra chestiunii de a ști dacă se cuvenea să se adreseze în această privință o mustrare ministerului și Domnului. Ministerul a voit s-o înlăture, grăbindu-se
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
simți că ești mereu la primul pas. Există mari figuri ale culturii românești la limita anonimatului, care nu au nici pe departe prestigiul, anvergura, ecoul public pe care ar trebui să-l aibă. Unii au rămas într-un fel de anecdotică colaterală Petre Țuțea, pe care l-am invocat, de exemplu. Dar câți români extrem de interesanți, extrem de înzestrați, care ar fi putut face lucruri extraordinare, nu s-au risipit în pușcării, în slujbe secunde! Avem un mare filosof care acum începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Gheorghe Gheorghiu-Dej, construind o vastă alegorie (mulțimile imense care se tălăzuiesc haotic, convocate la ceremonia funerară, simbolizează întreg corpul social) a dezastrului moral al epocilor totalitare. Piticii își puneau țărână-n cap e, ca și Funeraliile..., un roman-parabolă, cu situare anecdotică în anii ’90, dar cu sensuri perene, investigând resursele infinite ale abjecției, în contextul fascinației puterii: personajul principal e șeful unui serviciu de informații care își umilește cu rafinament pervers subordonații, impunându-le ritualuri grotești. Moartea și rusoaica (1997) evocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
deja) clasice ale lui Hesiod și Homer. Problema care se pune aici este următoarea: ce fel de atitudine inspiră copiilor aceste mituri? Or, sunt de observat două lucruri: mai întâi atenția copilului riscă să fie distrasă (și - finalmente - deformată) de anecdoticul pe care ele îl vehiculează și, în al doilea rând, prestigiul mitului începe, în vremea lui Platon, să se uzeze devenind - o dată cu marii tragici (în special cu Euripide) - din relatare neutră, naivă și absolută, obiect al reflecției. Mitul e amenințat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
doilea rând, prestigiul mitului începe, în vremea lui Platon, să se uzeze devenind - o dată cu marii tragici (în special cu Euripide) - din relatare neutră, naivă și absolută, obiect al reflecției. Mitul e amenințat așadar pe de o parte de căderea în anecdotic (de transformarea lui în simplă poveste), pe de alta de subordonarea lui unui discurs „despre...” în care funcția lui se reduce la aceea de obiect (pretext) al unor interpretări amenințate cu deriva în psihologic (și, implicit, în relativ). Ceea ce încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
După 1900 colaborează la Timpul și la ziarul Deșteptarea din Cernăuți. A semnat și cu pseudonime: Argus, Amsis, Augural, Alma, Brutus, Catos, Coriolan, Mucenicul ș.a. A scris cu ironie și fantezie, cu umor, sarcasm și causticitate, alteori aluziv, parodiind tonurile, anecdotic, un foileton literarpolitic de ținută intelectuală. * Gazeta Bucovinei Gazeta Bucovinei apare duminică 7 decembrie 1924 la Cernăuți, după cum spune Dreptatea nr.580 din 14 decembrie, care comentează: „Se spune că aparține partidului național de sub șefia dlui Maniu, fără a face
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
IV-a, în 1996. Remarcabila stabilitate a acestui manual, perpetuat timp de aproape trei decenii, a contribuit la o neegalată popularitate a reprezentărilor istorice vehiculate. Succesul s-a datorat, în primul rând, accesibilității atent construite a textului, prin adresare familiară, anecdotic facil, simplificări logice și cauzale, interpretări moralizatoare, trimiteri afective precise ș.a.m.d. Reperele cronologice, spațiale și conceptuale minimaliste prelungeau voit povestea, în detrimentul științificității istorice. Este posibil ca nu atât textele propriu-zise ale lecțiilor din manual 31, cât mai mult
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre acest război. Apăsați de vinovăția unei posibile omisiuni, au preluat în grabă un cunoscut text al lui Nicolae Iorga, din "cartea dedicată marelui domn, Mihai Viteazul (sic!)"116. Celelalte citări au rămas, ca de obicei, neatribuite. Și astfel informațiile anecdotice cum ar fi aceea că, sub puternica impresie a celor întâmplate, Mehmed al II-lea "a refuzat să primească pe cineva vreme de cinci zile" sau că persoane din preajma sa au afirmat că era "cel mai mare dezastru suferit de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viața eroului: "era mic de statură și sabia lui era grea"193. Neașteptata lor compasiune pentru marele războinic salvează tacit Eroul de la completa lui mumifiere prin encomiastica de ocazie. Nici elevii din anii terminali ai liceului nu au uitat repertoriul anecdotic asociat domnitorului 194, amintind de faptul că era scund, că purta plete, că a murit din cauza unei săgeți sau că a construit câte o biserică după fiecare victorie. Întrebați expres despre asta, aproape toți respondenții au admis cu destulă lejeritate
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reproduceri ale unor monumente clasice. Timpul istoric redat a fost, fără îndoială, un ev al războaielor, dar câteva secvențe aduc aminte și de existența unor momente pașnice, mai ales prin scenele de viață cotidiană, construite cu o deosebită grijă pentru anecdotic 265. Civilii sunt greu de întâlnit în lunga desfășurare a războaielor de atunci, dar în așezările vremii apar totuși țărani, meseriași, hamali, copii, femei, călugări. Nu lipsesc pozele teatrale ale unor conducători (Ioniță Caloian)266 sau reconstituirile în stilul dioramelor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu caută să alimenteze atașamente violente, pro sau contra unor simboluri istorice. Ea probează doar forța bunei povestiri, întotdeauna așteptată de public. Eroul, durata, narațiunea Istoria pare să fie, până la urmă, o poveste a timpurilor. Cu titlu prescriptiv (manualul) sau anecdotic (literatura parașcolară), ea rămâne cea mai abilitată formă de educare a reprezentărilor temporale culte. Firește, în aceste pagini, timpul supraviețuiește prin faptele actorilor săi, cei care întrerup curgerea lui indistinctă și ni-l transmit sub formă de trecut. Misiunea povestitorilor-educatori
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
suferă multiple eroziuni și adaptări ajungând, în urma întregului parcurs profesor elev profesor 309, destul de departe de forma sa inițială 310. În paralel cu textul de referință, se construiește deci o vulgată istorică marcată de oralitate. Ea este îmbogățită cu o anecdotică mai mult sau mai puțin veridică, colportată în mediul școlar prin complicitatea tuturor celor implicați. Mai interesată de legendă decât de istorie, tradiția "nu reține cronologia, nici detaliile, nici numele eroilor, ci doar arhetipul și simbolismul lor"311. Ea cenzurează
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
emisiuni de televiziune etc. Poate genera o identitate de grup (manifestabilă prin afecte, opțiuni, acțiuni), cultivând o memorie colectivă și un set anume de reprezentări istorice. Procesul este înlesnit de multiplicarea metodelor de repetare a mesajului. Din acest motiv, registrul anecdotic, legendar sau chiar ludic, foarte activ în cazul posterității lui Ștefan cel Mare, conservă popularitatea unui personaj sau a unui eveniment istoric; iar absența lui foarte vizibilă în istoria școlară a regimului comunist, face loc narațiunilor apocrife. În acest ultim
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]