715 matches
-
28. În 1679, regele a convocat alegătorii să formeze parlamentul. După Restaurație, în Anglia apăruseră primele nuclee de partide în sens modern, tory29 și whig30. Tory-i erau adepți ai regalității și erau legați de proprietatea funciară și de biserica anglicană, iar whigii erau disidenți protestanți și comercianți londonezi. În 1679 au câștigat whigii care au profitat de teama de catolicism a opiniei publice, în urma descoperirii unui complot al ducelui de York, fratele catolic al regelui. O dată parlamentul constituit, a fost
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
explicit să reinstaureze catolicismul în Anglia. El a dublat armata permanentă pe care Carol al II-lea o înființase până la urmă, a pus în funcții civile și militare funcționari și ofițeri catolici, și a trecut la reprimarea dură a Bisericii anglicane. El nu a putut abroga actele legislative anterioare care obligau la practicarea religiei anglicane în posturile publice, dar i-a scutit pe catolici de la obligativitatea lor. Considerându-se deasupra legii, Iacob al II-lea a reinstaurat despotismul din vremea Mariei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al II-lea o înființase până la urmă, a pus în funcții civile și militare funcționari și ofițeri catolici, și a trecut la reprimarea dură a Bisericii anglicane. El nu a putut abroga actele legislative anterioare care obligau la practicarea religiei anglicane în posturile publice, dar i-a scutit pe catolici de la obligativitatea lor. Considerându-se deasupra legii, Iacob al II-lea a reinstaurat despotismul din vremea Mariei Tudor, arestându-l chiar și pe episcopul de Canterbury pentru nesupunere față de Declarația de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-lea), primul rege Stuart a scris încă din 1598 o lucrare intitulată Basilikon Doron în care justifica drepturile monarhului ca locțiitor al lui Dumnezeu, pe baza Scripturii, în special cu trimitere la textul de la Romani cap. 13. Îmbrățișând repede doctrina anglicană, dar urmând linia de argumentare a doctrinei catolice a monarhiei de drept divin (motiv pentru care a fost mereu suspectat de "papism"), Iacob I al Angliei a publicat Defense of the Right of Kings. În această scriere, el a opus
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
un păcat, argumentând că acest lucru poate fi adevărat în starea naturală, dar nu în starea civilă unde judecata privată trebuie să se supună "conștiinței publice" care este legea. Cu toate acestea, Leviathan a fost atacat în egală măsură de anglicani și de puritani. Aceasta pentru că Hobbes nu a fost de acord cu doctrina protestantă conform căreia Papa este Antichristul; dimpotrivă, el a susținut că Papa îndeplinește un serviciu legitim, prin delegarea serviciului de către suveranii care îl recunosc. Această teorie a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legitim, prin delegarea serviciului de către suveranii care îl recunosc. Această teorie a înfuriat pe toată lumea, inclusiv pe catolici, și i-a adus eticheta de "ateism". În același timp, el a mers atât de departe în susținerea autorității regale încât clericii anglicani vedeau în asta un pericol. Hobbes contesta revelația episcopilor și îi transforma în simpli slujitori ai religiei publice, iar acest lucru îi făcea vulnerabili față de argumentele puritanilor independenți care nu admiteau episcopatul. Dar Hobbes îi viza în egală măsură și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cleric poate face și suveranul"65. Contestarea independenței religioase a clerului merge, la Hobbes, până la controlul interpretării Bibliei de către autoritatea civilă. Materialismul, contractualismul și anticlericalismul i-au adus lui Hobbes o serie de critici serioase atât din tabăra regalistă și anglicană (ar fi de notat criticile aduse de Filmer și de episcopul Bramhall), cât și din tabăra parlamentară și puritană (în special republicanii radicali precum Harrington și Lawson). Pentru cei dintâi Leviathan era un "catehism al rebelului", iar pentru cei din
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
plus, el aducea un argument ad hominem împotriva lui Bramhall care își câștigase rangul de episcop slujind nu lui Dumnezeu, ci partidei regaliste al cărei agent a fost de la bun început. Prin aceasta, Hobbes ilustra modul în care ierarhia bisericească anglicană justifică prin jure divino o autoritate care este numai civilă și lumească. În plus, el ataca arminianismul la care aderase Bramhall și pe care îl făcea responsabil de producerea războiului civil. În 1658, Bramhall a publicat The Catching of Leviathan
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil. În scurtă vreme, termenul hobbism va desemna, atât pentru regaliștii anglicani cât și pentru republicanii puritani, orice doctrină neconvenabilă în plan politic și religios. O dată cu restaurarea monarhiei și adoptarea codului Clarendon, conflictele ideologice dintre cele două tabere au încetat să mai fie directe. Ca urmare, până la criza Excluderii și consolidarea ideologiilor
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
abuzului devenise o parte integrantă a polemicii politice și religioase, semnificând limitele inacceptabile ale discursului public"76. Asocierea sau disocierea hobbismului de patriarhalism și de partida monarhistă a condus la necesitatea unei reevaluări a dreptului natural. Pe de o parte, anglicanii radicali respingeau anti-episcopalismul lui Hobbes și îi acuzau pe dizidenții puritani că folosesc argumentele ateiste sau eretice ale lui Hobbes. Respingerea lui Hobbes era cu atât mai urgentă cu cât, după îndepărtarea lui Clarendon de la guvernare, Hobbes a căpătat influență
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Respingerea lui Hobbes era cu atât mai urgentă cu cât, după îndepărtarea lui Clarendon de la guvernare, Hobbes a căpătat influență la Curte, unde avea discipoli pe contele Arlington și pe alți membri ai grupului CABAL (mai puțin Shaftsebury)77. Ideologii anglicani nu doreau ca Hobbes să aibă influență asupra regelui, care era șeful Bisericii, așa că au continuat linia de argumentare deschisă de Bramhall, prin scrierea The creed of Mr. Hobbes examined a viitorului arhiepiscop de Canterbury, Thomas Tenison. În același timp
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
doreau ca Hobbes să aibă influență asupra regelui, care era șeful Bisericii, așa că au continuat linia de argumentare deschisă de Bramhall, prin scrierea The creed of Mr. Hobbes examined a viitorului arhiepiscop de Canterbury, Thomas Tenison. În același timp, propagandistul anglican Samuel Parker, în scrierea Discourse of ecclesiastical polity, a deschis o altă pistă, utilizând o versiune alternativă a teoriei dreptului natural. Parker spunea că starea de natură nu mai este o stare de război și, prin urmare, poate fi considerată
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
teoriei dreptului natural. Parker spunea că starea de natură nu mai este o stare de război și, prin urmare, poate fi considerată o sursă de obligație morală. Pe de altă parte, puritanii atașați de Biserica Angliei respingeau în egală măsură episcopatul anglican și sectarismul puritanilor independenți. Ei susțineau reglementarea religiei de către magistrați, dar fără episcopi. În acest punct ei nu doreau să fie confundați cu Hobbes, care susținea monarhia absolută și era suspectat de ateism. În consecință, aveau nevoie de un instrument
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nevoie de un instrument de argumentare care să le permită nu numai să lupte pe mai multe fronturi, dar și să stabilească puncte comune cu oamenii rezonabili din taberele adverse. O astfel de poziție a fost posibilă în virtutea latitudinarismului 78: anglicanii Tenison și Parker erau latitudinarieni, la fel cum va fi și puritanul Locke. "S-a sugerat că la începutul secolului al XVII-lea "anglicanii" au fost cei care au adoptat teoriile dreptului natural, pe când "puritanii", luând o poziție mai sumbră
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cu oamenii rezonabili din taberele adverse. O astfel de poziție a fost posibilă în virtutea latitudinarismului 78: anglicanii Tenison și Parker erau latitudinarieni, la fel cum va fi și puritanul Locke. "S-a sugerat că la începutul secolului al XVII-lea "anglicanii" au fost cei care au adoptat teoriile dreptului natural, pe când "puritanii", luând o poziție mai sumbră asupra naturii umane, s-au bazat numai pe Scriptură în căutarea adevărurilor morale. De fapt, aceasta e dificil de susținut. [...] Doctrina legii naturale a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al II-lea, în schimbul convertirii lui la catolicism. Această clauză era complet necunoscută de guvern, dar prima ei consecință vizibilă a fost Declarația de Indulgență, pe care Carol al II-lea a publicat-o în 1672, în calitate de șef al Bisericii Anglicane. Declarația era în principiu un act de toleranță care anula pedeapsa penală pentru dizidența religioasă și oferea catolicilor o libertate pe care parlamentul nu era dispus să o accepte. Parlamentarii suspectau deja existența cripto-catolicismului în interiorul casei regale și în cadrul guvernului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
timp, parlamentul nu putea accepta anularea unui act legislativ prin ordonanță regală. Drept urmare, parlamentarii au condiționat acordarea subvenției de anularea Declarației și au pregătit așa numitul Test Act, un act legislativ care condiționa accesul în posturile publice de îndeplinirea ritului anglican. Consecința directă a fost că ducele de York, fratele regelui, a trebuit să demisioneze din postul de lord amiral, pentru că a refuzat să depună jurământul de renunțare la sacramentele catolice (dar fără a recunoaște în mod public că era catolic
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să organizeze o partidă parlamentară care să sprijine politica guvernului, cu toate că termenul "partid" nu era agreat în parlament. Dar opoziția din parlament vorbea despre un partid al celor fideli față de Curte și orchestrați de Danby. Acesta s-a sprijinit pe anglicanii conservatori care aveau resentimente nu numai față de catolici, dar și față de puritani. Pentru a-i convinge, Danby a folosit orice mijloace: a obținut revocarea Declarației de către rege, a oferit posturi și funcții, a mituit parlamentari. În sesiunea din primăvara anului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hobbes va deveni însă interesant pentru cei mai sofisticați dintre tory, în special pentru aceia dintre ei care vor îmbrățișa erastianismul hobbesian și, mai târziu, se vor coaliza cu whigii împotriva lui Iacob al II-lea, pentru a salva Biserica Anglicană de catolicism. Din principiul limitării puterii, fie prin regimul mixt, fie prin regimul republican, decurge principiul separării puterilor. În decursul evenimentelor legate de Criza Excluderii whigii au susținut superioritatea puterii legislative asupra puterii executive, iar acest lucru a provocat reacția
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
afla un "conținut teologic într-o varietate de forme și circumstanțe"7. Despre semnificația teologică a Eseului stă dovadă și faptul că scrierea a fost atacată de către Edward Stillingfleet, episcopul de Worcester cunoscut pentru intoleranța sa religioasă, propovăduită de pe poziții anglicane radicale. Stillingfleet era un scriitor cunoscut în epocă pentru critica sa la adresa lui Hobbes, dar fusese el însuși suspectat de hobbism. Critica sa la adresa lui Locke constă din apropierea doctrinei lockeene despre suflet de pozițiile controversate susținute de Hobbes și de Spinoza. Locke
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de face legi și de a le aplica. Cu această precauție Locke nu ar fi putut să scape de acuzația de hobbism, pentru ideile susținute mai departe. Dacă ar fi publicat [Micile] tratate, Locke ar fi trebuit să răspundă obiecției anglicanilor că numai prin logica Leviathan-ului se putea ajunge la o perspectivă neutră în legătură cu papismul, cu erezia (erastianismul hobbesian) sau cu dizidența (puritană). Despre teoria lui Hobbes se spunea că este contradictorie, prin urmare se putea utiliza chiar logica lui Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-și conserve viața. În același timp, întrucât sunt membri ai aceleiași specii și au aceleași facultăți, "nici unul neavând mai mult decât altul"52, oamenii trăiesc într-o stare de perfectă egalitate și libertate. Locke îl citează pe Richard Hooker, teolog anglican moderat care deducea din această stare de egalitate obligația la dragostea reciprocă dintre oameni 53. Locke admite și el că oamenii egali între ei, supuși legii autoconservării și creați spre gloria lui Dumnezeu sunt obligați "să nu pricinuiască rău altuia
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
regele nu putea ridica impozite fără aprobarea parlamentului, iar aceasta constituia o divizare a suveranității fiscale, principiu care nu corespundea cu ideea suveranității indivizibile a lui Bodin. După ruptura de catolicism, suveranul englez deținea și funcția de șef al Bisericii Anglicane, iar aceasta constituia o marcă în plus a suveranității, în raport cu descrierea dată de Bodin. Acest ultim atribut al suveranității engleze era și punctul cel mai fragil, din perspectiva indivizibilității, pentru că religia constituia argumentul cel mai puternic pentru a limita puterea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Edge of Anarchy, Princeton Unversity Press, Princeton, 1993. , The Lockean Theory of Rights, Princeton University Press, Princeton, 1992. Sommerville, Johann, "Introduction", în Patriarcha and Other Writings, de Robert Filmer, John Sommerville (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1991. , "Leviathan and Its Anglican Context", în Cambridge Companion to Hobbes's Leviathan, Patricia Springborg (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 2007, pp. 358-374. , Royalists and Patriots: Politics and Ideology in England, 1603-1640, Routledge, New York și Londra, 2014. Sorea, Daniela și Gabriela Rățulea, "Ecological Justice and
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
formed during the first. Robert Filmer's Patriarcha, which caused John Locke's reaction, was published in 1680, but it had been written in the first half of the seventeenth century, when James I and Charles I argued from radical Anglican positions, the doctrine of the divine right of kings. This doctrine resurrected by the Stuart kings and Robert Filmer rejected the idea supported by Parliament of the contract between the monarch and the people. The theory of the contract was
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]