324 matches
-
O. Benga, V. Mihăilescu); Într-o ultimă secțiune, sunt examinate o seamă de aspecte asociate cu ,,tranziția” socioeconomică din România (D. Kideckel et al., C. Papa și V. Redini, F.M. Zerilli). John Cole evidențiază deosebirile teoretice și metodologice dintre ,,antropologia anglofonă” și ,,fragmentatele” Școli europene de etnologie (franceză, olandeză, suedeză, germană - Völkerkunde - etc.). Pentru Cole, etnologiile est-europene - Între care și cea românească - sunt niște ,,odrasle ale naționalismului” În opera de construire a culturilor și identităților naționale respective. Autorul enumeră mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
franceză, olandeză, suedeză, germană - Völkerkunde - etc.). Pentru Cole, etnologiile est-europene - Între care și cea românească - sunt niște ,,odrasle ale naționalismului” În opera de construire a culturilor și identităților naționale respective. Autorul enumeră mai multe ,,contraste majore” Între tipurile de abordare anglofonă și europeană a disciplinei (sau disciplinelor?) etnoantropologice, precum observarea participativă de-a lungul unui an (Îndeobște) din antropologie vs. observarea la numite intervale de timp din etnologie, accentul pe relații sociale (În antropologie) și pe cultură materială și moduri de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
naționale către o ,,scară” de analiză continentală, precum și de apropiere Între specialiștii din țările europene, precum cei germani și francezi. Pe de altă parte, uzul limbii engleze ca lingua franca și la conferințele internaționale fără participare englezească face ca antropologia anglofonă ,,să nu mai aibă de mult monopol” asupra acestei limbi. Marianne Mesnil Își Începe analiza prin evocarea viziunii ,,etnocentrice” a lui Samuel Huntington (1991) și Henri Mendras (1997) asupra ,,clivajului” dintre Europa Occidentală și ,,cealaltă Europă”, răsăriteană, o viziune argumentată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
decizia omului modern de a se autofunda revine la o întreprindere contradictorie, indefinită, erodantă. Tocmai conștiința de sine îi cere omului o transcendență în care să se întemeieze, spre care să tindă pentru a se împlini. Ceea ce în literatura filozofică anglofonă a fost botezat the trademark argument argumentul însemnului 2 nu poate fi definitiv respins. El susține că, de vreme ce mintea omenească cuprinde o idee atît de extraordinară, atît de nenaturală precum ideea de Dumnezeu, se poate infera că nu omul, ci
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la sporirea prerogativelor acordate populațiilor autohtone, naționaliștilor din Québec și anumitor "grupuri de interese", cum ar fi feministele. În întreaga țară, argumentele împotriva acordului din 1992 nu au fost aceleași, incongruențe notabile existând între opiniile exprimate în Québec și regiunile anglofone ale Canadei (Johnston et al., 1995). Atunci când acordul de la Charlottetown a căzut din lipsa suținerii populare, chiar dacă au mai existat și alte opinii contrare, Partidul Reformei a fost singurul în măsură să susțină că, în această chestiune, s-a situat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
doua formațiune clasată după numărul de voturi naționale obținute, adică 17%. Astfel, Partidul Reformei a surclasat Progressive Conservative Party din poziția de partid dominant în Canada de Vest, devenind cel mai important opozant al Liberalilor aflați la guvernare în regiunea anglofonă a Canadei. În urma alegerilor din 1993, partidul de dreapta, care dominase timp de aproape un secol, și-a văzut puterea limitată la numai 2 locuri în parlament. În ciuda acestei intrări triumfale în competiția electorală națională și în ciuda declinului, în provinciile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul și izul de "extremism"2 conservator a făcut ca Reformiștii să nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei încă 8 locuri în Parlament și statutul oficial de "partid principal de opoziție". Scorul Reformiștilor de 19,4 % a fost aproape de cel obținut de New Democratic Party, considerat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1993 și 1997, Partidul Reformei a atras un sprijin notabil din partea segmentelor electorale ale provinciilor din vestul Canadei: muncitori, fermieri, mici întreprizători, votanților din clasa de mijloc urbană și a avut un succes consistent în Ontario, cea mai mare provincie anglofonă a țării. Reformiștii au atras de partea lor numeroși susținători ai New Democratic Party, incluzând aici cel puțin un sfert din sindicaliștii anglofoni și aproape o treime dintre electorii cu venituri modeste. Astfel, Partidul Reformei a putut clama că se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din clasa de mijloc urbană și a avut un succes consistent în Ontario, cea mai mare provincie anglofonă a țării. Reformiștii au atras de partea lor numeroși susținători ai New Democratic Party, incluzând aici cel puțin un sfert din sindicaliștii anglofoni și aproape o treime dintre electorii cu venituri modeste. Astfel, Partidul Reformei a putut clama că se bucură de sprijinul relativ larg al "non-elitelor", mai cu seamă în privința criticilor îndreptate către partidele convenționale și în privința pledoariei pentru instrumentele democrației directe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Această atitudine a lăsat urme adânci în sistemul de partide al Canadei și a marcat decisiv spațiul public, unde se profilase deja un oarecare declin al disponibilității de a acorda legitimitate practicilor și instituțiilor specifice reprezentării parlamentare. Între partidele canadiene anglofone, Reformiștii au fost principalii beneficiari ai aversiunii, în creștere în anii '80 și '90, față de partidele politice (Cross, 2002; Gidengil et al., 2001). Sindicatele și canadienii cu venituri modeste erau segmentele care furnizau cei mai mulți votanți anti-partide, votanți care au considerat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
odată cu transformarea formațiunii în Canadian Reform Conservative Alliance - Alianța Reformist Conservatoare Canadiană (CRCA). Această metamorfoză avusese drept scop atragerea unui electorat mai larg, care să includă votanții de centru-dreapta din Ontario și mai mulți electori din zonele urbane ale Canadei anglofone. Odată cu această reinventare ca "Alianță", Reformiști au renunțat la ideea potrivit căreia "poporul" ar avea o identitate regională vestică. De asemenea, această reinventare a marginalizat recursul la democrația directă, văzută până atunci ca principalul remediu pentru deficiențele partidelor politice și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de interese speciale care beneficiază de pe urma distorsiunilor pieței (Laycock, 2001, 2005b). Cu excepția naționalismului de inspirație francofonă, de dinainte de 1960, populismul canadian nu a reprezentat niciodată o amenințare serioasă la adresa minorităților. S-ar putea argumenta chiar că versiunea social-democrată a populismului anglofon, din perioada 1930 și începutul anilor '90, a susținut mai puternic regimul drepturilor liberale și a dovedit un mai mare etuziasm față de potențialul democratic al parlamentarismului decât oricare dintre celelalte două partide centriste mari. Acest model comportamental s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o semnificativă alunecare spre drepta a presei scrise canadiene (Martin, 2010), de o creștere a finanțărilor și a legitimității think-tank-urilor care promovau piața liberă, de urmărirea unei agende de dreapta de către administrația conservator-progresistă în mai multe provincii importante ale Canadei anglofone (Ibbitson, 1997; Laird, 1998; Laycock, 2001) și de eforturile susținute ale guvernului liberal pentru eliminarea deficitelor și datoriei. Toate aceste dezvoltări au întărit dimensiunea conflictuală a politicii. Dacă Partidul Reformei a jucat un rol pozitiv în "revitalizarea opiniei publice", acest
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în miezul competiției partizane și al dezbaterilor parlamentare opunându-se consensului privind propunerile de reformă constituțională, afișând în permanență dezgustul față de partidele "de modă veche". După 1993, ascensiunea rapidă a acestei formațiuni în rândul partidelor importante de opoziție în Canada anglofonă a reprezentat un factor cheie în fragmentarea sistemului canadian de partide (Carty, Cross & Young, 2000). Având un sistem parlamentar de tip Westminster și un executiv contopit cu legislativul, mecanismul de echilibru și control (checks and balances) este asigurat de instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care se străduiesc, ei nu reușesc să resusciteze o cultură prenațională capabilă să genereze o trezire a conștiinței separatiste sau aotonomiste pe baza căreia s-ar putea realiza o mobilizare națională masivă. În cazul irlandezilor, în cea mai mare parte anglofoni, vechea tradiție a limbii gaelice devine accesorie. Desigur, numărul ziarelor naționaliste va crește de la unul singur în 1871 la 13 în 1881 apoi la 33 în 1891.377 Însă aproape toate folosesc limba engleză și se preocupă prea puțin de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
L'Europe centrale et ses minorités, Genève-Paris, PUF, 1993, p.28. 395 Această măsură este asemănătoare cu cele care, mai tîrziu, vor privilegia olandeza în Belgia, franceza la Québec și, foarte recent, basca în Euskadi. În aceste trei cazuri, francofonii, anglofonii și hispanofonii în mare majoritate monolingvi au fost practic eliminați din cadrul concursurilor administrative. 396 F.-P. Bled, op. cit., p.33. 397 Ceea ce și face în cadrul comunicatului din iulie 1914, cu ocazia intrării în război a Austro-Ungariei, comunicat adresat "An meine
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
doua; b) scopul: magia albă, care urmărește obiective pozitive, fără a face rău nimănui, și magia neagră, pentru care atingerea scopului este sinonimă cu afectarea unui individ sau grup. Această distincție acoperă În mare parte o dihotomie exprimată În antropologia anglofonă prin opoziția dintre sorcery (vrăjitoria cu scopuri În general pozitive) și witchcraft (vrăjitoria demonică). Pentru Ph. Stevens Jr (1996, vol. III, p. 724), acțiunile magice se Împart În: magia bună, vrăjitoria, binecuvântarea și blestemarea, tabuurile, divinația și protecția magică. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bipartidiste în opoziție cu cele pluripartidiste. V. Pl. este deseori favorizat tocmai pentru că dezavantajează partidele terțe și astfel contribuie la formarea unui sistem bipartidist. În mod contrar, ceea ce rezultă din adoptartea RP este un sistem pluripartidist. Mai ales în democrațiile anglofone, sistemele bipartidiste sînt foarte bine văzute, în schimb cele pluripartidiste sînt nedorite și discreditate. Care dintre cele două este mai bun? În jurul avantajelor relative ale acestor două sisteme are loc o dezbatere acerbă. La modul general, fiecare avantaj își găsește
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sistem este predominant în Europa, unde și democrațiile recente au urmat calea standard europeană, voi numi această combinație varianta continentală europeană. Varianta britanică (sau Westminster): guvernare parlamentară cu sistem electoral V. Pl. Pentru că s-a format și predomină în democrațiile anglofone, cu excepția Statelor Unite, o voi numi varianta britanică. (Cîteodată este denumită și modelul Westminster, după sediul guvernului britanic). Doar patru dintre democrațiile vechi au păstrat această soluție pe o perioadă îndelungată; și fără să fim surprinși acestea sînt Marea Britanie, Canada, Australia
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de fapt în cărțile tale? Timothy Mo: Mă simt în largul meu acolo unde pot vorbi limba și pot folosi sistemul de transport în comun, deși de cele mai multe ori "sistem" nu e tocmai termenul potrivit. Practic vorbind, includ aici națiile anglofone și francofone, Filipinele de Sud și Thailanda. Cu toate că mă simt mai bine oriunde în Thailanda decât în Mindanao, nu sunt în stare să citesc ce scrie pe autobuze ca destinație în grafia Thai. Mi se pare de nepătruns alfabetul cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istoria românilor în limbi străine. Scurtă istorie a poporului român (Brașov, 1921) prezenta în limba germană, pentru vorbitorii acestei limbi, istoria românilor în interpretarea sa. Lucrările Latinii răsăriteni (Paris, 1921) și Istoria României (Londra, 1925) se adresau cititorilor francofoni și anglofoni. Aceste lucrări, scrise în grabă de dragul oportunității lor politice, lăsau foarte mult de dorit, fapt de care Iorga era conștient. Lucrarea lui Corespondența diplomatică română sub regele Carol I (Paris, 1923) este o operă majoră care conține valoroase materiale de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aveau un statut mai ambiguu decât coloniile britanice, În parte fiindcă Franța era o republică În care dominionul imperial nu-și găsea un loc firesc, În parte pentru că multe din primele cuceriri ale Franței trecuseră de mult În stăpânirea lumii anglofone. În 1950 trăiau Încă milioane de francezi care puteau rememora „incidentul Fashoda” din 1898, când Franța cedase În confruntarea cu Marea Britanie pentru controlul Egiptului, Sudanului și Nilului Superior. A vorbi despre Imperiu În Franța Însemna a-ți aminti și victoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60, aceste „americanisme” s-au multiplicat de paisprezece ori În presa germană și austriacă; În 1964, criticul francez René Etiemble a publicat Parlez-vous franglais?, o plăcută (și, s-ar putea spune, profetică) analiză a daunelor aduse limbii franceze de poluarea anglofonă. Antiamericanismul - neîncrederea și antipatia de principiu față de civilizația americană și toate manifestările ei - se limita, de regulă, la elitele culturale, influența acestora făcându-l să pară mai răspândit decât era. Conservatorii culturali, ca André Siegfried În Franța - al cărui Tableau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un fapt consumat, iar regretele erau inutile. În anii ’90, Siemens și alte mari firme germane au transformat nevoia În virtute, impunând engleza ca limbă utilizată În mediul corporatist. Politicienii și managerii germani se mișcau remarcabil de ușor În cercuri anglofone. Cu totul altceva era declinul limbii franceze. Pentru uzul zilnic, ea nu mai jucase un rol important În Europa de la declinul aristocrațiilor imperiale din vechile regimuri. În afara Franței, doar pentru un milion sau două de belgieni, luxemburghezi și elvețieni și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]