2,924 matches
-
și, poate, dacă nu ar avea cincisprezece ani în plus, o burtă proemi nentă și nenumărate griji legate de tensiune... dar nu, Domi nique plânge și Auguste se simte, dintr-odată, reumanizat de o intimidantă neputință, de o stare de angoasă și de milă, care-i leagă cifrele în cap și-l face să șoptească, liniștitor și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mulți, mulți alții, fără de care eu, Alexandra C. nu aș fi aici, acum, scriind aceste rânduri. În Încheiere vreau să vă spun că nu mai lupt de mult cu răul, pentru că am Înțeles că el este creația propriilor noastre temeri, angoase, furii. Cu cât Încerci să te lupți cu el, nu faci decât să rezonezi cu acea energie negativă, devenind radical și Încrâncenat. Pentru a scoate răul din viața ta și a celorlalți, trebuie să te ridici deasupra lui, manifestând vibrația
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
cu schimbarea ordinii lucrurilor. Spiritul are legătură cu sufletul, are legătură cu trupul. Sinuciderea Înseamnă ruperea trupului de suflet, iar sufletul nu mai primește instrucțiuni și informații de la spirit. În momentul În care primează teama de durere, teama de boală, angoasa, frica, trupul rupe legătura cu sufletul și nu mai are scop și sens și alege să se sinucidă. Din acest motiv, sinuciderea este condamnată În toate religiile lumii, pentru că echivalează cu axarea pe trupesc și pe teamă. Animalele și plantele
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
atunci se făceau experimente cu ființe al căror nivel intelectual nu era dezvoltat, deoarece aceste ființe nu au conceptul de viață și moarte, prin urmare nu pot suferi foarte mult, nu se pot bloca În tot felul de temeri și angoase. Mila, compasiunea stăteau la baza acestui proces de creație; au intervenit apoi civilizații care aveau agresiunea În ele. Astfel, ele au adus animale care cunosc vărsarea de sânge, făcând astfel ca această planetă să aibă animale carnivore. Ele au declanșat
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
construiesc un viitor pesimist, atrăgând, ase menea unui magnet, vibrații inferioare, negative, ba chiar și malefice. Acestea se așază asemenea unor lipitori pe subconștient, atacându-l constant cu griji, cu anticiparea unor evenimente negative, cu acele senzații de neliniște, teamă, angoasă. La fel ca un bulgăre, aceste senzații se amplifică, atacând tot mai mult sufletul și afectând conexiunea suflet spirit. Cum puteti să vă protejați de ele? Cum puteți să vă feriți de aceste atacuri energetice autoinduse (da, să știți că
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
vouă, celor din jur sau naturii. Ritualurile care implică sacrificarea de vieți, vărsarea de sânge au fost introduse de către cei care rezonează cu energiile malefice și care au căutat, prin toate mijloacele, să Îi ancoreze pe oameni de teluric. Teama, angoasele, bolile psihice Cum ne putem vindeca de ele? Cum putem conștientiza propriile probleme și deficiențe? Toate se rezolvă prin aplicarea legii iubirii. Aceasta este esența de bază a vindecării. Dupa aceea, peste aceasta esență, puteți pune orice doriți voi. Dar
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
creează, astfel, premiza desfășurării unei rețele de fapte și întîmplări (o canava de nimicuri istorice și politice, totdeauna importante) pe care evoluează și își definește caracterul lumea noastră, lumea din noi cu toate exaltările și nebunia sa, cu mizeria și angoasele ei, cu lipsa de perspectivă și absurdul politic cotidian. Comediile domnului Gârbea sînt piese politice și nu dogmatice, el scriind teatru în spiritul celor vechi, adică apelînd la memoria colectivă... Deosebirea e că limba a evoluat, ajungînd să aibă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în avion. Acela a fost momentul în care s-au deschis ușile și au apărut tăvile cu pilaf. Tajikistanul ne aștepta, un război civil tartinat între capul de miel și avion, iar noi eram tot mai beți și galbeni de angoasă când Nureddin a anunțat friptura. La obiecțiile bâiguite despre avionul ce avea să decoleze la sute de kilometri spre vest, Nureddin, care nu înceta să se joace cu cheile de la jeep, a lătrat supărat: — Plane don’t go! Două ore
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
depindea de persoane bine determinate: mama, tata, bunici... Știam ce vor de la noi și învățasem cum îi putem determina să facă anumite gesturi. Altfel spus, gradul de indeterminare al lumii era destul de scăzut deoarece ne știam "zeii". O parte din angoasele vârstei adulte este datorată necunoscutului conturat pe măsura sporirii cunoașterii noastre; cunoașterea ne-a schimbat zeii (și ni-i schimbă continuu, pare-se): cei noi sunt mult mai departe (poate prea departe). Nu-i mai vedem, deseori nu le simțim
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
colectiv, sau altceva. Dacă reușim să depășim căderea de pe piedestalul pe care ne înălțasem vom descoperi încă un semn al asemănărilor noastre, unul din multele elemente ce umplu conținutul noțiunii de umanitate. Pentru a veni în sprijinul individului chinuit de angoasele existențiale, într-un mediu de bunăstare ce îndeamnă la izolarea întru îndestularea din bunurile achiziționate, occidentalii au lansat conceptul de grup de sprijin în cadrul cărui mai mulți indivizi (de preferat având aceleași chinuri existențiale) se întâlnesc periodic și își discută
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nu ne proiectăm existența în funcție de acest adevăr ontologic. Succesul ideologiilor se datorează și coerenței propunerilor pe care le avansează. Pentru contemporanul bântuit de dispersia sensului propriei existențe, de puzderia de telos-uri cu care este asaltat și care-i accentuează continuu angoasa, a se odihni în interiorul unei lumi în care sensurile sunt date de-a gata, valoarea lor fiindu-i demonstrată de numărul tot mai mare de adepți, reprezintă o formă tentantă de refugiu. Căutarea de sine. Fuga de sine. Fuga după
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
își datorează exilul nevoii de coerență sub imperiul căreia stă existența indivizilor ce compun comunitatea, comunitate ce nu are nevoie de cineva care riscă să-i rupă armătura de sensuri ce ține indivizii uniți și, în bună măsură, feriți de angoase. Coeziunea unei comunități este dată și de cantitatea (și calitatea) de sensuri de-a gata pe care a secretat-o pentru a servi existențelor ce o compun. Filozofia științei este pătrunderea inginerilor în filozofie. Într-un fel putem spune că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
doar să te bucuri pentru toate aceste posibilități. Tinerețea este trăirea în orizontul posibilului. Mulțimea modelelor de viață accesibile unei persoane în aceste vremuri, pe lângă riscurile de dispariție a tradițiilor pe care le atrage, implică și un grad ridicat de angoasă: a alege un model (ceea ce înseamnă a-ți alege cumva existența) a devenit o operație dificilă și tentantă în același timp. Tentația diversității șubrezește însă identitatea, pluralitatea ridicând mari piedici unității. Apare astfel senzația unei fragmentări, a unui mozaic ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
adevăruri colective", impersonale (ceea ce sunt de fapt obiceiurile), adică a dorinței noastre de a ne liniști în impersonalul "se". Cred că situația este expresia temerilor noastre față de existență, față de riscul ce ne pândește atunci când trebuie să optăm, să alegem, față de angoasa pe care libertatea ne-o stârnește; ea indică o fugă de povara libertății. Atracția pe care o exercită ideologiile e dată de asemănarea lor cu sistemele metafizice, ambele încercând să explice Totul. Deseori ne definim pe noi înșine mai curând
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
privesc fiecare primăvară. În parte datorită experienței, în parte datorită tot mai puținelor primăveri ce-mi rămân de trăit. Cred că se adaugă și faptul că primăverile sunt simbolul unei tinereți care rămâne tot mai mult în urma mea. Poate și angoasa în fața toamnei vieții îmi aduce un spor de atenție. Două modalități de a gândi raportarea noastră la ceilalți: ei constituie contextul apariției noastre, ori ei sunt pretextul (ca anunțare) apariției noastre. Ce-a de-a doua variantă dă seama de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
consecințe îndepărtate ale faptelor noastre. Cum nu putem să prevedem toate aspectele viitorului, nu ne-a rămas decât să ne temem pentru ceea ce ar putea să ne scape. Iată două consecințe ale moralei: imposibilitatea de a mai trăi clipa și angoasa pentru întinderea responsabilității noastre! Dacă progresul uman este condiționat de existența societății, iar existența societății depinde de înfrânarea unor porniri primare, atunci progresul s-a născut din spaime și lașități. Ceea ce înseamnă că pozitivitatea eroismului este doar circumstanțială. Ceea ce pare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
semenii cu prezumția libertății absolute și a cunoașterii binelui și răului pentru a ajunge la ceea ce ne dorim: povara responsabilității absolute. Eul dezvoltat pe fondul moralei este unul al responsabilității, un eu pasibil de a fi continuu vinovat. De aici angoasa față de semeni; însă fără ei nu putem trăi. Știi că ai ajuns la înțelepciune atunci când începi să nu mai judeci. Abia renunțarea la postura de judecător te eliberează de povara căutării unei dreptăți imposibile și de captivitatea pe care o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
continuare. Nu-i puneam nici o întrebare, căci nu mă interesa. Dar știam că toate fetele nu voiau decât un lucru. Și eu trebuia să selectez, nu puteam să mă încurc cu oricine, oriunde și oricând. Eram într-o stare de angoasă din care nu știu cum aș fi putut ieși. Toate se încurcaseră, nimic nu-mi mai mergea bine. Am început să frecventez cinematografele. O luam de dimineața la 9, la 11, apoi după-amiaza până seara. Ieșeam de la un film, intram la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
anume le cauzează. Sau ele se năzăresc așa, din senin?". Dinu Flămînd propune o "aducere la zi" a terminologiei critice, așa cum în anii '30 proceda Vladimir Streinu, constatînd că aceleași fenomene capătă în timp alte denominații decurgînd din modernizarea conceptelor. Angoasa pe care insistă Heidegger ne-ar incita curiozitatea și ne-ar nutri trăirea, reprezentînd factorul ce ne asigură "înaintarea" și îl face posibil pe mirabilul "nu încă": "și ne întoarcem la Bacovia , și ne întoarcem la mecanismul lui Eminescu. Mecanismul
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
nu încă": "și ne întoarcem la Bacovia , și ne întoarcem la mecanismul lui Eminescu. Mecanismul lui Eminescu nu era romantismul, al lui Bacovia nu era simbolismul , era angoasa. Dacă într-o parte îi spune simbolism, iar, în alta, postmodernism, tot angoasa o găsim acolo,tot nemulțumirea, tot propensiunea spre ziua de mîine. Astea sunt elementele de bază, care asigură motorul". În fine, Mircea Horia Simionescu ne lămurește,nu fără o nostalgie care nu e numai a d-sale, de ce nu se
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
ca, văzând ce se întâmplă unuia și altuia, vesel și destins cu o clipă mai înainte, un fior de gheață să nu-ți cutreiere torsul, tâmplele să nu-ți zvâcnească. Iar dacă mai ești și sensibil, sentimente de culpabilitate, de angoasă, depresie să nu te prindă între pietrele lor de moară. Ideea este, firește, că fiecare își alege emisiunea care îi place. Lui Stalin îi plăceau filmele cu cow-boy, mie, filmele cu Stalin. Supraviețuindu-i lui Stalin, fac ceea ce el n-
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
dezabuzarea precum o pierdere a apetitului pentru hrană: "Dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o angoasă plutind într-un văzduh al indeterminării? Câtuși de puțin. Dl Liiceanu pune punctul pe i, nominalizînd pricinile dezgustului ce-l încearcă, rămas în aceeași cheie similiculinară: "Cărțile edificatoare sînt montone și își propun experiențe de care nu ești în stare
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
printre care se află și dezvoltarea populației islamice, spectrul te-rorismului și cel al unei pierderi a energiei vitale care conduce la extincția speciei. În cele din urmă, primul copil aparține unei femei de culoare. Alfonso Cuarón reușește să cuantifice această angoasă care bîntuie un se-col al celor mai îndrăznețe experimente genetice, dar și al unui nou tip de război, neconvențional, fără confruntarea directă în care este antrenată întreaga societate: terorismul. Distopia lui Alfonso Cuarón nu mai este cea generată de
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
a obținut Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor (deducem că volumul are deja validarea unor critici cu greutate). Coperta de un ocru stânjenitor cu un păianjen atârnând vag deasupra unei mese de șah sperie și trezește angoase. Iar numele, da, cum se poate uita, numele, Marta, trimite de îndată la personajul biblic, sora Mariei, poate pe nedrept trecută mereu în plan secund și pozând în exemplu de "așa nu". Marta cea silitoare care trebăluiește de zor, încercând
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]