1,002 matches
-
niciodată religia în luptă cu statul, un fenomen care însoțește mai în tot decursul său istoria popoarelor de astăzi. Și religiile vechi tindeau la dominarea oamenilor; însă aceasta să făcea tocmai prin mijlocirea statului, pe când astăzi biserica se pune în antagonism cu statul de la stăpînirea omenirii. La cei vechi cînd decăzu religia, ea atrase numaidecât după dânsa decăderea statului; la cei noi dimpotrivă statul și civilizația apărată de el se dezveliră numai atunci când slăbi și se desfăcu ideea religioasă. La Geți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
este binară, maniheistă, a "adevărului" și a "falsului", a binelui și a răului, o etică omogenizantă, științifică, având drept corespondent știința fizicii, golită de afectivitate, rece. Ea provoacă boala mentală numită schizofrenie.310 Etica biologică este a eterogenizării ierarhice, dezvoltând antagonisme între omogen și eterogen, în care este prinsă știința medicinii. Este etica ideologiilor conflictuale din dialectica lui Hegel Și Marx, conformă cu logica clasică a tezei și antitezei, ducând la antagonismul claselor și la totalitarism, dar tot atât de bine la individualism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
schizofrenie.310 Etica biologică este a eterogenizării ierarhice, dezvoltând antagonisme între omogen și eterogen, în care este prinsă știința medicinii. Este etica ideologiilor conflictuale din dialectica lui Hegel Și Marx, conformă cu logica clasică a tezei și antitezei, ducând la antagonismul claselor și la totalitarism, dar tot atât de bine la individualism excesiv, anarhic, "liberalism sau capitalism sălbatic, conform cărora nu mai contează decât reușita individuală, în dauna tuturor celorlalți, un capitalism în căutare de diversități pe toate tărâmurile, tot mai copleșitor și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îl domină pe Satan, dar fără să-l poată înlătura. În politeism, tendințelor eterogenizante (multiplicitatea de zei) li se opune reacția unei căpetenii (Zeus, Jupiter) ca forță omogenizantă, dominându-i pe ceilalți zei. Vitalitatea acestor religii a venit tocmai din antagonismele lor343. Cu alte cuvinte, să înțelegem paradoxul că forța creștinismului ar izvorî din prezența lui Satan, care mereu încurcă lucrările divinității, iar forța politeismului a supraviețuit atâta vreme cât Zeul unificator. Foarte probabil nu altul este sensul "dualismului" dezvoltat de Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Locul lăsat gol de religiile abandonate duce omenirea în haos moral, la primejdia prăbușirii în patologie, cu biruința fie a unei lumi schizofrenice, fie maniaco-depresive, "o lume nebună"344. Ce rezultă? "Trebuie deci să făurim o nouă religie, teologia logicii antagonismului, a celor trei materii-energii sau Teofizica energetică, în care termenul de fizică conține cele trei sistematizări ale energiei, întemeind noțiunea de materie". Această religie la nivelul stării T este închipuită de Ștefan Lupașcu drept "o terapeutică religioasă, o terapie mistică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
docta ignorantia în materie de naștere a religiilor. Nici o religie veritabilă nu s-a născut vreodată prin gnoză pură. Raționalitatea poate duce, cel mult, la secte sau la "religii" materialiste de felul comunismului. Este adevărat că religiile se nasc din antagonisme fundamentale din ființa umană și socială, cum a demonstrat René Girard, în admirabila lui carte Violența și sacrul, dar marile crize sacrificiale nu pot fi programate și rezolvate pe cale strict rațională. Partenerii "trialogului" din finalul cărții lui Ștefan Lupașcu au
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Transdisciplinaritatea. Manifest, trad. rom. la Editura Polirom, Iași, 1999. 314 Ibidem, pp. 52-53. 315 Nicolai Hartmann, Vechea și noua ontologie, Editura Paideia, București, 1997, pp. 60-61. 316 Basarab Nicolescu, op. cit., p. 53. 317 Ibidem, p. 28. 318 Ștefan Lupașcu, Principiul antagonismului și logica energiei, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2000, pp. 8, 11 etc. 319 Basarab Nicolescu, op. cit., p. 37. 320 Ibidem, pp. 37-38. 321 Ibidem, pp. 38-39. 322 Ibidem, p. 63. 323 Ibidem, p. 64. 324 Ibidem, p. 65. 325 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
caracterului său neviolent și pacific sau datorită schimbului de putere din Serbia din data de 5 octombrie 2000, este absolut evident că acele valori care ar fi trebuit să reprezintă așa numita "Cealaltă Serbie" au fost abandonate și înlocuite de antagonismul personal. 5 octombrie a fost o revoluție democratică care nu a avut un rezultat democratic. Cu ocazia fiecărei aniversări, mă gândesc că ne îndepărtăm cu adevărat de ceea ce a fost calitatea acelei zile; antagonismele personale ale oamenilor politici au devenit
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
au fost abandonate și înlocuite de antagonismul personal. 5 octombrie a fost o revoluție democratică care nu a avut un rezultat democratic. Cu ocazia fiecărei aniversări, mă gândesc că ne îndepărtăm cu adevărat de ceea ce a fost calitatea acelei zile; antagonismele personale ale oamenilor politici au devenit mai importante decât reformele reale și esențiale ale Serbiei. (Observatorul Balcanilor, 5 octombrie 2005) Capitolul V PROMOVAREA RULE OF LAW ÎN UCRAINA Reforma justiției și politicile anticorupție 5.1. Introducere Ca și în cazul
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
funcțională a celor două sectoare. Pentru a sublinia starea de stabilitate a mediului intern și proceselor fiziologice, asigurată de factorii neuroumorali vegetativi, Cannon (1930) introduce termenul de homeostazie. După Danielopolu (1928), sistemul nervos vegetativ asigură echilibrul funcțiilor organismului prin mecanismul antagonismului interstimulant corticoendocrinoefector, iar medicamentele își exercită acțiunea prin intermediul factorilor neuroumorali naturali (mediatori, ioni etc.). Pe baza unei vaste experiențe clinico-experimentale, Danielopolu a adus valoroase contribuții la studiul tonusului cardiovascular (1935), acțiunii specifice și nespecifice a medicamentelor (1943), amfotropismului zonelor reflexogene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
naturali sau sintetici pot intra în competiție pentru aceleași situsuri de legare ale receptorului, predominanța unuia asupra altuia depinzând de afinitatea acestora și concentrațiile respective. Antagonist este ligandul care se opune acțiunii unui agonist, în absența căruia antagonistul apare inactiv. Antagonismul este o proprietate farmacologică, deoarece în organism nu există un antagonist endogen specific. În condiții fiziologice, efectele inhibitorii sunt realizate de agoniști care activează un mecanism inhibitor. Blocajul farmacologic al unui ligand antagonist poate fi de tip competitiv-fixat pe situsul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fie excitația, fie inhibiția organelor respective. Reacțiile neuroumorale simpatice și parasimpatice compensatoare acționează antagonic, ca forțe opuse interdependente și complementare, asigurând constanța mediului intern și echilibrele homeostazice indispensabile activității normale a organismului. Astfel, componenta vegetativă eferentă asigură prin fenomene de antagonism simpatico-parasimpatic complementar, suportul visceral al manifestărilor somatice și reacțiile adaptative ale organismului la diversele solicitări normale sau patologice. Totodată, căile senzitivo-senzoriale viscerale îndeplinesc rol de primă verigă aferentă atât a arcurilor reflexe vegetative baroreceptoare, chemoreceptoare, voloreceptoare (cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestinale etc.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subsisteme exercită prin veriga umorală efecte inhibitorii asupra unui organ oarecare, celălalt subsistem provoacă răspunsuri inverse din partea organului respectiv. Acolo unde mediatorul chimic adrenergic este activator, cel colinergic acționează în sens inhibitor și invers. Regula nu are valoare absolută, întrucât antagonismul simpatico-parasimpatic nu este în multe cazuri adevărat, ci devine interstimulant sau se transformă în veritabil sinergism. În plus, unele teritorii efectoare având numai inervație simpatică (bazele cutanate și musculare, membrana nictitantă la păsări) sau parasimpatică (insulele Langerhans) își modifică activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în funcție de nivelul glucozei din sânge. Răspunsurile principalelor organe efectoare la stimularea nervilor simpatici și parasimpatici sunt menționate în tabelul următor: Din tabel rezultă că efectele stimulării simpatice și parasimpatice realizează la nivelul majorității țesuturilor și organelor efectoare o stare de antagonism funcțional integrat și interdependent, ce asigură autoreglarea și restabilirea activității normale a organelor respective. Majoritatea organelor sunt însă controlate preodominant de unul dintre cele două sisteme. În unele cazuri, ca cel al organelor genitale, reacțiile simpatico-parasimpatice devin complementare, asigurând realizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
oarecare, cealaltă componentă provoacă răspunsuri inverse din partea organului interesat. Acolo unde mediatorul adrenergic este stimulator, cel colinergic acționează în sens inhibitor, și invers. În general, simpaticul acționează în sens ergotrop, în timp ce parasimpaticul este trofotrop. Regula nu are valoare absolută, întrucât antagonismul simpatic-parasimpatic nu este în unele cazuri adevărat, ci devine interstimulant sau se transformă în veritabil sinergism. Este cazul atât al mediației colinergice ganglionare simpatice, ca modalitate de declanșare a verigii adrenergice postganglionare, cât și cel al inervației simpatice a glandelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Ei realizează trei modalități de integrare neuro-endocrino-metabolică, al căror scop comun este de a armoniza funcțiile vitale și a asigura echilibrele fizice, chimice și biologice indispensabile homeostaziei (fig. 62). Integrarea vegetativă propriu-zisă se realizează cu participare exclusivă simpatico-parasimpatică prin mecanismul antagonismului interstimulant, descris de Danielopolu (1954). Tipic din acest punct de vedere este cazul autoreglării circulației. În acest caz, autoreglarea este sub controlul predominent al zonelor reflexogene de la nivelul bifurcației carotidelor și arcului endocrino-aortic, bogate în baroreceptori sensibili la distensie și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de către terminațiile postganglionare ale simpaticului colinergic (cutanat, muscular etc.) demonstrează că, în afara rolului său de mediator al fibrelor parasimpatice, aceasta asigură pe plan morfochimic și funcțional relații multiple de interdependență și stimulare reciprocă simpatico-parasimpatică. Prin astfel de interrelații se realizează antagonismul interstimulant dintre componenta simpatică și cea parasimpatică, necesar restabilirii echilibrului dinamic hemocirculator. Cataboliții acizi de tipul CO2, H+, ATP, ADP, adenozinei și acidului lactic sunt puternic vasodilatatori, permeabilizanți capilari și hipotensori. Prin efectele dilatatoare locale asigură creșterea fluxului sanguin și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulării, reluarea activității contractile a cordului nu se mai produce pe preparatul în prealabil reserpinizat. Rezultă că, în condiții normale, acetilcolina exercită atât efecte cardioinhibitoare directe, cât și acțiuni indirecte, catecolamin-eliberatoare la nivelul structurilor simpatico-adrenergice. Prin acțiunile indirecte, acetilcolina asigură antagonismul interstimulant dintre componenta vagală și cea simpatică a reglării circulației. b) Cataboliții acizi. În afara mediatorilor chimici simpatico-parasimpatici, un rol important în autoreglarea presiunii sanguine revine cataboliților acizi (CO2, H+, acid lactic, ATP, adenozină etc). Aceștia sunt puternic vasodilatatori și hipotensori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul parotidei. Filetele adrenergice provin din coloana intermedio-laterală a măduvei dorsale superioare prin rădăcinile anterioare ale D1-D6. Acestea se articulează sinaptic în ganglionul cervical superior pentru ca apoi să se distribuie parenchimului glandular pe calea plexurilor perivasculare. Făcând excepție de la antagonismul simpatico-parasimpatic clasic, cele două căi eferente se completează, activând secreția reflexă salivară. Aceasta se adaptează calitativ și cantitativ după circumstanțe și diverșii factori declanșatori (contactul cu corpi străini, alimente uscate, acide, amare etc.). Excitațiile nociceptive, cum sunt cele plecate de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a munci împreună în scopul atingerii obiectivului comun al prosperității crescute pentru toți cei implicați, i s-a părut evidentă lui Taylor. Continuând logica raționamentului lui Taylor, acesta a evidențiat două probleme, sugerate de întrebarea: De ce există atât de mult antagonism și ineficiență? Răspunsul dat de Taylor este focalizat pe trei cauze fundamentale generatoare de ineficiență și antagonism: falsa credință a muncitorilor că orice creștere a productivității atrage inevitabil după sine scăderea numărului de locuri de muncă; metodele ineficiente de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
a părut evidentă lui Taylor. Continuând logica raționamentului lui Taylor, acesta a evidențiat două probleme, sugerate de întrebarea: De ce există atât de mult antagonism și ineficiență? Răspunsul dat de Taylor este focalizat pe trei cauze fundamentale generatoare de ineficiență și antagonism: falsa credință a muncitorilor că orice creștere a productivității atrage inevitabil după sine scăderea numărului de locuri de muncă; metodele ineficiente de muncă, mari consumatoare de timp și efort; sistemul deficitar de conducere care „îi obligă” pe muncitori la limitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nu este nici ratio (Verstand), nici intellectus (Vemullft). “Spirit” înseamnă, de exemplu, capacitatea de a distanța și de a lua atitudine față de planul psihofizic-organismic. Dacă se poate vorbi de un paralelism (sau de unitate) psihofizică, se poate vorbi de un antagonism psihonoetic. Prin aceasta urmărim restabilirea capacității de muncă creatoare, de receptare a bucuriilor vieții, dar și de suferință - întrucât și aceasta are o „valoare de trăire” (felix dolor). Frankl (Homo patiens, 1950) a făcut tentativa elaborării unei teorii (“patodicee metaclinică
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este împlinită prin schițarea reperelor unei viziuni integrale a fenomenului la noi, deși spiritul românesc nu este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
interrelațiilor dintre acestea, în scopul reducerii populațiilor dăunătoare, dar permite și protecția speciilor utile (auxiliare) care au rol în polenizare sau combatere. În natură se cunosc câteva cazuri de interrelații, care constituie obiectul combaterii biologice a patogenilor. Astfel, relațiile de antagonism, hiperparazitism și competiție nutritivă, au determinat reducerea populațiilor unor patogeni, așa cum sunt: Oidium farinosum, Puccinia sp., Agrobacterium sp., Polystigma rubrum. Cunoașterea organismelor utile, va permite alegerea unor măsuri de prevenire și combatere, care să nu afecteze aceste specii, așa cum sunt
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
boabe, care este sesizată de celulele fotoelectrice. 3.4.4. Mijloace și metode biologice (bioterapia) În sistemul combaterii integrate, bioterapiei îi revine un rol tot mai important. Combaterea biologică a agenților fitopatogeni se poate realiza în prezent prin bacteriofagie, hiperparazitism, antagonismul dintre microorganisme, prin distrugerea agenților fitopatogeni de către insecte, prin utilizarea antibioticelor și fitoncidelor și prin premunizarea plantelor împotriva bolilor virotice. Folosirea bacteriofagilor. În combaterea bolilor bacteriene se folosesc bacteriofagii, care sunt virusuri ai bacteriilor. S-a stabilit că bacteriofagii pot
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]