1,148 matches
-
în public (nu a existat noțiunea de limbă "ucraineană" în sec. XVII-XIX). Rutenii, rusinii și cazacii au intrat în Primul Război Mondial atât de partea Puterilor Centrale (rutenii și rusinii din Galiția și Bucovina), sub Austria, cât și de partea Antantei (cazacii), sub Rusia. În timpul războiului, autoritățile austro-ungare au format Legiunea Ucraineană (apar pentru prima oară noțiunile de "ucrainean" și "ucraineană" la inițiativa contelui Stadion - șeful serviciilor secrete austro-ungare din anii 1890-1916), alături de Legiunea Polonă, pentru a lupta împotriva Imperiului Rus
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
Acest război poate fi încadrat în contextul general al războiului civil din Rusia sau poate fi considerat ca parte a fazei finale a Primului Război Mondial. În timpul Primului Război Mondial, Ucraina a fost unul dintre principalele teatre de război, unde s-au confruntat forțele Antantei (Imperiul Rus, Regatul României) și ale Puterilor Centrale (Imperiul German și Imperiul Austro-Ungar). În timpul războiului, linia frontului a fluctuat de la est la vest și înapoi spre est, Imperiul Rus ocupând într-un anumit moment, după Ofensiva Brusilov, o bună parte
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
a aceluiaș an, a fost proclamată la Kiev Republica Populară Ucraineană, entitate autonomă din cadrul Rusiei, recunoscută de Guvernul Provizoriu Rus, condusă de un parlament - Rada Centrală - dominat de elementele socialiste. Guvernul Provizoriu de la Petrograd, slab și ineficient, a rămas loial Antantei și a dorit continuarea participării la un război profund nepopular, lansând Ofensiva Kerenski în vara anului 1917. Ofensiva s-a dovedit a fi un dezastru total pentru armata rusă. Contraatacul german a produs pierderi uriașe rușilor - provizii, oameni și a
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
dat o lovitură de stat sprijinită de germani pe 29 aprilie. El a proclamat instaurarea Hetmanatului și a schimbat o serie de hotărâri ale fostului guvern. Skoropadski a strâns legăturile cu Berlinul, dar nu a declarat război niciunei puteri din Antantă. Skoropadski a condus un regim care a oferit refugiu reprezentanților claselor sociale de mijloc și superioară, care fugeau din Rusia Bolșevică. De asemenea, el a recrutat în rândurile armatei numeroși soldați și ofițeri ai fostei armate imperiale ruse. În ciuda problemelor
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
Bulgariei. La declanșarea Primului Război Mondial, clasa politică în marea ei majoritate antantofilă a optat pentru păstrarea neutralității, în pofida dorinței regelui Carol I de a intra în război alături de Puterile Centrale. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La sfârșitul războiului, Imperiile Austro-Ungar și Rus au dispărut; corpurile reprezentative create în Transilvania, Basarabia și Bucovina au ales unirea cu România, rezultând România Mare. Anii '20 au fost dominați de Partidul Național Liberal, până la moartea regelui Ferdinand și a
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
mai 1918, după victoria de la Sardarapat asupra trupelor otomane, Armenia își declară independența de stat, recunoscută ca atare de Tratatul internațional de pace de la Sevres (10 august 1920). Spre finalul Primului Război Mondial în care a fost recunoscută drept beligeranta de partea Antantei, Armenia a fost pentru scurt timp ocupată de trupe turce și, mai tarziu, britanice. După sfârșitul Primului Război Mondial, Armenia a fost din nou atacată, relativ simultan, de Turcia Kemalistă și apoi de Armată Roșie (1920). La 29 noiembrie 1920 Armenia răsăriteana
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
fondată în anul 1715, în cadrul Imperiului Otoman. În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, localitatea a devenit teritoriu românesc, fiind colonizată cu români din Oltenia, Muntenia și Moldova din cauza populației reduse. În timpul Primului Război Mondial, Caraomer a fost scena unor lupte grele între forțele Antantei (Regatul României și Imperiul Rus) și cele ale Puterilor Centrale (Imperiul German, Bulgaria și Imperiul Otoman). Trupele române și ruse, aflate pe linia Oltina-Negru Vodă-Mangalia, au fost înfrânte și s-au retras spre nord. Între lunile mai 1918 și noiembrie
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
zăpadă se așternuse pe dealuri. Germanii au mai trimis încă două divizii care să sprijine armata bulgară, dar din 19 noiembrie, armatele franceză și sârbă au capturat Kaymakchalan, cel mai înalt vârf al muntelui Nidže, obligând Puterile Centrale să cedeze Antantei orașul Bitola. Pierderile în această campanie a fost de cel putin 50.000 în tabăra aliaților și mai mult de 60.000 de bulgari și germani uciși sau prizonieri.
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
Arabe contra stăpânirii otomane S-ar putea ca aceasta i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei, în anul 1919 Amin al-Husseini a activat la Damasc în suita lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn Hussein în Siria. În vara aceluiaș an al-Husseini a organizat o
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Kuban și a "elementelor contrarevoluționare" din Caucazul de Nord. Armata și-a schimbat numele în "Armata Voluntarilor din Caucaz". În toamna anului 1918, guvernele Angliei, Franței și Statelor Unite și-au înmulțit ajutoarele materiale și logistice pentru armatele contrarevoluționare. Cu sprijinul Antantei, forțele albilor din întreg sudul Rusiei s-au unit în Forțele armate ale Rusiei sudice ("Вооружённые силы Юга России") sub comanda unică a lui Denikin. La sfârșitul anului 1918 și începutul lui 1919, Denikin a reușit să înfrângă Armata Sovietică
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
formată din satele Călimănești, Modruzeni și Pădureni, cu 903 locuitori. În comuna Pădureni existau o biserică și o școală mixtă cu 28 de elevi. În timpul Primului Război Mondial, zona orașului a fost teatrul bătăliei de la Mărășești, una din puținele victorii strategice ale Antantei în anul 1917 pe Frontul de Est. Până în 1925, datorită rolului de nod feroviar, Mărășeștiul s-a dezvoltat și a fost promovat la rangul de comună urbană. Anuarul Socec din acel an consemnează o populație de 4100 de locuitori. Comuna
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
teritoriul Transilvaniei nucleul armatei maghiare era reprezentat de divizia secuiască formată din 3 brigăzi la care se adăugau detașamentele de represiune formate din jandarmerie, oameni din administrația nobiliară și aventurieri dornici de căpătuială. Pregătirile de război ale Ungariei au îngrijorat Antanta care a trimis în zonă pe 4 aprilie 1919 pe generalul sud-african Jan Smuts. La 16 aprilie Bela Kun declară război României și declanșează ostilitățile pe tot frontul românesc. Fără să mai aștepte consimțământul aliaților, armata română declanșează contraofensiva cu
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
de opoziție activă politică, administrativă și militară față de guvernul de la Budapesta. Desființarea lor s-a produs fie forțat, prin decizii ale administrațiilor militară franco-sârbă din Banat, sau maghiară situată la vest de linia de demarcație impusă de condițiile armistițiului dintre Antantă și Ungaria, fie pe fondul consolidării administrației românești în teritoriile eliberate, caz în care o parte din membrii Gărzilor au continuat să servească în calitate de voluntari în noua Jandamerie sau în Armata de Transilvania. Ele au fost organizate de către Consiliul Național
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
o ciocnire la Brănișca între un detașamentul român condus de maiorul Banciu, și subunități militare germane. În urma semării pe 13 noiembrie 1918 de către guvernul Károlyi a convenției de armistițiu la Belgrad, s-a stabilit o linie de demarcație între trupele Antantei și cele ungare într-un context relativ confuz, în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului maghiar și în Banat au intrat trupe sârbe. Linia dintre trupele române și cele ungare a fost stabilită pe
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
ungare a fost stabilită pe cursul mijlociu la Mureșului, linie la care trupele Armatei Române intrate în Transilvania au ajuns la mijlocul lunii decembrie. În contextul Hotărârii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia și cu aprobarea generalului Berthelot care exercita comanda trupelor Antantei din România și sudul Rusiei, Armata Română a avansat până la linia Sighetu Marmației - Zalău - Zam, contrar opoziției semnatarului armistițiului dintre Antantă și Ungaria - generalul francez Franchet d'Esperey și a prim-ministrului francez Clemenceau. Cadrul Convenției lăsând loc de o
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
lunii decembrie. În contextul Hotărârii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia și cu aprobarea generalului Berthelot care exercita comanda trupelor Antantei din România și sudul Rusiei, Armata Română a avansat până la linia Sighetu Marmației - Zalău - Zam, contrar opoziției semnatarului armistițiului dintre Antantă și Ungaria - generalul francez Franchet d'Esperey și a prim-ministrului francez Clemenceau. Cadrul Convenției lăsând loc de o interpretare mai elastică, nu era clar dacă garzile și trupele cu caracter național român organizate de Consiliul Național Român Central, ar
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
ca "Verzii", sau ceva mai târziu cunoscuți și ca "Negrii", care au jucat un rol mai puțin însemnat în război, care i-au hărțuit atât pe Albi cât și pe Roșii, iar uneori s-au bătut între ei. În plus, Antanta și alte câteva țări au intervenit de partea Albilor, ceea ce a agravat războiul civil. Războiul s-a purtat pe trei fronturi principale: cel estic, cel sudic și cel de nord-vest. Războiul poate fi împărțit în mare în trei perioade. Prima
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
de delegații celor patru mari puteri : Georges Clemenceau - din partea Franței, Woodrow Wilson - din partea S.U.A., Lloyd George - din partea Marii Britanii și Vittorio Orlando - din partea Italiei. Celelalte delegații erau doar "audiate". Această situație a stârnit protestele țărilor mai mici care luptaseră de partea Antantei, așa cum a fost și cazul României, a cărei delegație s-a retras, între septembrie și decembrie 1919, de la lucrări, deoarece în discutarea clauzelor tratatului de pace cu Austria, marile puteri încercau să limiteze despăgubirile și teritoriile revendicate de România, impunându
Conferința de Pace de la Paris din 1919 () [Corola-website/Science/302682_a_304011]
-
al defensivei în compania entuziaștilor atacului”. Într-o altă întâlnire cu Piłsudski de pe 18 august, Weygand s-a simțit ofensat și a amenințat cu plecarea datorită respingerii inițiativelor lui cât și datorită lipsei de lipsei de respect al polonezilor pentru Antanta. Drept consolare, la plecare sa de pe 25 august, a fost decorat în gara Varșovia cu Virtuti Militari (clasa a 2-a), cea mai înaltă decorație militară poloneză. La sosirea la Paris, pe 28 august, Weygand a fost aclamat de o
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
din totalul exporturilor și 60,2% din importurile Turciei. "Levent" ("Levant") este cartierul financiar al Istanbulului, dar și cel mai larg centru industrial al Turciei. La sfârșitul primului război mondial în Istanbul au pătruns trupe de ocupație ale aliaților din Antantă și pe lângă alte întinse teritorii Turcia, fostul Imperiul Otoman, a pierdut o parte din teritoriul său european în favoarea Greciei. Considerând Istanbul-ul o poziție vulnerabilă într-un posibil război viitor, guvernul republican turc a evitat să mai concentreze în metropolă
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Campania din Balcani a avut loc în timpul Primului Război Mondial (28 iulie 1914 — 29 septembrie 1918); acțiunile de pe acest teatru de luptă s-au desfășurat în Peninsula Balcanică, inclusiv România. Pe fronturile din Balcani s-au confruntat forțele Antantei (sârbe, muntenegrene, elene, franceze, britanice, italiene, române și ruse) cu cele ale Puterilor Centrale (austro-ungare, germane, otomane și bulgare). Luptele din Balcani pot fi împărțite în mai multe campanii: Campania din Șerbia (iulie 1914 - noiembrie 1915), Campania din Muntenegru (ianuarie
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
debarcate însă trupe anglo-franceze. Trupele sârbe au fost nevoite să se retragă în Albania, de unde au fost evacuate pe insula Corfu. După ocuparea completă a Șerbiei și Muntenegrului de către Puterile Centrale, trupele sârbe și muntenegrene s-au alăturat celor ale Antantei din Salonic, care au deschis luptele pe nou front, frontul din Macedonia. În august 1916, după o serie de succese inițiale pe frontul din Transilvania, deschis la intrarea României în război de partea Antantei, armata română a fost zdrobita de
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
muntenegrene s-au alăturat celor ale Antantei din Salonic, care au deschis luptele pe nou front, frontul din Macedonia. În august 1916, după o serie de succese inițiale pe frontul din Transilvania, deschis la intrarea României în război de partea Antantei, armata română a fost zdrobita de o ofensivă comună austro-germano-bulgară și cea mai mare parte a teritoriului țării a fost ocupat. Până în septembrie 1918, luptele de pe frontul din Macedonia au avut o intensitate scăzută, pentru că după această dată, forțele aliate
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Ca urmare a sărăciei regiunii, trupele au fost nevoite să-și aducă proviziile de la mari distanțe. Pe de alte parte, Șerbia nu avea o industrie de apărare bine dezvoltată și depindea din acest motiv de aliați. Guvernul sârb a cerut Antantei de-a lungul întregului război să fie aprovizionat cu armament, muniție, medicamente și alte echipamente militare. Аustro-Ungaria Austro-Ungaria a mobilizat împotriva Șerbiei 239 de batalioane, 37 de escadroane, 516 piese de artilerie și 392 de mitraliere. Comandatul acestui front a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Potiorek a luat decizia să distrugă Armata a 2-a sârbă, neluând în considerație primejdia de a-și expune flancul stâng atacului Armatei I sârbe, pe care o consideră sleita și incapabilă să întreprindă acțiuni ofensive. În acest timp însă, Antanta (Franța și Rusia) a trimis ajutoare în Șerbia pe Dunăre și prin Salonic. Franța a trimis arme și muniție, iar Rusia muniție și alimente. Aceste ajutoare au permis sârbilor să reia acțiunile ofensive. Planul sârbilor prevedea un atac al Armatei
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]