328 matches
-
civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă nr. 3.332 din 27 noiembrie 2014) au reținut în mod irevocabil că, la momentul preluării abuzive a bunurilor revendicate, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, antecesor al actualei fundații bisericești, nu avea în patrimoniul său un drept de proprietate deplină asupra bunurilor deținute, ci un drept de administrare, corespunzător proprietății publice. Analizând "întregul context istoric existent la data preluării", instanțele de judecată au statuat că, în
DECIZIE nr. 618 din 11 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (9) şi art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, precum şi art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/279421_a_280750]
-
fost de rea-credință la data încheierii actului. ... (2) Dreptul la acțiune împotriva terțului se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de către acesta a dreptului în folosul său, cu excepția cazului în care dreptul la acțiune al reclamantului contra antecesorului tabular s-a prescris mai înainte. Articolul 898 Înscrierea provizorie În afara altor cazuri prevăzute de lege, înscrierea provizorie în cartea funciară se va putea cere: 1. dacă dreptul real dobândit este afectat de o condiție suspensivă ori rezolutorie sau dacă
CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**)(*actualizat*) ( Legea nr. 287/2009 **). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269019_a_270348]
-
fost de rea-credință la data încheierii actului. ... (2) Dreptul la acțiune împotriva terțului se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de către acesta a dreptului în folosul său, cu excepția cazului în care dreptul la acțiune al reclamantului contra antecesorului tabular s-a prescris mai înainte. Articolul 898 Înscrierea provizorie În afara altor cazuri prevăzute de lege, înscrierea provizorie în cartea funciară se va putea cere: 1. dacă dreptul real dobândit este afectat de o condiție suspensivă ori rezolutorie sau dacă
CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**)(*actualizat*) ( Legea nr. 287/2009 **). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273205_a_274534]
-
însoțit de mai mulți membri ai familiei regale, sosește pe aeroportul Otopeni și intră în țară cu un pașaport diplomatic danez, obținând o viză pentru 24 ore pentru a merge la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde voia sa se reculeagă la mormintele antecesorilor săi regali și să asiste la slujba religioasă de Crăciun. Însă, în drum spre Curtea de Argeș, Regele și însoțitorii săi sunt opriți de un baraj al Poliției, conduși din nou la aeroport și obligați să părăsească țara. În 1992, la trei
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
său, Victor Vamoș. A activat și ca învățător (docente) la școala confesională a comunității greco-catolice. A trecut în neființă în 15 februarie 1945, soția sa părăsind această lume ceva mai devreme, în 4 septembrie 1943. În timpul păstoririi sale și a antecesorului său cantor a fost George Munteanu, urmat de Alesiu Pop și Octavian Popoviciu . Preotul Victor Vamoș a păstorit comunitatea greco-catolică din Giacăș pentru scurtă vreme, trecând în neființă în 18 septembrie 1941, așa cum reiese din Conscripția nominală a sufletelor din
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
fost cu toții bogați și că au trăit fericiți în prosperitate deplină, în lux chiar. Totuși doar patru-cinci case frumoase - cândva somptuoase, actualmente părăginite - atestă astăzi o anumită opulență rustică a câtorva moșieri. Dobridorenii nu acceptă însă decât cu dificultate că antecesorii lor ar fi putut trăi cândva în condiții precare. De exemplu, neagă cu vehemență faptul că majoritatea străbunilor, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, nu locuiau în vile și conace, ci în bordeie - deși faptul este dovedit. Chiar și prima
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
funcției de imperator și al aceleia de șef religios, pontifex maximus. La fel ca și cultul vechilor zei, cultul imperial își avea preoții și ceremoniile sale proprii. Templele erau consacrate împăraților, fie singuri, fie în asociere cu câte un venerabil antecesor sau cu o zeitate recentă. În sec. al III-lea d.Hr. împărații tind să se identifice zeilor: Septimius Severus și soția sa, Iulia Domna, sunt adorați ca Iupiter și Iunona. Cultul imperial este o inovație care marchează sfârșitul religiei
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Noe 8. Potopul 9. Beția lui Noe În 12 câmpuri dreptunghiulare, Michelangelo a pictat pe tavan chipurile a 7 profeți și 5 sibile, după cum urmează: Profeți: Sibile: În 14 câmpuri semicirculare de pe tavan se găsesc fresce (realizate de Michelangelo) cu antecesorii lui Isus (Matei 1,1-16), 6 pe peretele nordic, 6 pe peretele sudic și 2 pe peretele opus "Judecății de Apoi". Numele antecesorilor, redate mai jos, corespund inscripțiilor originale de pe fresce. Peretele nordic: Peretele sudic: Peretele opus "Judecății de Apoi
Capela Sixtină () [Corola-website/Science/298435_a_299764]
-
după cum urmează: Profeți: Sibile: În 14 câmpuri semicirculare de pe tavan se găsesc fresce (realizate de Michelangelo) cu antecesorii lui Isus (Matei 1,1-16), 6 pe peretele nordic, 6 pe peretele sudic și 2 pe peretele opus "Judecății de Apoi". Numele antecesorilor, redate mai jos, corespund inscripțiilor originale de pe fresce. Peretele nordic: Peretele sudic: Peretele opus "Judecății de Apoi" Pereții laterali sunt împodobiți cu 12 tablouri ale unor maeștrii renascentiști, după cum urmează (de fiecare dată pornind de la peretele cu "Judecata de Apoi
Capela Sixtină () [Corola-website/Science/298435_a_299764]
-
frontul răsăritean. Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit titlul Carol al IV-lea al Ungariei, preluând toate atribuțiile antecesorului său, împăratul Francisc Iosif. Soția sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei. Carol I a încercat să încheie un armistițiu cu Franța, ducând tratative secrete prin Ottokar Czernin, ministrul lui de externe, și prin prințul belgian Sixtus de
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
Request Live al postului muzical MTV. „Buttons” s-a dovedit a fi un bun succesor al cântecului „Beep”, atingând poziții de top 10 în majoritatea clasamentelor unde a activat. În SUA, cântecul a atins poziții de top 10, surclasându-și antecesorul ce ocupase doar poziția cu numărul 13. „Buttons” a debutat pe locul 71 în Billboard Hot 100 și a atins poziția cu numărul 3 câteva luni mai târziu. Piesa a petrecut un total de unsprezece săptămâni în top 10 și
Buttons () [Corola-website/Science/312725_a_314054]
-
incontestabile autorități științifice, dar și persoane de o înaltă etică academică. Cel de-al treilea stâlp al științei antichității în România era Ioan I. Russu, de la Cluj, grav bolnav de inimă, ce nu peste mult timp avea să-și întâlnească antecesorii întru Câmpiile Elizee. Cartea mea nu s-a bucurat deci de audiența competentă și nepărtinitoare a numelor ilustre amintite. Ciracii lor, neputând-o ataca fără motive și contraargumente, au decis să o sufoce printr-o eficientă conspirație a tăcerii. Și
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
pomelnic alăturat al ctitorilor vii, aproape în întregime șters, și care trebuie să fi surprins momentul pictării iconostaslui: "„Ivan ereu, Dumitrana ereița, ... Dobrița ereița, ... Manole ...”". Ivan ereu este menționat într-o catagrafie de la 1834 sub numele de Ivan Popescu, fiind antecesorul preotului Matei, care servea atunci în biserică. Pe clopotul bisericii a fost citit următoarea inscripție: "„Anul 1803. L-au făcut de pomenire Radu Venea, Ilinca, Radu, Alixandru Venea, Bucur”". Dacă aceste inscripții surprind în mod tradițional momentele și autorii actelor
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
aribuită lui Raymond Queneau. În franceză, termenul "Ouvroir" este definit de Le Petit Robert ca "Atelier de caritate, în care persoane benevole fac lucrări în folosul celor nevoiași". "OuLiPo" se autodefinește în primul rând prin ceea ce nu este. Primul dinte antecesorii "OuLiPo" a fost "Ouxpo", scris și "Ou-X-Po", în care X putea fi înlocuit printr-o silabă articulabilă. "Ouxpo" a fost o fundație înființată în 1960 de matematicianul François Le Lionnais, având drept co-fondator pe poetul Raymond Queneau. Atelierul a fost
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
să trezească interesul publicului față de artă. A devenit faimos după ce s-a apucat alături de alți artiști cunoscuți ai vremii, să zugrăvească biserici din București. Este de remarcat faptul că atât pictura bisericească a lui Mișu Popp (care a avut printre antecesorii săi preoți), cât și cea a lui Constantin Lecca au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic. Ei au preluat linia pe care au mers înaintașii
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Asan I, tronul a fost preluat de fratele său, Petru, pentru un an de zile. Ioan Asan I s-a căsătorit prima dată cu o oarecare Maria, înmormântată la Cherven, iar apoi cu Elena (numele religios: Evghenia), despre ai cărei antecesori nu se cunoaște nimic. De pe urma acestei a doua căsătorii, Ioan Asan I a avut cel puțin doi fii:
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
este astăzi un district al orașului Freiburg im Breisgau, pe care ducii l-au întemeiat în anul 1120. Primul membru cunoscut al familiei a fost contele Berthold I de Breisgau ( d. 982), menționat prima dată în 962. Se presupune că antecesorii mai timpurii ar fi fost Ahalolfingerii. Pe de altă parte, strănepotul contelui Bertholds, ducele Berthold I de Zähringen (d. 1078), numit conte de Zähringen, a fost înrudit cu familia Hohenstaufen. Împăratul Henric al III-lea promisese rudei sale Berthold de
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
aceeași perioadă, Eberhard s-a căsătorit cu Liutgarda. La moartea tatălui său, Eberhard i-a preluat succesiunea, însă imediat după aceea a intrat în conflict cu regele Otto I "cel Mare", care s-a opus privilegiilor acordate lui Arnulf de către antecesorul său, regele Henric I "Păsărarul". În două campanii din anul 938, primpvara și toamna, Otto l-a înfrânt pe Eberhard și l-a surghiunit. În loc l-a impus pe unchiul lui Eberhard, Berthold, pe atunci duce de Carintia. Locul de
Eberhard de Bavaria () [Corola-website/Science/325282_a_326611]
-
, cunoscut și ca Bhăskarăchărya ("Bhăskara învățătorul") (1114-1185) a fost un matematician și astronom indian, continuator al operei lui Aryabhata. Cunoștea lucrările matematicienilor arabi și greci. A continuat și dezvoltat expunerile antecesorilor săi. A făcut prima expunere metodică a sistemului de numerație zecimal. Susținea că regula de trei simplă constituie esența aritmeticii, fiindcă permite rezolvarea a unei multitudini de probleme din viața cotidiană. În scrierile sale, găsim reguli de înmulțire și împărțire
Bhāskara II () [Corola-website/Science/326424_a_327753]
-
pontif spera să utilizeze Capua ca pe o contrapondere față de Apulia, așa cum se procedase în zilele bunicului și străbunicului lui Robert. De asemenea, se poate ca Robert să fi avut în intenție să devină principalul protector al papalității, după modelul antecesorilor săi. Cu toate acestea, sănătatea sa era fragedă și în curând a căzut bolnav. În cele din urmă coaliția a început negocierilor odată cu sosirea lui Roger în fruntea unei armate. Honoriu chiar a reușit să negocieze cu succes independența Capuei
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
(n. 1060/1061 - d. 22 februarie 1111) a fost un nobil normand din Dinastia Hauteville stabilit în sudul Italiei, devenit duce de Apulia și conducător efectiv al Italiei de sud de la 1085 până la moarte; spre deosebire de domnia tatălui și antecesorului său, cea a lui Roger a fost caracterizată mai degrabă prin anarhie feudală. Roger era fiul ducelui Robert Guiscard de Apulia, cuceritor al sudului Italiei și al Siciliei cu cea de a doua soție a sa, longobarda Sichelgaita. La moartea
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
încheierea acordului, se pare că el ar fi participat fiind sub presiune, dat fiind că imediat după aceea el a excomunicat atât pe contele Dirk cât și pe fiul său, Floris. Acesta ar putea fi motivul pentru care Dirk, spre deosebire de antecesorii săi, nu a fost înmormântat la Egmond, ci la Rijnsburg. Contele Dirk al VI-lea s-a căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Bentheim, cândva înainte de 1137. Aceasta era una dintre fiicele lui Otto I de Salm, conte de
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
anului 1869 ziarele au raportat, ca a murit de apoplexie la micul dejun. Johann Simon a fost căsătorit cu Mărie von Nicarussi (n. 6 aprilie 1818). Soții au rămas sterpi. Simeon Gheorghe (Simon Georg) de Șină (1810-1876), fiul și nepotul antecesorilor lui de acelasi prenume, a fost consilier secret și membru al Camerei Superioare al imperiului austriac (1874). Mai departe, nobilul a fost membru al Senatului, a întreținut conducerea Academiei Maghiare de Stiinte precum și a Academiei de Arte Frumoase la Viena
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
anticilor în ceea ce privește formă și substanță este o tendință fatală; dacă nu ne opunem ei, va conduce în curând la decadenta și dezintegrare ... A-i imită este o rușine mortală... trebuie să fim sinceri cu noi înșine pentru a ne onora antecesorii Istoricul literar Literary historian Nadeem Nuaime consideră rolul grupului în schimbarea criteriilor esterice ale literaturii arabe: Concentrându-se pe om mai degrabă decât pe limbă, pe umanitate mai degrabă decât regulă și pe spirit mai degrabă decât literalitate, școala mahgar
Comunități arabe din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/331995_a_333324]
-
1299, ca urmare a morții contelui Ioan I, prin intermedierea mamei sale Adelaida de Olanda, moștenitoare și regentă în acest comitat. Descendenții săi au menținut uniunea personală dintre cele două comitate. Vărul său, contele Floris al V-lea de Olanda (antecesorul lui Ioan în Comitatul Olanda), se afla în luptă împotriva flamanzilor pentru stăpânirea asupra Zeelandei. Ca urmare, el a solicitat sprijin din partea Franței împotriva flamanzilor. Trupele franceze i-au înfrânt pe flamanzi în 1300 și 1301. De asemenea, și răsculații
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]