1,367 matches
-
și despre nebunia dascălilor. În afara școlii am învățat, ce-i drept, să demontez carabina de nouăzeci și opt și să o refac în puține minute ca armă gata de a deschide focul; ce-i drept, știam să mânuiesc amorsa tunului antiaerian de 8,8 și - ca tunar instruit - tunul de pe tanc; de asemenea fusesem deprins, la instrucție, să-mi caut fulgerător adăpost, să răspund la ordine cu Jawoll și să mărșăluiesc în formație; mai târziu am învățat să procur lucruri comestibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
familia Winshaw, dar niciodată la o asemenea scară. Primul dintre aceste incidente ne duce înapoi în noaptea de 30 noembrie 1942, când Godfrey Winshaw, pe atunci în vârstă de numai treizeci și doi de ani, a fost doborât de focul antiaerienei germane în timp ce zbura într-o misiune ultrasecretă deasupra Berlinului. Vestea, transmisă la Winshaw Towers în primele ore ale dimineții, i-a luat mințile surorii lui mai mari, Tabitha, care nu și le-a mai recăpătat nici până-n ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
profesoară Într-o școală de dans, se schimbase, punîndu-și o pereche de pantaloni scurți din lînă, și Începuse să exerseze: Îndoindu-se, Întinzîndu-se, ridicîndu-și picioarele. La ora unsprezece fără un sfert auziră prima explozie În apropiere. Imediat după aceea, tunul antiaerian porni În Hyde Park. Stația lor era la cîteva mile distanță de tunuri: chiar și așa, bubuiturile păreau că se ridică din beton, direct prin pantofii lor, și tacîmurile și vasele din bucătărie Începură să zăngăne. Dar numai O’Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o ia spre nord-vest ca să ajungă În Hugh Street, iar traseul era unul odios, casele mizere din inima zonei Pimlico cedînd locul, cu o regularitate deprimantă, unor petice de pămînt devastat, munților de moloz sau caselor Înșiruite devenite gropi. Tunurile antiaeriene continuau să lovească puternic, iar printre exploziile de flăcări, Kay auzi deprimanta vibrație a avioanelor, șuierul ocazional și vîjÎitul bombelor și rachetelor. Sunetele semănau cu acelea dintr-o seară obișnuită de Guy Fawkes de dinainte de război; mirosurile, totuși, erau altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
metalice, caraghioase, doresc să-ți facă rău, să te gîndești cum, cu două ore Înainte, se plimbaseră, mîncaseră pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele pe ei, Își bătuseră picioarele să se Încălzească... Apoi se auziră primele bum-bum-bum-uri ale focului antiaerienelor, poate la două-trei mile depărtare. Helen Își dădu capul pe spate și privi În sus. Reflectoarele erau aprinse și bezna Își schimbase Înfățișarea; nu văzu cerul, ci peretele Înalt al turnului de care se sprijinea. Simți duritatea ușii În scalp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi tunurile antiaeriene porniră din nou și căzură mai multe bombe. Duncan Își ridică privirea. — O să-ți zboare fața, zise el. Poți să vezi ceva? — Numai reflectoarele, spuse Fraser. Nasolesc totul, ca deobicei. Văd flăcările strălucind. Numai Dumnezeu știe unde sînt. După cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să stau singur. Așa că Duncan dădu la o parte Învelitorile lui și se apropie de perete, iar Fraser se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi clănțăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un duduit amenințător care face sticla geamurilor să vibreze. Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici, gingași și nevinovați. Bateriile de la marginea orașului încep să bubuie, gros și grav. Antiaeriana română trage cu furie, dar nu pare să stânjenească prea mult manevrele de atac ale Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge. Interiorul luminat doar de un bec minuscul, roșiatic, este populat cu fețe crispate, încordate în așteptarea a ceea ce se pregătea să vină. În hruba veche și afumată, care în nici un caz nu-și merita numele de adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În sfârșit, ajunge. Interiorul luminat doar de un bec minuscul, roșiatic, este populat cu fețe crispate, încordate în așteptarea a ceea ce se pregătea să vină. În hruba veche și afumată, care în nici un caz nu-și merita numele de adăpost antiaerian, persistă un miros greu de igrasie și mucegai. Oamenii tac, speriați. Nu se aude decât respirația gâfâită a lui Marius. Depune femeia încă sfârșită pe un colț de bancă. Eliberat din încleștarea spasmodică a brațelor femeii, încearcă cu gesturi stângace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează nenumărate baterii antiaeriene. Sub plasele de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit, trec ultimele mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în care se află, inclusiv despre prezența la postul comunei a celor doi piloți americani. Ai identificat gradele și numele lor? Nu. De abia am ajuns și... Bine, îl întrerupe grăbit celălalt, acum ascultă. În zonă este dislocată o unitate antiaeriană germană. În cazul că vor afla de prezența americanilor, mai mult ca sigur vor dori să-i ridice pentru interogatoriu. Tocmai de aceea vei rămâne lângă aviatori până ce aceștia vor fi predați doar reprezentanților autorităților române. Nimănui altcuiva! Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neliniștiți palierul. Rapid, prinde mica bijuterie ascunzând-o imediat în buzunarul său. Nimeni șefu! Paștele și dumnezeii lor! înjură celălalt cu năduf. Au dat-o cotită. Dar pe unde? Pe cerul orașului se încrucișează reflectoarele mânuite febril de către cei de la antiaeriană. O explozie puternică zguduie imobilul. Nu durează mult și lumina se stinge, iar întunericul învăluie etajul într-o beznă adâncă. Bă, nu mai sta ca boul la poartă nouă! strigă șeful din prag. Hai, ușcheală la mașină. Aici tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
format exclusiv numai din veterani, asta exclude din start scăpările nervoase care pot compromite misiunea. Pe lângă asta știu că ai în subordine soldați cu pregătire de artileriști. Da, domnule căpitan. Trei, veniți odată cu ultima reorganizare. Experimentați, cu ștate vechi la antiaeriana Ploieștiului. Prin urmare, cei mai buni. Odată capturate tunurile, le veți folosi în sprijinul atacului nostru. Artileriștii dumitale să le explice și celorlalți cum se folosește un tun. Câți oameni mai ai valizi? Cu mine, cincisprezece. Muniția? Puțină. Jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acestora. Au fost instruite și dotate corespunzător, pentru a fi în măsură să desfășoare acțiuni de luptă în spatele inamicului, după metodele și procedeele războiului de gherilă. Armamentul de bază este specific trupelor de infanterie, dispunând și de mijloace militare și antiaeriene portabile. Temporar, rolul Armatei Federale a fost acela de a milita pentru menținerea R.S.F. Iugoslavia. Forțele teritoriale din republicile separatiste au acționat și au avut un rol decisiv atât în Slovenia, cât și în Croația. Forțele teritoriale au constituit ulterior
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
ale războiului, cu cele mai rafinate delicatese aduse de avioanele militare americane, folosite de el ca mijloace de transport pentru alimente, de oriunde în lume. Milo face afaceri și cu naziștii, care, spre sfârșitul războiului, nu mai au aviație, doar antiaeriană. Contra unei sume de bani de la inamic, Milo aranjează ca avioanele americane să își bombardeze propriile poziții. Nu este judecat de curtea marțială, pentru că, în logica romanului, toată lumea câștigă bani germani din această afacere, toți militarii americani fiind acționari în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o mare parte din personaje par să fie de acord că Yossarian este nu numai un laș ce încearcă să se eschiveze în fața pericolelor unei noi misiuni, ci un individ complet nebun, un paranoic ce crede că toată lumea (nemții de la antiaeriană, comandanții americani ce continuă să îl trimită la luptă) vrea să îl omoare. Treptat, prin jocul aparent aleatoriu al succesiunii episoadelor narative, se dovedește că același personaj este printre puținele exemple de normalitate, și că acel comportament ciudat care l-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sfârșit spre început, și se dovedește că, în această succesiune de secvențe, acțiunea are mult mai mult sens decât în scurgerea cronologică normală. Astfel, avioane aliate ce zboară îndărăt extrag bombele din clădirile în flăcări de sub ele, reconstruindu-le instantaneu, antiaeriana germană extrage schijele proiectilelor sale din avioanele lovite, inclusiv din corpurile aviatorilor, bombardierele se întorc la bază, bombele sunt duse la fabricile de muniție, unde mâini grijulii demontează bombele, separă substanțele explozive, care sunt trimise înapoi în carierele de unde au
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în felul următor: "...și la o nuntă adevărată au loc încăierări și tăieri cu bricege"24. Deși, odată cu încheierea activității administrației militare locale, colonelul Beck a fost pensionat, el a rămas mai departe în oraș, unde, în calitate de general-maior, diriguia apărarea antiaeriană. La toate acestea este necesar să adăugăm că armata a făcut ceea ce a făcut nu de capul ei, și, mai ales, nu de una singură. În primele două luni de activitate ale administrației militare, pe adresa autorităților militare, au sosit
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
psihopedagogă, psihoterapeută, punkistă, radiofonistă, rameră, scientologă, securistă, sexologă, sociolingvistă, suporteră, taximetristă, tenismenă, terapeută, tipă, zincografă), -că (australiancă, canadiancă, indiancă, mexicancă, nord-coreeancă, samariteancă, sud-africancă, sud-americancă, sud-coreeancă), -iță (barmaniță, factoriță, notăriță, vătmăniță), substantive provenite prin conversiune din adjective 4 (adițională, afgană/afghană, antiaeriană, azeră, basculantă, coreeană, coronară, creolă, cumană, cuneiformă, dayacă, divizionară, dravidină, elamită, eschimosă, etiopiană, etruscă, gaelică, hindusantă, hotentotă, indiană, izogonă, jugulară, kalmâcă, laponă, locomobilă, malteză, meridiană, mesapică, nocturnă, norvegiană, partă, sahariană, samoană, sugativă, tibetană, toscană, trilaterală). Unele dintre aceste substantive nu
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
ordinului ministrului Forțelor Armate nr. 10 și a ordinului Marelui Stat Major nr. C.M. 00170. În cadrul centrului militar au fost încadrați ofițeri cu responsabilități astfel: comandant col. Mitrofan Gheorghe Dumitru; locțiitorul comandantului (cenzor militar) lt.col. Rusneac Iuliu Vasile; apărare locală antiaeriană lt.col. Băsescu Petru Constantin; mobilizare evidență gradați soldați din rezervă lt.col. Ciobanu Alexandru Constantin; recrutare încorporare lt.col. Grosariu Dimitrie Mihail; evidență repartiție ofițeri, maiștri militari și subofițeri din rezervă lt.col. Plenovici Vasile Mihai; evidență și repartiție resurse materiale mr. Dumitrașcu
Arc peste timp : 1968 - 2013. In: Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
11.2008. S-a născut la data de 01.11.1961 în orașul Negrești, jud. Vaslui. În anul 1980 a absolvit Liceul de matematică-fizică din Brăila, după care a urmat, în perioada 1984-1987, cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană din Brașov. La absolvire a fost repartizat în funcția de ofițer (și șef de cabină) la R. 12 R.A.A. Începând cu anul 1998 a ocupat succesiv mai multe funcții în cadrul Centrului Militar Județean Vaslui, de la ofițer cu activitatea de
Arc peste timp : 1968 - 2013. In: Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
locțiitor al comandantului și culminând cu promovarea începând cu 01.11.2008 în funcția de comandant al Centrului Militar Județean Vaslui. Pentru dezvoltarea carierei profesionale a urmat mai multe forme de pregătire, astfel: Curs ofițeri de stat major, arma rachete antiaeriene; Academia Forțelor Aeriene, Brașov, specializarea managementul organizației militare; Curs postuniversitar în domeniul „managementul instituțiilor publice”, Universitatea de medicină și farmacie, Iași; Curs postuniversitar de conducere „managementul resurselor umane” Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București. GALERIA COMANDANȚILOR: Col. Foame Gheorghe
Arc peste timp : 1968 - 2013. In: Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]