772 matches
-
în sec. VIII i.C; se vorbea din Egipt pînă în Pakistan și a fost principala limba a marilor imperii ale Asiriei, Babilonului și mai tîrziu Caldean și Mesopotamian. Limba administrativă a Imperiului Persan în sec. VI i.C. Aramaica antică a fost între sec. III i.C. - 650 d.C. principala limba oficială și scrisă din Orientul Apropiat. Din sec. VII înlocuită de greacă, în urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare, si apoi de arabă. Cele mai vechi texte din sec. IX
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nordică; unii lingviști o considera dialect al limbii islandeze familia indo-europeană, ramura germanica, grupul scandinav occidental; SVO + VSO latină 108. feniciana LM; asemănătoare cu ebraica veche; Fenicia (Liban și Siria de azi); răspîndită pe coasta mediteraneană (mai ales in Cartagina antică - limba punica, peninsula Iberica, sudul Franței, Malta, Sicilia) familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; VSO feniciana, de prin 1050 i.C.; în linie, de la dreapta la stînga; fenicienii sînt considerați inventatorii alfabetului; stă la baza tuturor alfabetelor ulterioare, semitice
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
macedoneană O Macedonia / N Șerbia, Albania, Bulgaria, Grecia; lingviștii bulgari o considera dialect bulgar Limba de tranziție dintre bulgară și sîrbo-croată, măi asemănătoare cu prima. Primele texte din sec. al XVII-lea. Această limbă slavă nu trebuie confundată cu macedoneană antică din vremea lui Filip al II-lea și a lui Alexandru Macedon. Nu trebuie confundată nici cu macedo-româna (aromana), dialect sud-dunărean al limbii române familia indo-europeană, ramura slavă, grupul slav meridional; accentuala; SVO + ordine liberă chirilica cu două litere proprii
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
A fost avansată și idea că limbile afro-asiatice ar fi fost într-o fază mai veche limbi aglutinante care s-ar fi transformat apoi în limbi flexionare (v. Giovani Garbini; Olivier Durand, Introduzione alle lingue semitiche. Studi sul Vicino Oriente Antico, Paideia, Brescia, 1994). 265 Adesea comparată cu ablautul german. 266 David Cohen 1968, apud Nadia Anghelescu, op. cît., p. 123. 267 Apud Daniel Barreteau, Dymitr Ibriszimow, Herrmann Jungraithmayr, The vocabulary of death în chadic and hamito-semitic languages, în vol. C.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
niveluri. Originalitatea f?r? precedent a lui Brunelleschi este �nainte de toate constructiv?: el construie?te un dom gigantic f?r? schel?, pe un e?afodaj, datorit? ?tiin?ei inginere?ți dob�ndite prin studierea sistematic? a arhitectonicii edificiilor Romei antice. Originalitatea să este �ns? ?i stilistic?: p�n? la el, domurile � imit�nd Panteonul lui Hadrian (secolul al II-lea) � erau mai degrab? emisferice; cel din Floren?a are un profil �n form? de arc fr�nt, profil subliniat ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de urbanism care implic?: 1. cunoa?terea materialelor ?i a utiliz?rîi lor; 2. satisfacerea programelor care corespund cererii sociale; 3. frumuse?ea provenind din armonie, ca finalitate superioar?. �n afar? de aceasta, o cunoa?tere �ndeaproape a vestigiilor arhitecturii antice legitimeaz? con?inutul acestor trei niveluri ale elabor?rîi proiectului. �n sf�r?it, st?p�nirea perspectivei ?i propor?iilor, legat? de matematic?, �i confer? acestui demers arhitectural statutul s?u ?tiin?ific. P�n? �n 1442, Alberti dob
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ca punct de plecare priveli?tea pe care o va avea Papă, instalat �n cabinetul s?u de lucru, �n partea de sus a palatului. Curtea de la Belvedere, care e inovatoare prin asocierea referin?elor tipologice ?i simbolice ale Romei antice cu un program prestigios ?i un sit dificil la scar? urban?, anun?? anumite scenografii urbane, precum Pia?a Spaniei, la Romă (secolele XVII-XVIII). Istoricismul este de acum o metod? de crea?ie arhitectural? perfect opera-?ional?. Problema bazilicii Sf�ntul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
cu un portic la parter ?i cu dou? logii la etaj, pentru a stabili cu pia?a public? o rela?ie spa?ial? amintind de aceea a forumurilor antice. Teatrul era unul dintre dot?rile fundamentale ale vie?îi urbane antice, ca expresie cultural? ?i arhitectural?. �n timpul Rena?terii, �n cadrul mi?c?rîi umaniste, spectacolele se elibereaz? de influen?a religioas? pentru a celebra valorile profane ale fericirii, dragostei, naturii, prin balete, pastorale, carnavaluri, �n cur?ile princiare, dar
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
plan circular cu cupol? cu chesoane. Lescot, Delorme, apoi Jean Bullant (aprox. 1520-1578) � care lucreaz? mai ales la castelul de la Ecouen, unde aplic? ordinul colosal la unul din portice � s�nt arhitec?i fini cunosc?tori ai arhitecturii italiene ?i antice, pe care au studiat-o la fă?a locului. Ei �?i teoretizeaz? practică pentru a elabora un limbaj arhitectural modern, adaptat culturii ?i comenzii franceze: Bullant public? Reigle g�n�-rale d�Architecture (1563), iar Delorme, Architecture (1567). Ei st
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
misiune: constituirea unei teorii a arhitecturii; predarea acestei teorii unor elevi selec?iona?i; exercitarea unei autorit??i asupra marilor comenzi regale. Func?ia ?tiin?ific? ?i didactic? a Academiei se �mpli-ne?te sub controlul ra?iunii, care integreaz? modelele antice sau interpret?rile acestora de c?tre mae?trii italieni precum Vignole, Scamozzi, sau chiar Bernini; Academia Fran?ei de la Romă, instituit? �n 1666, faciliteaz? contactele. Sistemul academic este unul dintre simptomele centra-liz?rîi. El garanteaz? construirea spa?iului estetic
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
al popoarelor 34Nietzsche Friedrich, Așa grăit-a Zarathustra, București, Edinter, 1991. 35 Schopenhauer Arthur, Lumea ca voință și reprezentare, Iași, Editura Moldova, 1995. 36Bertrand de Jouvenel, Progresul În om, București, Editura Politică, 1972, p.55. Creativitate și progres tehnic 42 antice era pe de o parte gloria promisă celui ce se jertfește pentru patrie, pe de altă parte rușinea aceluia care refuza să se jertfească; de aceea, precum mahomedanii se expun morții, sau chiar o caută, În speranța paradisului care, după
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
al popoarelor 34Nietzsche Friedrich, Așa grăit-a Zarathustra, București, Edinter, 1991. 35 Schopenhauer Arthur, Lumea ca voință și reprezentare, Iași, Editura Moldova, 1995. 36Bertrand de Jouvenel, Progresul În om, București, Editura Politică, 1972, p.55. Creativitate și progres tehnic 42 antice era pe de o parte gloria promisă celui ce se jertfește pentru patrie, pe de altă parte rușinea aceluia care refuza să se jertfească; de aceea, precum mahomedanii se expun morții, sau chiar o caută, În speranța paradisului care, după
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
scaunul de stăpânire, hotarele teritoriului care-i aparține, însemnă tatea lui politică și militarăă” . Dacă împăratul Manuel I Comnenul (1143-1180), printr-o politică activă la Dunăre și la nord de marele fluviu, reușise să cuprindă o mare parte din Dacia antică în Imperiul Bizantin , lăsând-o într-o semidependență față de Imperiu, putem admite că sultanii otomani moștenesc și atitudinea bizantinilor față de spațiul etnic românesc, ceea ce explică și din această perspectivă de ce Țările Române n-au fost transformate în pașalâcuri. Să ne
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
care implică dificultăți de identificare a limbii în care a fost aplicat procedeul studiat, există numeroase cuvinte condensate fie proprii unei anumite limbi, fie transmise și altor idiomuri a căror origine poate fi stabilită cu certitudine. Diverse limbi, de la cele antice la cele moderne, au recurs la procedeul condensării pentru formarea a noi cuvinte, iar termenii complecși care stau la baza formațiilor reduse pot aparține limbii respective, eventual predecesoarei sale din care s-a dezvoltat, sau unei limbi străine, care trebuie
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
să colaboreze cu traduceri la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și publică tălmăcirea nuvelei Michael Kohlhaas de Heinrich von Kleist (1955) și o selecție din nuvelele lui Thomas Mann (1960). În 1960-1961 se va întoarce spre lumea Greciei antice scriind mai multe eseuri, intitulate Dialoguri cu eroii tragici. Prima lucrare amplă publicată de V. în România e Montaigne. Omul și opera (1936), în care expune aserțiunile tradiționale privind evoluția moralistului de la stoicism la scepticism și de aici la epicureism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
-și originea în conflictul dintre magnații florentini și popolani "orașul nostru nu a fost niciodata într-o condiție mai fericită sau mai importantă"71. Machiavelli a susținut în Discursuri că "aceia care condamna înfruntările dintre nobilii și plebeii" din Romă Antică greșesc, întrucat blamează "acele lucruri care au constituit cauza prima a rămânerii în libertate a Romei"72. S-a sugerat recent că Machiavelli a considerat aceste înfruntări că "o consecință a implicării politice intense" și, în acest fel, în concordanță
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Cei care citesc pentru prima dată Principele și nu sunt familiarizați cu istoria intelectuală a Italiei secolelor al XV-lea și al XVI-lea sunt mirați de nenumăratele exemple pe care le dă Machiavelli din istoria Greciei și a Romei Antice. Deși Machiavelli explică ce este important în exemplele citate, iar notele moderne de subsol pot furniza în mod obișnuit orice altceva este nevoie, simpla abundență a acestor citate poate constitui un obstacol pentru deplină apreciere a Principelui. Pentru a înțelege
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Lexikon des Mittelalters, vol. III, Artemis, München & Zürich, 1986, pp. 86-87. Becker, Marvin B., Florence în Transition, vol. ÎI: Studies în the Rise of the Territorial State, Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1968. Benivieni, Antonio, Vită di Piero Vettori, l'antico, gentil' huomo fiorentino, Giunti, Firenze, 1583. Bertelli, Sergio, "Petrus Soderinus Patriae Parens", în Bibliothèque d'Humanisme et Renaissance, 31 (1969), pp. 93-114. ---, Îl potere oligarchico nello stato-città medievale, La Nuova Italia, Florența, 1978, pp. 56-61. Bodin, Jean, Leș six livres
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Bari, 1971-1985, I, p. 640. Buselli, Franco, Documenti sulla edificazione della fortezza di Sarzana (1487-1492), Canale, Sarzana, 1970. Cardini, Franco; Sergio Raveggi, Palazzi pubblici di Toscana. I centri minori, Sansoni, Florența, 1983, pp. 141-152. Carnasciali, Maurizio; and Renato Stopani, L'antica lega del Chianti. Gli stemmi dei Podestà, Radda în Chianti, Studium, 1986. Cecchi, Domenico, "Riforma sancta et pretiosa", în "El buon governo", Un progetto di riforma generale nella Firenze savonaroliana, Umberto Mazzone (ed.), Leo S. Olschki, Firenze, 1978, pp. 192-193
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
au pătruns în clasa conducătoare mercantila din Florența 18. Chiar în anii în care clasa conducătoare mercantila din Florența a început să se asigure de instruirea tinerilor în latină și în greacă umanista și în anii în care stilul all'antica a devenit la modă în artele plastice, a existat de asemenea un mare interes pentru filozofia naturalista averroistică și aristotelica. Pare de asemenea să fi avut loc o schimbare și în natură discuțiilor eternaliste. Decât să se concentreze pe imposibilitatea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că fondator al studiilor moderne despre Antichitate, ținându-se cont de a sa De Romă instaurata [Romă Restaurată] (1444-1446), o reconstrucție detaliată a topografiei române, si Romă triumphans [Romă Triumfătoare] (1459), un studiu al instituțiile sacre și civile din Romă Antică. El a compus de asemenea o descriere geografică sau horografie a peninsulei Italia, a sa Italia illustrata [Italia Ilustrata] (1458; publicată în 1474), care prezintă regiune cu regiune și oraș cu oraș, explicând etimologiile numelor și oferind scurte istorii ale
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
au sosit în calitatea lor de comisari în aprilie 1490; Francesco Vettori, "Vită di Piero Vettori", în idem, Scritti storici e politici, Enrico Niccolini (ed.), Bari, Laterza, 1972, p. 253. Vezi, de asemenea, Antonio Benivieni, Vită di Piero Vettori, l'antico, gentil' huomo fiorentino, Giunti, Florența, 1583, pp. 46-49. 6 ASF, PR, 183, fol. 25v: "comincia a mancharvi l'ubbidientia et anchora la reputatione appresso di vicini". Vezi, de asemenea, Vettori, "Vită", pp. 253-254; Benivieni, Vită, pp. 49-58; cu "patente" ale
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Pistoia, 1848; M. Cioni, Ricordi del vicariato di Certaldo, Castelfiorentino, Società storica della Valdelsa, 1906; Marcello Mannini, Le podesterie di Fiesole e Sesto dal XV al XVIII secolo: podestà, stemmi, stătuți, Salimbeni, Florența, 1974; M. Carnasciali și R. Stopani, L'antica lega del Chianti. Gli stemmi dei Podestà, Radda în Chianti, Studium, 1986; și Luigi Borgia, Stemmi. Asupra blazoanelor făcute în atelierul și de școală lui Della Robbia: A. Marquand, Robbia Heraldry, Princeton University Press, Princeton, 1919. Vezi și comentariile lui
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
proză și cu o introducere de douăzeci și cinci de versuri, ambele dedicate regelui vizigot. Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 14, 1905 (Fr. Vollmer); Poetae Latini Minores V, Teubner, Leipzig, 1914 (Fr. Vollmer); De laudibus Dei (F. Corsaro, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1962); Les Belles Lettres I, 1985 (Louanges de Dieu, livres I et II: Cl. Moussy et C. Camus); II, 1988 (livre III, Réparation: Cl. Moussy); Satisfactio. Una cum Eugeni recensione edidit F. Speranza, L’Erma di Bretschneider, Roma, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
et II: Cl. Moussy et C. Camus); II, 1988 (livre III, Réparation: Cl. Moussy); Satisfactio. Una cum Eugeni recensione edidit F. Speranza, L’Erma di Bretschneider, Roma, 1978; La tragedia di Oreste, sub îngrijirea lui E. Rapisarda, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1964. Studii: D. Kujper, Varia Dracontiana, van Haeringen, den Haag, 1958; D. Romano, Studi Draconziani, Manfredi, Palermo, 1959; F. Corsaro, „Problemi storico-letterari del cristianesimo africano nel V secolo. Studi su Draconzio”, în Miscell. Studi Lett. Crist. Ant. 11
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]