731 matches
-
rest, ci doar ca să mă certe pe mine sau pe oricine altcineva care avea ghinionul să-i iasă În cale. Când a rămas infirmă, am internat-o În cel mai bun azil, extrem de costisitor. Nu a fost recunoscătoare. Îl numea „anticamera morții“. Timp de ani de zile mi-am spus să am răbdare, că urma să moară curând, sigură fiind că furia ei explozivă va avea același efect exploziv asupra propriilor vase de sânge, creier sau inimă. Ea avea aproape 91
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă privea? Când mi-am dat seama care e răspunsul, și eu m-am răzgândit În ceea ce o privea. Dacă În trecut așteptasem cu nerăbdare să-i vină sfârșitul, acum Îi doream o viață cât mai lungă. Să nu părăsească „anticamera morții“ și să mi se alăture În viața de apoi. La sfârșitul primei părți a Înmormântării mele, mulțimea a coborât treptele Muzeului de Young luând-o pe Tea Garden Drive. Coșciugul a fost sigilat cu ceară, pus pe o platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de cealaltă parte a ușii muțite de cauciuc, Își puse pălăria Augustus John. O pălărie din Soho, adică. Merse pe coridor În felul lui obișnuit, rapid, favorizând ușor partea văzătoare, punând Înainte piciorul drept și umărul drept. Când ajunse În anticameră, o sală Însorită cu mobilier portocaliu de plastic moale, Îl găsi acolo pe Wallace Gruner cu un doctor În halat alb. Era chirurgul lui Elya. — Unchiul tatălui meu - doctorul Cosbie. Încântat de cunoștință, doctore Cosbie. Parfumul posibil irosit al manierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un Mercedes s-a uitat la ea și-a izbucnit în râs - i-a trecut prin minte, pentru prima dată, c-ar putea să fie o ciudată. Poate că lucrul ăsta, pe care ea îl numise viață, nu fusese decât anticamera, doar partea cu așteptatul. Poate că nimic altceva nu conta decât faptul că ea nu fusese iubită. Mobilul a început să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scrie în termeni generali despre vizita în Asia ("With friends like these", vol. I, Editura Militară, București, 2010). La rândul său, istoricul Lavinia Betea evocă amintirile lui Paul Sfetcu, șeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej (Paul Sfetcu "13 ani în anticamera lui Dej", Editura Curtea Veche, București, 2008), conform cărora șeful echipajului sovietic al avionului oficial l-ar fi informat la Tașkent pe Gheorghiu-Dej despre pericolul de la frontiera cu China, în sensul că partea sovietică ar fi ordonat comandantului aeronavei să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și să-și stoarcă supușii de aur. Trebuie să-l avertizăm asupra intențiilor celor de la Constantinopol; numai noi o putem face deoarece doar noi le cunoaștem. — Îți dai seama ce-mi propui? S-o fac pe spionul, să ies din anticamera lui Selim pentru a mă duce să-i povestesc lui Kansoh ce s-a zis acolo. Știi că vorbele astea pe care le schimbăm aici între noi, tu și cu mine, în încăperea asta, ar fi de ajuns ca să ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu german Hans, în religie fratele Augustin, care venea după mine până în anticamera lui Leon al X-lea ca să mă câștige de partea doctrinei călugărului Luther, în timp ce eu îl imploram să-și țină gura dacă nu voia să-și sfârșească zilele pe rug. Blond, colțuros, remarcabil și încăpățânat, Hans, după fiecare lecție, scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat un lung moment nemișcat, în anticameră, la adăpost de strigătele lui îndărătul canaturilor grele și cizelate. Însă elvețianul din garda papală care mă însoțea primise anumite porunci. Așa că a deschis ușa biroului fără să mai bată, m-a împins înăuntru și a închis-o iute în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a marilor elanuri sau a cunoașterii de sine. Am trecut pragul, timid, nesigur, plin cu teama de a nu fi înțeles sau luat în seamă, de a nu fi banal, suficient de frumos fizic și interior, cult și manierat. Această anticameră spre maturitate trebuie străbătută pas cu pas de fiecare din noi cât mai frumos, dar nerăbdarea vârstei îmi va pune-n cale obstacole mai mari sau mai mici; văi, munți, prăpăstii, dar și liniștea poetică a fiecărui răsărit de soare
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
un profesionist oacheș, care, de regulă, o feștelea lamentabil în semifinalele marilor competiții. După câteva secunde am trecut pe lângă Nick Karebenkian, partenerul la dublu al lui Chip. Ușa s-a deschis cu un bâzâit și eu am pătruns într-o anticameră ecuatorială de un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prima cameră vizitată care nu avea un perete exterior. Pe peretele din fața lor, imprimată cu roșu pe piatra cenușie, se afla această formă: ڨ — Litera Kâf, spuse răstit Prepelicarul. Vultur-în-Zbor nu înțelegea rostul acestei camere - dacă nu cumva era o anticameră, din moment ce călătoria lor se apropia de sfârșit. Prepelicarul ieși printr-o ușă din peretele de pe stânga și se treziră amândoi într-o cameră luminoasă, aerisită și frumos mobilată: camera lor. Patul mare avea cearșafuri curate și, în mod evident, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
detalii. Este un bărbat umblat. M-a bătut pe umăr. — De-abia aștept să ne vedem acolo. Și cu sculptura la locul ei. O operă uimitoare. Nu îți mai bate capul, draga mea. A trecut acum. M-am trezit în anticamera Phillipei, puțin zăpăcită, dar cu un cec în buzunar, completat cu o sumă suficient de consistentă. Făceam eu cinste în seara asta cu cina. Întorcându-mă la recepție nu puteam decât să mă întreb în ce stare de spirit va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am aruncat o privire pe coridorul ce ducea spre ieșire. VÎntul Înghețat mă lovi În față. Brațul Îngerului scufundat se zărea În Întuneric. M-am uitat În partea cealaltă. Intrarea spre bibliotecă era la vreo zece metri de baza scării. Anticamera ce conducea Într-acolo era Învăluită În beznă. Am Înțeles că Fumero mă putea observa de la doar cîțiva metri de punctul unde mă aflam, fără ca eu să-l pot vedea. Am scrutat Întunericul impenetrabil asemenea apelor unui puț. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cheile, zăngănit de lanțuri, și Pran se trezește în zenana, locul unde se află femeile palatului. Nici un pogon de carne despuiată nu se ivește cu urgență în dreptul ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
afară răzbat fragmente ispititoare de conversație, fiecare izbucnire în râs aducând noi dureri pe chipurile prizonierilor din interior. Jonathan răsuflă ușurat că poate să iasă pe treptele de piatră, apoi în aer liber. Pe când își zornăie măruntul în buzunare în anticamera bibliotecii, întrebându-se cum ar fi mai bine să-și petreacă după-amiaza, o grupă de studenți trece în fugă pe lângă el, îndreptându-se spre teatrul Sheldonian. Îi urmează sub impulsul momentului și ajunge în spatele unui grup care se îmbulzește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fluiere pe aragaz. —Eu o să pregătesc ceaiul. Urmându-l pe Nick și trecând de ușa prin care abia intrase, Susan s-a trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele așezate în stilul anticamerei dintr-un cabinet medical. Între ele fusese plasată o măsuță din marmură cenușie. Oriunde te uitai dădeai cu ochii de dulapuri-bibliotecă, împovărate cu fotografii înrămate cu Caitlin. Caitlin când era mică, Caitlin în ziua absolvirii, Caitlin și Nick în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
toate fulgerele la un loc, Mă Îngrijorați, În momentul acela, dragul meu, sunt sigur că mă veți scuza din nou, Să mergem, domnul prim-ministru vă așteaptă. Traversară o sală căreia În alte timpuri trebuie să i se fi spus anticameră și un minut după aceea directorul general se afla În prezența prim-ministrului, care Îl primi cu un zâmbet, Să vedem ce problemă de viață și de moarte Îmi aduceți, Cu respectul cuvenit, sunt convins că niciodată nu v-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
avem pe π ci 3,1417254. Mică diferență, dar contează. De altfel, un discipol al lui Piazzi Smyth, Flinders Petrie, care a făcut și măsurătorile de la Stonehenge, zice că și-a surprins maestrul Într-o zi pilind asperitățile granitice din anticamera regală... pentru a face să-i iasă socotelile. Bârfă, probabil, Însă Piazzi Smyth nu era un om care să inspire Încredere, era de-ajuns să te uiți cum Își Înnoda cravata. Totuși, printre atâtea prostii există și adevăruri incontestabile. Domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără să ne privească măcar, În penumbra zilei ce se apropia de sfârșit, se Îndreptă cu pas sigur către Agliè, Îl mângâie pe față cu cochetărie și-i zise: „Simone, doar n-ai de gând să mă lași să fac anticameră!” Era Lorenza Pellegrini. Agliè se-ndepărtă ușor, Îi sărută mâna și Îi spuse, arătând spre noi: „Draga mea, scumpa mea Sophia, dumneata știi că ești ca la dumneata În orice casă pe care binevoiești s-o iluminezi cu prezența. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două femei în același timp, însă nu era același sentiment. Știam că Sabina era un om de încredere, care ținea la mine. Faptul că era răzbătătoare îmi proteja mie pasivitatea și orgoliul de a nu obține ceva în viață făcând anticameră ori cântând în strună vreunui șefuleț ore în șir pe la berării. Catedra din Botoșani m-ar fi scutit de cele cincisprezece zile de lapte gros pe coridoarele Inspectoratului de Limbi Străine din capitală. Pe de altă parte, Adelina, chiar dacă zurlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțelesesem că această audiență, direct la ministru, era confidențială. Dar, fie că dumnealui a exagerat, fie că, la fel ca totdeauna, excepțiile fiind în țara noastră mult mai multe ca regula și intervențiile curgând gârlă, m-am trezit în fața unei anticamere pline ! Deși convenisem să nu stau la coadă ca orișicine, ci să intru de cum voi vedea că se deschide ușa, nu m-am putut hotărî a avea acest tupeu. Sfiiciunea firii laolaltă cu principiile m-au oprit și m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nume cunoscute care ceruseră insistent războiul (dinadins nu le notez, știind că odată și odată aceste pagini vor vedea lumina tiparului și eu nefiind un Saint-Just din fire), iar acum își puneau rudele la adăpost. Dar și noi, din această anticameră, ce altceva voiam cu actele noastre doveditoare ? Același lucru, poate cu mai multă îndreptățire și cu mai puține șanse, de aceea, cu mai mult venin. O excepție este firesc să antreneze încă zece, și tot așa, desigur, trebuia făcut acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în bride. Peste cârlionții cărunți de la ceafă și spatele rotunjit de o cocoașă de grăsime ținea cu afectare o etolă de blană (cât se poate de nepotrivită la această vreme, mi s-a părut, zărind prin draperia trasă de la fereastra anticamerei cerul albastru, ca într-o zi de vară). Când a terminat cu pălăria, a început să-i povestească unui domn cu cioc alb ce stătea pe un scaun alături cum s-a zbătut ca să obțină concesiunea chioșcului de ziare, pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în creieri. Eu însă m-am scuzat nepăsător, mi-am luat bastonul, mănușile și pălăria și, cu o îndemânare (chiar pentru mine) neașteptată și cu aplombul despărțirii, am acostat pe secretarul al doilea, care - o, Fortuna ! - tocmai ieșise și traversa anticamera de audiență. Rezultatul : în cinci minute cererea mi-a fost luată, împreună cu certificatele medicale, cu promisiunea că se va avea grijă de ea. Mulțumit de cât am fost de descurcăreț (eu, care disprețuiesc descurcăreții !), ca o damă virtuoasă ce a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]