632 matches
-
păcate capitale de marketing. Semne și soluții. Editura Codecs, București, 2004. 29,00/290 000 lei. Cimitirul Cărților Uitate Bestseller internațional în 2004, romanul a fost distins cu Prix du Meilleur. Povestea: Barcelona, 1945. Într-o dimineață cețoasă, proprietarul unui anticariat îl duce pe Daniel, fiul său, la Cimitirul Cărților Uitate. Conform obiceiului, copilul adoptă o carte, „Umbra vîntului“, de Julian Carax, pe care o citește imediat. Chiar de a doua zi, misterios, tot mai mulți oameni își doresc să aibă
Agenda2005-33-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284086_a_285415]
-
fost considerat plăsmuitor al acelor versuri. De atunci, fiul și-a semnat publicațiile cu numele "Barbu B. Brezianu". Apoi Barbu Brezianu a lucrat în justiție, ca judecător, începând de prin 1930. În 1934 el a cumpărat din întâmplare de la un anticariat ediția întâi, din 1867, a traducerii epopeii "Kalevala" în franceză, făcută de Léouzon-Le-Duc. Pe de altă parte, Liga Națiunilor a lansat un concurs internațional pentru cea mai bună traducere a Kalevalei, pentru anul 1935, pentru centenarul epopeii finlandeze. Astfel Barbu
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
Marius Chivu Îmi amintesc perfect ziua în care am găsit la un anticariat, printre grămezi de vechituri, o carte de Cosașu. De fapt, nu-mi amintesc nimic special din acea zi, dar eu tot îi spun „ziua în care am dat peste un Cosașu la anticariat”. Când cu zece mii de lei mi-am
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
ziua în care am găsit la un anticariat, printre grămezi de vechituri, o carte de Cosașu. De fapt, nu-mi amintesc nimic special din acea zi, dar eu tot îi spun „ziua în care am dat peste un Cosașu la anticariat”. Când cu zece mii de lei mi-am prelungit nopțile din cămin cu Alți doi ani pe un bloc de gheață. Editura Eminescu, 1974. Și după ce am (răs)citit Cai personali (pp. 70-89), m-am hotărât să-mi inscripționez un tricou
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
știa o mulțime de limbi străine, avea patru-cinci licențe, era un remarcabil critic de artă. La București, totul avea un ritm foarte alert. Era un chef de a ști. Cînd mă gîndesc cîte săli de conferințe am colindat, cîte biblioteci, anticariate, cîtă lume inteligență și vie am cunoscut... Și purtăm în continuare cu mine malul acela, fascinant, basarabean al Mării Negre, Iasul și Cernăuțiul. Unde m-am și îndrăgostit prima dată și m-am căsătorit cu Sextil Coroamă, tatăl băiatului meu Radu
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
Arghezi, Eminescu, datorită hărniciei unor nulități, biografia autorilor, cîntată la țambal, a obturat o vreme destinul cărților scrise de acești autori. Cărțile - chiar capodopere ale literaturii române și universale! - au fost pedepsite, insultate, vidanjate, umilite, batjocorite, scoase din biblioteci și anticariate (un Geo Șerban a cerut scoaterea lui Blaga și din anticariate!)". Rămîne în seama cititorului să decidă dacă D.R. Popescu, amețit acum de grandoarea persecuției, după cum era înainte amețit de grandoarea funcțiilor nomenclaturiste, se află la înălțimea lui Barbu (Ion
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
a obturat o vreme destinul cărților scrise de acești autori. Cărțile - chiar capodopere ale literaturii române și universale! - au fost pedepsite, insultate, vidanjate, umilite, batjocorite, scoase din biblioteci și anticariate (un Geo Șerban a cerut scoaterea lui Blaga și din anticariate!)". Rămîne în seama cititorului să decidă dacă D.R. Popescu, amețit acum de grandoarea persecuției, după cum era înainte amețit de grandoarea funcțiilor nomenclaturiste, se află la înălțimea lui Barbu (Ion), Blaga, Rebreanu, Arghezi și... Eminescu. Altminteri ni-e teamă că metaforele
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Război Mondial. Vă e limpede, deci, că "visul" meu legat de ruta lui Don Quijote a fost la fel de "serios" ca acela, mai vechi, de a ajunge la Polul Nord, pe urmele lui Nansen, sau ca acela (tot atât de "temeinic"!) de a găsi prin anticariatele din București cartea regelui Solomon, Secretul secretelor, de care vorbesc legendele, dar n-a văzut-o nimeni. Ce-i drept, nu mă pot abține să dau glas unei părți mai puțin modeste din mine. Elanurile mele ridicole nu demonstrează, oare
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
portugheză. în Bairro Alto, unul dintre cartierele vechi și pitorești ale orașului, alături de cafeneaua A Brasileira, intrată în istoria literară portugheză și universală ca loc de întâlnire a intelectualilor portughezi și în special a lui Fernando Pessoa, pășesc într-un anticariat și... din nou o prezență culturală românească: în volumul omagial pentru istoricul Victor Godinho Magalhăes - purtând așadar un nume care, desigur, obligă -, director al revistei portugheze de istorie economică și socială, dau peste un articol de Maria Leonor Buescu Carvalho
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
ei paralizat, domnul Minoiu, învățătorul meu din altă lume, căruia câțiva părinți îi procurau cu greu tutun pentru pipă, sau diriginta din liceu, doamna Luștrea, care accepta cu bucurie orice carte în engleză pe care-o puteam găsi prin sărăcăciosul anticariat din Arad. Nu-i scuz pe funcționarii al căror metabolism profesional e condiționat de măruntul energizant al șpăgii. Cred că, o dată și o dată, va trebui să renunțăm să fim o nație împărțită în două: pe de-o parte, niște petiționari
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
cărți din casă, cu excepția celor pe care le-a vândut sau le-a schimbat în anii de restriște. - Cum v-ați descurcat în anii aceia? - Iată cum: în tata s-au deșteptat virtuți clasice oltenești. El a făcut multă vreme anticariat " pe picior" - cumpăra și vindea cărți dar, din păcate, multe erau chiar ale lui, încât și-a desfăcut colecțiile. De pildă, doamna Caragiale îi făcuse cadou tatei arhiva Caragiale pe care tata a vândut-o bucată cu bucată Bibliotecii Academiei Române
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fiind mai mult "docu" decât roman. Într-o Postfață în care autorul simte nevoia să se explice - e semnificativă chiar această nevoie de a se explica - el mărturisește că ideea de a scrie Ultima gară e consecutivă descoperirii într-un anticariat din Neapole a jurnalului lui Valentin Bulgakov, ultimul secretar al lui Tolstoi. "Un roman - scrie Jay Parini - este o călătorie pe mare, explorarea unor ape străine, dar eu am navigat cât am putut de aproape de țărmul evenimentelor reale care au
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
Simona Vasilache Puține cărți mi-am dorit să reîntîlnesc cu intensitatea pusă deoparte pentru Ucenic la clasici. Am văzut-o de curînd, amintindu-mi de vechea noastră prietenie, printre volumele stivuite deasupra rafturilor, fiindcă nu mai au loc altminteri, în anticariatul lunguieț ca un vagon, peste drum de Matematică. Surprinzător de bine păstrată (din '79, de la ediția primă, la Cartea Românească, au trecut aproape trei decenii...), are, pe coperta încă albă, poza care m-a nedumerit dintotdeauna. Un rotund știrb, cu
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
le ard! Vă dați seama ce comoară s-ar pierde?"). Ne dă și nouă, "sub formă de împrumut", ediții splendide (un fel de elzevire) din Moličre, Corneille, Laharpe, Buffon, Bossuet." Iată un fragment de antologie (a inocenței..): "Cu Anton la anticariatul de pe Calea Victoriei (Platon, Suetoniu, Horațiu). Plănuim să furăm o carte. Dar cum? Ne și vedem în fața unui judecător bătrîn și miop, cîștigînd simpatia asistenței." Copilării... Viața din Ucenic la clasici e o plimbare. Și, mai mult, o cale. Care trece
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
că, în ultimii ani, a primit numeroase premii literare rusești și străine. Ignorarea ei în România poate fi pusă pe seama fudulului dispreț față de tot ce provine din Rusia -inclusiv imensele valori culturale ale acestei țări - afișat la noi după 1990. Anticariatele nu primesc nici gratis operele lui Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Gogol, ca să nu mai vorbesc de Pușkin, Lermontov sau Gorki. De cărți noi aproape că nu se poate vorbi, într-o vreme când editurile noastre se întrec totuși într-o salutară
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
lui Mircea Cărtărescu, au răsfoit exemplarul cu numărul patru. (Mă-nșel? Știu doar că nu era numărul unu, acesta revenindu-i, în urma tragerii la sorți, lui Traian T. Coșovei.) La biblioteci, nici chiar la cele mari, nu se găsea, în anticariate abia în anii din urmă a-nceput să se mai strecoare câte-un exemplar. Fără-ndoială, toată această goană după pietre prețioase ține strict de pasiunea pentru literatură. Și ce dacă? Fără un dram de asemenea pasiune, însăși critica literară
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
a ansamblului. Totul este corect, dar complet lipsit de viață. Recitite astăzi, după aproape trei decenii, comentariile despre poeții de la cenaclul "Pavel Dan" sau despre poezia lui Vasile Dan seamănă cu florile uscate presate între paginile vreunui tom găsit la anticariat. Este limpede că nu aceasta era calea de urmat și, pe măsură ce simte tot mai ferm pământul de sub picioare, exegetul devine din ce în ce mai preocupat de stil. Libertățile stilistice devin tot mai îndrăznețe, experimentele se fac la lumina zilei, fraza ia turnuri retorice
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
a trecut la computer. S-a panicat teribil cînd i s-a terminat rezerva de panglici negre pentru mașină și cîteva zile a bătut pe niște foi de hîrtie pe care nu se cunoștea nici o literă. Apoi a găsit la anticariat un set de panglici nou-nouțe și bine conservate. Cînd nu avea de lucru cu costumele, copia cărți. Le așeza la stînga ei și, fără să mai urmărească defel claviatura mașinii, scria aproape în ritmul în care citea" (p. 140). Ca
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
ultimii ani la Polirom), Zafón propune prin cel mai recent titlu publicat, Prizonierul cerului, o reîntoarcere în Cimitirul Cărților Uitate. În Barcelona anului 1957, personajul central, Daniel Sempere și tatăl său se pregătesc de Crăciun și încearcă să ademenească în anticariatul lor cât mai mulți mușterii. Printre aceștia se numără și un individ ciudat și respingător, care cumpără un volum din Contele de Monte Cristo pentru o sumă uriașă, doar pentru a lăsa pe pagina de gardă o dedicație ciudată pentru
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
ci al "mamiței", dar avînd, fie și deformată, intuiția progresului. Unei astfel de doamne de tranziție, respectabilă într-un stil foarte românesc (același în care e onorabilă duduca Mamuca, sau Leanca Văduva), îi scrie Alecsandri ciclul Chirițelor. Ediția mea de anticariat e de la Minerva, din 1978, cu copertă de Tia Peltz, postfață și bibliografie de Mircea Braga. Textele sînt reproduse după ediția critică a comediilor lui Alecsandri, de G. Pienescu, tot Minerva, '73. Chirițele sînt patru, foarte cunoscute, toate: Chirița în
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
în Franța, cu Prix du Meilleur Livre Etranger. Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea săptămîna viitoare în colecția ,Biblioteca Polirom". Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Ionathan X. Uranus, a ieșit din tipar Apunake al lui Cugler (ambele la Compania), a apărut, semnată de Rodica Lăzărescu, o monografie Peltz. În vremea asta, avangarda în primă ediție stă la păstrare (și la vînzare...), sub geam, într-un anticariat, pe Bulevard (vis-ŕ-vis, puțin în diagonală, de Scala). Găsești acolo, de-un exemplu, Paradisul suspinelor, al lui Vinea, și Tîlbîc, Tureatca & Co., de Sașa Pană. Nici unul din titluri nu ilustrează, pur și dur, avangarda. Sînt, iscălite de autori care au
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
nu este din Căldură mare "pisălogul" care "tot cere apă" și rostește în final cuvintele "la pensii car' va să zică" (la Caragiale : "care va să zică") ci din Petițiune. O lectură împrospătată a Momentelor i-ar fi prins bine ilustrei profesoare. Versuri salvate În anticariatele din București poate fi întâlnit adeseori, în afară de colega noastră, Simona Vasilache, un cunoscător și iubitor de poezie bună, Emil Buruiană, care explorează cu atenție și răbdare rafturile tixite de cărți în căutarea unor autori uitați, dinainte de război sau chiar mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
carte (cu ceremonialul venirii editorilor din provincie la Paris, dar și cu orgoliul de a deplasa centrul în alte localități, inclusiv într-un sat, al cărui nume îmi scapă, care supraviețuiește fiindcă a devenit o curiozitate absolută a Franței - are anticariate și saloane de lectură aproape în fiecare casă și atrage amatori din toate departamentele învecinate), saloane ale poeziei sau ale bibliofiliei, cafenele literare sau filosofice pe teme dinainte alese, întîlniri literare de tradiție (la Rodez, la St. Malô etc.), comasări
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
mai mic coeficient de propagandă sau de politic”. Oare? După cum ne miră duritatea cu care e tratat nu altcineva decît... Blaga: „Spațiul mioritic al lui Blaga... mi s-a părut sălciu, edulcorat, metaforizant, astfel încît am dus ostentativ cartea la anticariat și n-am mai încercat s-o reiau nici pînă în ziua de azi”. Chiar așa! Nu ne putem împiedica a ne exprima, în finalul însemnărilor de față, o nedumerire. Tipul acesta extrovertit, cu o înfățișare pletorică, s-ar zice
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]