489 matches
-
forme noi sau primenite ale primului. Noțiunea de anticomunism datează din anii 1840. Astfel, încă din 1848 ca răspuns la Manifestul partidului comunism publicat de Marx*, Adolphe Thiers publica lucrarea Despre comunism, menită să-i respingă doctrina. Această formă de anticomunism se asociază cu „frica de roșii”, de „partajiști” și de colectivism, larg răspândită în rândul claselor posedante și al țărănimii din secolul al XIX-lea, și are în zdrobirea Comunei din Paris din 1871 manifestarea sa cea mai spectaculoasă. La
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
are în zdrobirea Comunei din Paris din 1871 manifestarea sa cea mai spectaculoasă. La începutul secolul XX, ea este convergentă cu teama de atentatele anarhiste* și de mișcările revoluționare, socialismul* și comunismul fiind adesea asociate într-o aceeași execrare. De la anticomunism la antibolșevism și antisovietism Odată cu revoluția din Octombrie*, termenii dezbaterii se schimbă radical. Comunismul nu mai reprezintă o amenințare ipotetică ci o realitate care bulversează societatea. Bolșevicii* distrug economia* de piață, abolesc proprietatea privată, îi persecută pe cei avuți, nesocotesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Două milioane de ruși iau calea exilului* și răspândesc în întreaga lume frică și ura lor de bolșevism*. Acum fraza sfidătoare a lui Marx din 1818 - „O stafie colindă Europa: stafia comunismului” - le apare multora ca o amenințare imediată. Până acum, anticomunismul a fost mai ales un antimarxism, ostil doctrinei luptei de clasă și internaționalismului*. De acum înainte, el ia forma antibolșevismului și a antisovietismului, ostil nou-născutului sistem comunist mondial* căruia URSS* îi este matricea și motorul, iar Internaționala Comunistă* (IC) - dispozitivul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
internaționalismului*. De acum înainte, el ia forma antibolșevismului și a antisovietismului, ostil nou-născutului sistem comunist mondial* căruia URSS* îi este matricea și motorul, iar Internaționala Comunistă* (IC) - dispozitivul de difuzare. începând din 1918, bolșevismul provoacă apariția mai multor timpuri de anticomunism. Primul este cel al „Albilor”, bazat pe reacția ofițerilor țariști, amenințați direct cu exterminarea care, în numele Ordinii, a Proprietății, a Patriei și a Bisericii, creează o armată de voluntari - una din protagonistele războiului civil din Rusia - și care, după înfrângere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Albilor”, bazat pe reacția ofițerilor țariști, amenințați direct cu exterminarea care, în numele Ordinii, a Proprietății, a Patriei și a Bisericii, creează o armată de voluntari - una din protagonistele războiului civil din Rusia - și care, după înfrângere, nu-și mai difuzează anticomunismul în țara de exil. și unele forțe socialiste, revoluționare chiar, se pronunță împotriva bolșevismului, în numele unui socialism democratic și al unui marxism* determinist: așa au fost corespondentul ziarului l’Humanitî la Petrogard, Kricevski - în Scrisorile sale din 1917 -, menșevicul Iuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu Germania tratatul de la Rapallo. în 1924, Franța o recunoaște și stabilește relații diplomatice cu ea, urmată peste nu multă vreme de numeroase țări, inclusiv de Statele Unite, în 1933. Din acest moment, se poate constata că unele guverne practică un anticomunism virulent de uz intern, întreținând însă relații bune cu URSS - de exemplu, Italia fascistă a lui Mussolini - caz de figură care se va repeta adesea - de exemplu, în anii 1960-1970, cu Siria, cu Irakul sau cu Egiptul. Anticomunismul fascist și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
practică un anticomunism virulent de uz intern, întreținând însă relații bune cu URSS - de exemplu, Italia fascistă a lui Mussolini - caz de figură care se va repeta adesea - de exemplu, în anii 1960-1970, cu Siria, cu Irakul sau cu Egiptul. Anticomunismul fascist și nazist Totuși, în două țări, în Germania și Italia, antibolșevismul adoptă o atitudine radicală care depășește reacția conservatoare sau democratică. într-adevăr, așa cum a arătat Franșois Furet în Trecutul unei iluzii, fascismul și nazismul, în loc să reia forma tradițională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agit-prop*, mobilizarea maselor, respingerea democrației* parlamentare, elogiul dictaturii. în Italia, fostul lider socialist Mussolini creează în 1919 mișcarea fascistă care-i atacă pe muncitorii greviști, pe țăranii care ocupă latifundii și pe socialiști. Punând mâna pe putere, fasciștii fac din anticomunism una din principalele axe ale propagandei* lor și o însoțesc cu persecutarea PCI*, mulți dintre militanții acestuia fiind nevoiți să se exileze*. Germania, aflată într-o profundă criză economică și într-un climat de război civil, ca urmare a înfrângerii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tema iudeo-bolșevismului: luând ca pretext prezența a numeroși evrei* în rândul liderilor bolșevici - Troțki*, Zinovier, Kamunev, Radek, Lozovski etc. - el combină antimarxism, antibolșevism și rasism antisemit, și se prezintă drept apărătorul civilizației occidentale contra comunismului rus, asimilat barbariei asiatice. Acest anticomunism este cu atât mai virulent cu cât vizează un concurent politic direct, și unul și celălalt căutând să mobilizeze masele pentru a pune pe putere, în detrimentul regimurilor monarhice, democratice sau autoritare existente. Dacă în anii 1920, numeroase PC sunt interzise
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internaționale, fondată în 1924 de către avocatul genevez Thîodore Aubert, prezentă în mai mult de douăzeci de țări, care-și multiplică publicațiile - la Revue internationale antibolchîvique (1926), la Revue anticomuniste (1938) - și încearcă să influențeze elitele politice și din presă. De la anticomunism la antifascism Instalarea lui Hitler la putere îl incită pe Stalin* să se apropie de Franța și de Societatea Națiunilor (SND) să adopte în 1934 politica frontului popular*; ca urmare, anticomunismul se atenuează puțin câte puțin, atât pe planul relațiilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încearcă să influențeze elitele politice și din presă. De la anticomunism la antifascism Instalarea lui Hitler la putere îl incită pe Stalin* să se apropie de Franța și de Societatea Națiunilor (SND) să adopte în 1934 politica frontului popular*; ca urmare, anticomunismul se atenuează puțin câte puțin, atât pe planul relațiilor interstatale, cât și pe acela al opiniei publice. Cu cât Hitler neliniștește mai mult - inclusiv prin pulverizarea puternicului PC german și prin asasinarea mai multor mii de comuniști, între 1933 și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puternic curent de simpatie în opinia publică și întăresc influența comuniștilor în momentul Eliberării*, atât în Franța, cât și în Italia - unde PCF și PCI devin forțe politice decisive -, cât și în democrațiile populare*, cel puțin într-un prim moment. Anticomunismul în timpul Războiului Rece (1947-1968) în 1945, înfrângerea Germaniei, a Italiei și a Japoniei, prestigiul URSS și al PC, totul pare să se îndrepte către o slăbire a anticomunismului. Or, nu se întâmplă așa ceva. Din 1946, Churchill denunță „cortina de fier
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
decisive -, cât și în democrațiile populare*, cel puțin într-un prim moment. Anticomunismul în timpul Războiului Rece (1947-1968) în 1945, înfrângerea Germaniei, a Italiei și a Japoniei, prestigiul URSS și al PC, totul pare să se îndrepte către o slăbire a anticomunismului. Or, nu se întâmplă așa ceva. Din 1946, Churchill denunță „cortina de fier” care coboară asupra Europei de Est. Iar în septembrie 1947, odată cu începutul „oficial” al Războiului Rece* și crearea Kominform* confruntarea reîncepe cu și mai multă înverșunare, în primul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în septembrie 1947, odată cu începutul „oficial” al Războiului Rece* și crearea Kominform* confruntarea reîncepe cu și mai multă înverșunare, în primul rând prin conflictul celor două superputeri. Dacă partidul-stat* sovietic impune totalitarismul în lagărul său, SUA devin mentorul mondial al anticomunismului, pe baza unei critici democratice cu trei capete de acuzare majore: supunerea în fața unui stat străin, atracția pentru violență și negarea libertăților și a democrației. Anticomunismul fracturează aproape toate forțele politice. Socialiștii germani, britanici sau scandinavi se dovedesc a fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
superputeri. Dacă partidul-stat* sovietic impune totalitarismul în lagărul său, SUA devin mentorul mondial al anticomunismului, pe baza unei critici democratice cu trei capete de acuzare majore: supunerea în fața unui stat străin, atracția pentru violență și negarea libertăților și a democrației. Anticomunismul fracturează aproape toate forțele politice. Socialiștii germani, britanici sau scandinavi se dovedesc a fi de un anticomunism înverșunat, în timp ce tovarășii lor francezi și austrieci sunt mai concilianți, iar omologii lor italieni joacă rolul de tovarăși de drum ai PCI. Opozițiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei critici democratice cu trei capete de acuzare majore: supunerea în fața unui stat străin, atracția pentru violență și negarea libertăților și a democrației. Anticomunismul fracturează aproape toate forțele politice. Socialiștii germani, britanici sau scandinavi se dovedesc a fi de un anticomunism înverșunat, în timp ce tovarășii lor francezi și austrieci sunt mai concilianți, iar omologii lor italieni joacă rolul de tovarăși de drum ai PCI. Opozițiile cele mai elaborate pe plan intelectual și mai structurată pe planul organizării sunt opera partidelor catolice - democrația
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Frieden und Freiheit (VVF), condus de Dr. Taubert, un fost colaborator al lui Goebbels, fapt care-i influențează uneori discursul; dar, după 1956 și înlăturarea lui Taubert, VVF renunță la orice ambiguitate față de trecutul Germaniei sau de necesitatea apărării democrației. Anticomunismul se inserează atunci într-o luptă mai generală contra totalitarismului; așa cum s-a întâmplat în cazul Congresului pentru Libertate și Cultură*, fără a uita posturile de radio americane care emit înspre RDG (Rundfunk im Amerikanischen Sektor, 1946), înspre democrațiile populare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anului 1947 și susținut de Irving Brown, reprezentant al sindicatelor americane. în numele luptei contra comunismului și a subversiunii, CIA a susținut multă vreme regimurile dictatoriale din America Latină* - de exemplu, în timpul loviturii de stat a generalului Pinochet în Chile, în 1973. Anticomunismul duce adesea la mari tragedii, ca în Indonezia unde, după o tentativă de pace, pe data de 30 septembrie 1965, generalul Suharto pune sub acuzație PC indonezian și lansează o feroce campanie anticomunistă care duce la asasinarea a cel puțin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Indonezia unde, după o tentativă de pace, pe data de 30 septembrie 1965, generalul Suharto pune sub acuzație PC indonezian și lansează o feroce campanie anticomunistă care duce la asasinarea a cel puțin 500000 de comuniști. Dacă în SUA, anticomunismul îmbracă mai întâi forma antisovietismului din cauza declanșării Războiului Rece și cursei înarmării nucleare, el atinge paroxismul în timpul războiului din Coreea* sub impulsul senatorului McCarthy, care lansează o „vânătoare de vrăjitoare” contra comuniștilor și a simpatizanților lor în mediile intelectuale și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cinematografice; aproape 10000 de persoane își pierd locurile de muncă, cel mai celebru fiind cazul lui Charlie Chaplin, care părăsește SUA în 1952; dar în 1954, Senatul pune capăt activităților senatorului. La rândul ei, extrema dreaptă continuă să facă din anticomunism unul din vectorii identității și ai acțiunii sale. După 1945, apar noi organizații, cum ar fi Blocul Antibolșevic al Națiunilor (1946) sau Liga Anticomunistă Mondială (WACL), creată în 1966 de către Taiwan și legată de extrema dreapta americană. Unele nu au
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Taiwan și legată de extrema dreapta americană. Unele nu au decât o structură națională, cum este Frontul Național Anticomunist creat în Franța de J.-L. Tixier-Vignancourt, în 1968, și mișcarea Occident, sau mișcarea britanică Rock Against Communism. Extrema dreaptă utilizează anticomunismul pentru a-i denunța pe progresiștii, mai ales catolici, pentru a denunța gaullismul în timpul războiului din Algeria, pe socialiști, în timpul Uniunii Stângii sau mișcările de eliberare și pe susținătorii lor din lumea a treia în timpul luptelor anticolonialiste, fie că aceștia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru a denunța gaullismul în timpul războiului din Algeria, pe socialiști, în timpul Uniunii Stângii sau mișcările de eliberare și pe susținătorii lor din lumea a treia în timpul luptelor anticolonialiste, fie că aceștia sunt inspirați de comuniști, fie că nu. Despre folosirea anticomunismului de către comuniști Totuși succesul cuvântului provine și din utilizarea lui de către cei pe care el este presupus a-i stigmatiza: comuniștii îl utilizează într-adevăr în mod sistematic pentru a-și descalifica și izola adversarii, pe care-i numesc „anticomuniști
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor un înveliș protector format din tovarăși de drum. Unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai acestora a fost Jean-Paul Sartre care, în 1961, declară: „Un anticomunist e un câine, susțin și voi susține acest lucru până-n pânzele albe”. De la anticomunismul de stânga la prăbușirea comunismului Dacă până acum, anticomunismul a ținut de o gândire de extremă dreaptă sau democrat-conservatoare, mișcarea din Mai ’68* reaprinzând fervoarea revoluționară, ocazionează emergența unui virulent anticomunism de stânga. Cu deosebire în Franța și în Portugalia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai acestora a fost Jean-Paul Sartre care, în 1961, declară: „Un anticomunist e un câine, susțin și voi susține acest lucru până-n pânzele albe”. De la anticomunismul de stânga la prăbușirea comunismului Dacă până acum, anticomunismul a ținut de o gândire de extremă dreaptă sau democrat-conservatoare, mișcarea din Mai ’68* reaprinzând fervoarea revoluționară, ocazionează emergența unui virulent anticomunism de stânga. Cu deosebire în Franța și în Portugalia (aici, cu Revoluția garoafelor*), PC prosovietice, criticate până acum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și voi susține acest lucru până-n pânzele albe”. De la anticomunismul de stânga la prăbușirea comunismului Dacă până acum, anticomunismul a ținut de o gândire de extremă dreaptă sau democrat-conservatoare, mișcarea din Mai ’68* reaprinzând fervoarea revoluționară, ocazionează emergența unui virulent anticomunism de stânga. Cu deosebire în Franța și în Portugalia (aici, cu Revoluția garoafelor*), PC prosovietice, criticate până acum de troțkiști, se văd atacate în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]