KorAP: Find »[drukola/base=anticrist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...40 >

977 matches

Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399

premergătoare cele mai evidente, credincioșii trebuie totuși să aștepte mai întâi divizarea imperiului în zece regate mici, acesta rămânând principalul semn eshatologic. Un al doilea aspect - și aici Irineu insistă, dar nu în secțiunea anticristologică propriu‑zisă - îl constituie prezentarea Anticristului deopotrivă ca magician și pseudotaumaturg. Ereziologul tratează această problemă în raport cu „sectele” lui Marcu (I, 13‑21) și Carpocrat, ambii fiind considerați veritabili „precursori ai Anticristului”. Discipolii lui Marcu își revendică o cunoaștere nemijlocită a Duhului Sfânt și puterea de a

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
aspect - și aici Irineu insistă, dar nu în secțiunea anticristologică propriu‑zisă - îl constituie prezentarea Anticristului deopotrivă ca magician și pseudotaumaturg. Ereziologul tratează această problemă în raport cu „sectele” lui Marcu (I, 13‑21) și Carpocrat, ambii fiind considerați veritabili „precursori ai Anticristului”. Discipolii lui Marcu își revendică o cunoaștere nemijlocită a Duhului Sfânt și puterea de a conferi, în mod concret, darul profețirii. La rândul lor, discipolii lui Carpocrat pretind că săvârșesc învieri de natură spirituală. Denunțarea sistematică a acestor eretici ca

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
al II‑lea. Folosind acest mit, episcopul de Lyon afirmă încă o dată unitatea indestructibilă a celor două Testamente - profețiile VT care vorbesc despre sfârșitul lumii concordând perfect cu cele ale NT - și justifică necesitatea Judecății, împotriva concepției gnostice a predestinării. Anticristul, născut din tribul lui Dan, recapitulează toate apostaziile istoriei (sensul numărului 666) în vederea Judecății de Apoi a omenirii. Fără prezența și „cooperarea” adversarului eshatologic, această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
de Apoi a omenirii. Fără prezența și „cooperarea” adversarului eshatologic, această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui sfinții, ci și pentru a‑i pedepsi pe cei păcătoși, reprezentați simbolic prin figura Anticristului. Acesta nu are o existență proprie. De fapt, adversarul eshatologic pare să întrupeze mai degrabă un fel de „vid ontologic”. Monografia pe care ne‑o propune Irineu se încheie prin același paradox prezent în capitolul 17 din Apocalipsă: „Ea era

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
capitolul 17 din Apocalipsă: „Ea era și nu este și va să se ridice din adânc și să meargă spre pieire” (17,8). Capitolul III Anticristul tiran și katechon în scrierile lui Hipolit I. Enigma Hipolit Prima monografie consacrată integral Anticristului aparține lui Hipolit, autor enigmatic, multă vreme identificat - atât de tradiția apuseană, cât și de cea răsăriteană - cu unul dintre episcopii Romei. În Istoria bisericească VI, 20, 22, Eusebiu amintește în treacăt: „Beril, episcopul Bostrei, în Arabia, a lăsat scrisori

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
o serie care cuprinde Elenchos, Peri Pantos, Chronikon precum și celelalte scrieri ale căror titluri sunt gravate pe statuia romană. Există apoi seria tratatelor exegetice: Despre Psalmi, Despre Cântarea Cântărilor, Despre David și Goliat, Despre cartea lui Daniel, Despre Cristos și Anticrist, la care se adaugă Tradiția apostolică și Contra Noetum. Autorul primei serii ar fi un preot roman, adversar al papei Calist, fără nici o legătură cu martirul Hipolit. Nautin îi atribuie numele Iosipos menționat de câteva manuscrise. Al doilea grup de

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
autorul operelor cu caracter filozofic semnalate pe statuia descoperită pe Via Tiburtina. În cazul nostru este vorba de un exeget de înalt nivel, dovedind o bogată cultură biblică. În Com. Dan., Hipolit face trimitere, în două rânduri, la tratatul despre Anticrist: „Un studiu amănunțit al problemei Anticristului există deja într‑o altă lucrare. Nu dorim să rediscutăm această temă” (IV, 13, 1). De asemenea în IV, 24, 7: „Mai târziu, când cele zece coarne vor crește pe capul fiarei, la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
pe statuia descoperită pe Via Tiburtina. În cazul nostru este vorba de un exeget de înalt nivel, dovedind o bogată cultură biblică. În Com. Dan., Hipolit face trimitere, în două rânduri, la tratatul despre Anticrist: „Un studiu amănunțit al problemei Anticristului există deja într‑o altă lucrare. Nu dorim să rediscutăm această temă” (IV, 13, 1). De asemenea în IV, 24, 7: „Mai târziu, când cele zece coarne vor crește pe capul fiarei, la sfârșitul lumii, în mijlocul lor va apărea Anticristul

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Anticristului există deja într‑o altă lucrare. Nu dorim să rediscutăm această temă” (IV, 13, 1). De asemenea în IV, 24, 7: „Mai târziu, când cele zece coarne vor crește pe capul fiarei, la sfârșitul lumii, în mijlocul lor va apărea Anticristul, de care am vorbit mai înainte”. Cu siguranță, Antichrist este anterior Comentariului la Daniel, care ar fi putut fi redactat - tonul tensionat al scrierii îndreptățește această presupunere -, la scurt timp după persecuția declanșată de Septimiu Sever, în 202‑203. În

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
timp după persecuția declanșată de Septimiu Sever, în 202‑203. În acest caz, data compunerii Antichrist‑ului s‑ar situa în jurul anului 200. II. Tratatul De Christo et Antichristo Introducere Vom prezenta și analiza, într‑o primă etapă, tratatul despre Anticrist, primul de acest gen din literatura creștină. De Christo et Antichristo are aspectul unei epistole demonstrative, epideictice, adresată unui frate, pe nume Teofil, preocupat de nouissimae res. Hipolit îi scrie (1, 1‑2): Întrucât ți‑ai exprimat dorința, iubite frate

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
două mici modificări: 1-4 ΒΔ≅≅∴:4≅< 2‑4 despre caracterul inspirat al profețiilor; Hipolit încearcă să își convingă cititorii de veridicitatea surselor folosite; 5 ΒΔ2γΦ4Η - lista punctelor care vor fi tratate pe parcursul lucrării; Β∴Φϑ4Η (6‑66) 6 natura Anticristului; portretul său moral și metafizic realizat prin contrast cu portretul moral și metafizic al lui Cristos (nouă opoziții); 7‑14 prima opoziție: leul ca simbol; 7‑13, al lui Cristos (Gen. 49,8‑12; Iuda); 14, al Anticristului (Deut. 33

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
6 natura Anticristului; portretul său moral și metafizic realizat prin contrast cu portretul moral și metafizic al lui Cristos (nouă opoziții); 7‑14 prima opoziție: leul ca simbol; 7‑13, al lui Cristos (Gen. 49,8‑12; Iuda); 14, al Anticristului (Deut. 33,22; Dan); 15‑18 Anticristul ca tiran eshatologic; dosar de mărturii scripturistice (în special Ier. 8,16); 19‑28 profeția din Iezechiel; introducere la comentariul celor două capitole (2 și 7) din Daniel; 29‑33 paranteză teoretică: despre

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
metafizic realizat prin contrast cu portretul moral și metafizic al lui Cristos (nouă opoziții); 7‑14 prima opoziție: leul ca simbol; 7‑13, al lui Cristos (Gen. 49,8‑12; Iuda); 14, al Anticristului (Deut. 33,22; Dan); 15‑18 Anticristul ca tiran eshatologic; dosar de mărturii scripturistice (în special Ier. 8,16); 19‑28 profeția din Iezechiel; introducere la comentariul celor două capitole (2 și 7) din Daniel; 29‑33 paranteză teoretică: despre primejdia de a revela ceea ce profeții au

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
o parte dintre profeții s‑au împlinit deja; prin urmare și celelalte se vor împlini cu siguranță; 34‑42 Judecarea Babilonului/Romei (Is. 47,1‑15; Apoc. 17-18); 43‑47 cel de‑al doilea punct menționat în prÒqesij: împrejurările apariției Anticristului; activitatea celor doi martori; uciderea lor de către Anticrist; 48‑50 numele Anticristului (Apoc. 13,11‑18); semnificația numărului 666; Hipolit înclină către varianta „Lateinos”, fără însă a o adopta în mod explicit; 51‑53 activitatea Anticristului; aliații săi: Edom, Moab

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
prin urmare și celelalte se vor împlini cu siguranță; 34‑42 Judecarea Babilonului/Romei (Is. 47,1‑15; Apoc. 17-18); 43‑47 cel de‑al doilea punct menționat în prÒqesij: împrejurările apariției Anticristului; activitatea celor doi martori; uciderea lor de către Anticrist; 48‑50 numele Anticristului (Apoc. 13,11‑18); semnificația numărului 666; Hipolit înclină către varianta „Lateinos”, fără însă a o adopta în mod explicit; 51‑53 activitatea Anticristului; aliații săi: Edom, Moab și Ammon, și adversarii săi, regii Egiptului, Libiei

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
se vor împlini cu siguranță; 34‑42 Judecarea Babilonului/Romei (Is. 47,1‑15; Apoc. 17-18); 43‑47 cel de‑al doilea punct menționat în prÒqesij: împrejurările apariției Anticristului; activitatea celor doi martori; uciderea lor de către Anticrist; 48‑50 numele Anticristului (Apoc. 13,11‑18); semnificația numărului 666; Hipolit înclină către varianta „Lateinos”, fără însă a o adopta în mod explicit; 51‑53 activitatea Anticristului; aliații săi: Edom, Moab și Ammon, și adversarii săi, regii Egiptului, Libiei și Etiopiei; 54‑63

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
în prÒqesij: împrejurările apariției Anticristului; activitatea celor doi martori; uciderea lor de către Anticrist; 48‑50 numele Anticristului (Apoc. 13,11‑18); semnificația numărului 666; Hipolit înclină către varianta „Lateinos”, fără însă a o adopta în mod explicit; 51‑53 activitatea Anticristului; aliații săi: Edom, Moab și Ammon, și adversarii săi, regii Egiptului, Libiei și Etiopiei; 54‑63 trei etape ale activității Anticristului: 54‑58 va aduna poporul iudeu; 59‑61 îi va persecuta pe sfinți (Apoc. 12); 62‑63 ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑΖΗ

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
semnificația numărului 666; Hipolit înclină către varianta „Lateinos”, fără însă a o adopta în mod explicit; 51‑53 activitatea Anticristului; aliații săi: Edom, Moab și Ammon, și adversarii săi, regii Egiptului, Libiei și Etiopiei; 54‑63 trei etape ale activității Anticristului: 54‑58 va aduna poporul iudeu; 59‑61 îi va persecuta pe sfinți (Apoc. 12); 62‑63 ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑΖΗ ƒΔ0:φΦγΤΗ; sfârșitul Anticristului; 64 parusia Domnului; bătălia finală; 65‑66 Învierea; Judecata și domnia sfinților; 67 ƒΒ∴8≅(≅Η ΑΔ

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Moab și Ammon, și adversarii săi, regii Egiptului, Libiei și Etiopiei; 54‑63 trei etape ale activității Anticristului: 54‑58 va aduna poporul iudeu; 59‑61 îi va persecuta pe sfinți (Apoc. 12); 62‑63 ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑΖΗ ƒΔ0:φΦγΤΗ; sfârșitul Anticristului; 64 parusia Domnului; bătălia finală; 65‑66 Învierea; Judecata și domnia sfinților; 67 ƒΒ∴8≅(≅Η ΑΔ≅≅∴0≅Λ‑ul (cap.1-4 ) este el însuși un fel de „digresiune introductivă” asupra naturii profeției, o temă față de care Hipolit arată un

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
am văzut deja, decurge din teoria Logosului ca vector integrator, a cărui manifestare este spirituală, în cazul profeților veterotestamentari, sau materială, în Întrupare. Misiunea exegetului se reduce la reperarea și ordonarea pasajelor din Scripturi care au legătură evidentă cu venirea Anticristului. Fiind cel care structurează trama hermeneutică a discursului pe baza materiei prime oferite de textele sfinte, exegetul are permanent grija de a nu interveni la nivelul conținutului propriu‑zis. Dumnezeu se descoperă pe sine acolo unde dorește și cum dorește

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
textele sfinte, exegetul are permanent grija de a nu interveni la nivelul conținutului propriu‑zis. Dumnezeu se descoperă pe sine acolo unde dorește și cum dorește. Tratatul va lua în discuție douăsprezece puncte, enumerate în pr2γΦ4Η: 1) natura parusiei Anticristului; 2) împrejurările apariției „nelegiuitului” (2Tes. 2,8); 3) tribul din care va veni; 4) numele său; 5) modul în care își va aduna poporul „de la marginile pământului” (Mt. 12,42); 6) persecuțiile pe care le va declanșa împotriva sfinților (Mt.

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
că lucrează într‑un dosar de mărturii scripturistice în stare aproape pură, ca să spunem așa, și că este nevoit să facă două operațiuni simultane: de clasificare și de exegeză. Capitolele 6‑14 Cea dintâi problemă abordată se referă la identitatea Anticristului. În ce fel își va face apariția pe scena istoriei acest personaj, sub ce formă, sub ce aspect? Pentru a răspunde acestor întrebări, Hipolit dezvoltă o serie de nouă analogii între falsul și adevăratul Cristos. În viziunea sa, Scripturile conțin

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
cele ce urmează, în Com. Dn. Cele nouă perechi de „analogii prin opoziție” constituie o noutate absolută în materie de anticristologie. Hipolit construiește acest „portret simbolic” al personajului amalgamând mai multe tradiții distincte existente până la el. Atât Cristos, cât și Anticrist au fost simbolizați în Scripturi printr‑un leu (Gen. 49,9; Deut. 33,22; 1Pt. 5,8). Cum este posibil ca același simbol să vizeze două personaje complet opuse? Într‑adevăr, simbolul este o „metaforă deschisă” capabilă să primească orice

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
cultural care o generează, fie de potențialitatea intrinsecă a simbolului însuși. În cazul nostru, este vorba de cea de‑a doua variantă. Cristos, precizează Hipolit, este numit aici „leu, în virtutea naturii sale împărătești și slăvite” (∗4 ϑ∈ ∃∀Φ4846∈< 6∀ℜ ♣<∗≅>≅<); Anticristul, „datorită firii sale tiranice și violente” (∗4 ϑ∈ ϑΛΔ∀<<46∈< ∀⇔ϑ≅¬ 6∀ℜ ∃∴∀4≅<) (6, 1). Ambiguitatea - în realitate, bogăția semantică - a simbolului „leului” permite valorificarea sa în două contexte radical opuse. „Leul” însă nu face decât să inaugureze o

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
valorificarea sa în două contexte radical opuse. „Leul” însă nu face decât să inaugureze o listă bogată și variată, pe care o prezentăm mai jos: 1) „Leu Cristos, leu Anticrist.” 2) „Rege Cristos, rege pământesc Anticrist.” Domnia pământească a lui Anticrist va avea o durată foarte scurtă și va fi ca orice altă domnie. Cea a lui Cristos va fi veșnică, incoruptibilă. 3) „Mântuitorul a fost arătat ca un miel (In. 12,31); celălalt va apărea de asemenea cu trăsăturile unui

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]