680 matches
-
mișcarea nu e de neglijat aflate într-o continuă cumătrie cu interminabile podghiazuri de la un festival la altul, de la o premiere la alta. Condeieri industrioși, experți în formulă, turmentați în mediocritate, turmentați ca atare, infatuați cît încape, agresivi în haită, antipatici. Phuah! Dar Creangă-Eminescu? s-ar putea auzi dinspre laboratoarele hermeneuților de serviciu. Într-adevăr. Ce și-or fi spunînd cei doi în lungile lor otrocoale pe la mărginașele birturi ieșene? (e adevărat, modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
principal al artei mondiale de azi. Cel care dă tonul, care decide, finalmente, ce trebuie să ne placă/ să ne displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici în mînecă cu analiza de acest gen, spectacolul oferit spre digerare unui public (la fel de diletant și el) fiind unul, dacă nu penibil și comic, oricum infecțios. Apariția unei convulsii politice sau sociale pune imediat în mișcare comandoul deriziunii analitice, antipaticii băgăreți bîntuind cam pe la toate posturile, dacă se poate în aceeași seară, cam pe la aceleași televiziuni de doi bani. Invitați de cam aceiași moderatori (cuvînt distins) la fel de diletanți și ei ca ignorant dezabuzații lor invitați. De la asimetricul sîsîit Cristoiu, dînd-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ani în urmă, într-un inform anonimat, îmi era și teamă să le pronunț, mai și gîndindu-mă că vreodată o s-ajung să mi-l regăsesc stupefiat și pe al meu între ele, așadar, de cîte ori mi se pansează antipaticul orgoliu, am grijă imediat să spun că, da, mulțumesc, sînt într-adevăr acolo, dar sînt între... Gheorghiu-Dej și Miluță Gheorghiu. Chestiune de literă, în fond. Și nu prea. Anii juneții mi s-au consumat în plină dictatură, și numai hormonii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a frînt brusc în momentul cînd ochii mi-au căzut pe titlurile lucrărilor. Mai toate avîndu-le personaje pe... rege și regină. Deci asta era! Drăguțul băiețică de la ușa mea, nu altul probabil decît expozantul de aici, are ce are cu antipaticul cuplu. Și culmea: silueta-i finuță din ușă n-avea nimic din grosiera obtuzitate proletară a regimului care-și făcuse marotă din ponegrirea tradiționalei regalități românești. Și-atunci? Ce relații ar exista între această surprinzător de promițătoare pictură și puseurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se confruntă acum din ce în ce mai dramatic cu propria-i condiție. Ne e teamă că în schizofrenia generală a prospectorilor computerizați ai artei totul va aluneca treptat pe toboganul nihilismului. (Nihilistul lui nenea Iancu era un suav monșer pe lîngă cinicii și antipaticii noștri contemporani într-ale manipulării vizualului.) Cher a permis diabolicilor ei tehnicieni să-i artificializeze doar preț de un pasaj vocea, nu le-a îngăduit însă, inteligenta de ea, să-i altereze nativitatea. Și pe ce nativitate provocatoare stătea vocea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
b) intriga patetică (un protagonist atractiv, dar slab, eșuează, iar sfîrșitul nefericit inspiră milă: Tess D'Urberville); (c) intriga tragică (un protagonist atractiv e responsabil de propriul nenoroc, drept care apare catharsis: Oedip rege, Regele Lear); d) intriga punitivă (un protagonist antipatic, deși parțial admirabil, eșuează: Richard III); (e) intriga sentimentală (un protagonist atractiv, dar slab sau pasiv, reușește în cele din urmă: Casa umbrelor, Anna Christie); (f) intriga admirației (un protagonist atractiv și responsabil reușește și atrage respect și admirație: Tom
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
l-a apucat chiar un sentiment duios referitor la bietul Flink: Robert era cu zece ani mai bătrân decât el (de fapt, doar cu opt și jumătate), așa că aștepta de mult mai multă vreme avansarea, dar, pe lângă că e destul de antipatic (și, deci nimeni n-ar fi încântat să-l aibă șef), nici nu știe să piardă, dovadă că n-a venit la cheful de Sfântul Ștefan. "Păi, omul acesta nu-și poate masca invidia, realizând că mai există și un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nu-și poate masca invidia, realizând că mai există și un viitor cu numeroase posibilități. Posibilități pe care, nevenind la serbarea viitorului său șef, și le compromite și pe acelea!" Da, dar Robert Flink nu era (și nu este) doar antipatic, ci și foarte tenace. Încruntat mai încruntat ca de obicei încă din ajunul Crăciunului, s-a tot gândit și s-a tot gândit până ce, după două nopți nedormite, a descoperit soluția salvatoare: pe data de 24 martie, șapte dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nu e numai justificată, ci e o datorie chiar. Califului din Egipt îi oferi alianță ofensivă, conform căreia romîno-bulgarii ar fi avut să năvălească contra romeilor dintr-o parte, trupele egiptene dintr-alta. Patriarhul se arăta în fond nu tocmai antipatic unei asemenea împrotiviri, dar prea se simțea izolat, căci nu putea pune temei pe ceilalți patriarhi. Căci într-adevăr nu numai că în tronul ecumenic stătea Bekkus, un hotărât amic al uniunii, ci și Anthimie, patriarhul din Antiochia, mersese la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
criminală față de libertatea omului decît străvechiul cult al cărții. Filiația Cărnii tinde către Democrație, mozaic încălzit și colorat de micromedii comunitare în fierbere zilnică. Filiația Cuvîntului tinde către Republică, entitate istorică deliberat dezincarnată, prietena legilor, a cărților și a interpretării, antipatică imediatului (numai evocarea ei îi bulversează pe responsabilii noștri cu mass-media). Dacă Republica este apolinică, iar mijloacele noastre de informare în masă dionisiace, le înțelegem. Responsabilii politici ai unei Republici nu estimează c-ar fi constrînși, în orice clipă, să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poporanist întâlnim și la unul dintre discipolii lui Stere, M. Ralea (1896-1964). Acesta susținea că „suntem o țară în majoritate de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Șt. Zeletin observau, nu fără
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
psihologici, ca Zola”, dezavuând tot ce e „decadent”, Z. admiră arta realistă când „nu se mărginește la descrierea formelor oarbe, a contururilor lumei, ci intră în esența ei”, transfigurând-o, astfel încât „devine acceptabilă și evidentă, chiar atunci când este în sine antipatică și confuză”. Viabilă este opera literară în care, ca în Război și pace sau în Învierea de Lev Tolstoi, de pildă, căutând esența lumii reale, autorul semnalează „realități armonice”, conduse de principiul „concordanței în diferitele părți ce le compun”. În
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
1896-1964). Acesta susținea că țăranul este, pentru geografia românească, expresia „legilor necesare ale determinismului social”. „Suntem o țară în majoritate de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Ștefan Zeletin observau, nu fără
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prețioase în legătură cu relația care se stabilește cu pacientul. De exemplu, dacă terapeutul este iritat de către o persoană pe parcursul unei ședințe, această emoție influențează probabil comportamentul său. El poate avea tendința de a se apăra, sau poate constata că pacientul este antipatic. Invers, dacă terapeutului îi face plăcere să dialogheze cu un pacient, el poate să-l considere pe acesta simpatic și sentimentul său va amplifica motivația de a-l ajuta. Din momentul în care terapeutul devine conștient de sentimentul său și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relației terapeutice. El știe atunci mai bine ceea ce urmează să facă. Metoda „avantaje, inconveniente, riscuri” Metoda „avantaje, inconveniente, riscuri” permite o mai bună alegere a conduitei care urmează a fi utilizată. In cazul unui pacient pe care terapeutul îl găsește antipatic, avantajele antipatiei se manifestă printr-o vigilență sporită și menținerea unei anumite distanțe față de pacient. Inconvenientele provin din faptul că terapeutul trebuie să dezvolte soluții: să-și amplifice motivația pentru a ajuta pacientul, să-și dezvolte empatia. Riscul ar consta
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
importantă lucrare a lui, scrisă împreună cu Max Born, a stat la baza unei teorii asupra comportamentului molecular, care avea să fie numită aproximația Born-Oppenheimer. Este interesant de remarcat faptul că Born l-a găsit pe tânărul Oppenheimer foarte arogant și antipatic. La întoarcerea în Statele Unite, în 1929, Oppenheimer avea reputația de a fi autoritatea supremă americană în materie de mecanica cuantică. A primit posturi de profesor atât la University of California, Berkeley, cât și la California Institute of Tehnology din Pasadena
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă după un calup nietzschean sau dostoievskian. Scârbit de ceea ce el considera „aceeași condiție umană mizeră”, protagonistul declară sfidător: „să te mândrești cu ceva omenesc este de domeniul jalei, și câteodată de cel al morbidului”. În contextul prozei scrise
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
pentru dânsul sacrosancte. Reacționar îndârjit și agresiv, el vede revoluția ca pe o zaveră pusă la cale de oameni de rând pentru a surpa vechea și buna rânduială. Cu toate acestea, zelosul militar nu apare mai niciodată ca o figură antipatică. Veșnica lui fanfaronadă, când nu devine agasantă, își are hazul ei și, dacă L. sfârșește prin a se acoperi nu de glorie, ci de ridicol, e cel puțin un ridicol pitoresc și amuzant. Pentru că, în fond, omul e de bună
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
fragmentat 3? Într-un eseu mai vechi, „Sunetul Utopiei”, acum în Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode (Nemira, București, 1997, 1998), examinam viziunea societății perfecte ca ansamblu armonios (cor, orchestră) în care diferențele nu sunt (ant)agonice, ci complementare. Această viziune, antipatică oricărui om care critică utopia, e suspectă astăzi în toate democrațiile avansate. Cine determină partitura? Cum să limităm dirijorul? Nu cumva orice armonie este un atentat la libertate? Revenind la datele comunicate de NCM, iată câteva elemente interesante: 84% dintre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să se nască emoția negativă, ne predispun creierul în favoarea lor. Dar pe acest fenomen se bazează, de asemenea, escrocheria (care însă este o manipulare conștientă). Puterea escrocului constă în faptul că este simpatic, nu? Vă puteți închipui că un individ antipatic sau prea grăbit reușește să escrocheze pe cineva? În ceea ce le privește, persoanele seducătoare pun în joc toate mecanismele menționate în acest paragraf, dar fără calcule sau intenții ascunse. Bariera mentală legată de critică Bariera mentală legată de critică apare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Poirot, Lord Peter Wimsey (din romanele lui Dorothy L. Sayers) sau Miss Marple nu erau, în fond, decât niște vehicule lipsite de autonomie estetică: anexe convenționale născute din voința de a domina a scriitorilor. Pe cât de infailibili, pe atât de antipatici, aceștia sunt simple mecanisme de proliferare a unui model cultural în care jocurile enigmistice își disputau întâietatea cu agonia exigentei proze realiste. Suprasaturați de evenimente cotidiene și de mărunte mutații de mentalitate, cititorii se acomodaseră perfect acestui gen de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau amator, el trebuie să aibă destulă rutină polițistă pentru a nu se face de râs (Chandler, 1977, p. 63). Departe de a se conforma acestor cerințe, detectivii generației anterioare își cultivau excepționalitatea - ba chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare ale funambulescului fin-de-siècle. Dacă predecesorii acordau prea puțină
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Prizonier al unui model comportamental greu de descifrat, el mimează indiferența din teama de a nu deveni victima propriilor spaime și dorințe. Vulnerabilitatea în fața femeilor se traduce fie într-o capitulare rapidă, necondiționată, fie în retranșarea pe pozițiile unui machism antipatic. Helen Grayle și Anne Riordan sunt, din acest punct devedere, personaje antitetice. Nu pentru că una e coruptă și imorală, iar cealaltă pură și onestă, ci pentru că ele ating și fac să vibreze în mod diferit orga sufletească profund vulnerată a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
comportamentul lui e mai mult decât decent. Chiar dacă, ulterior, aflăm că, la rându-i, este amantul secretarei, Adrienne Fromsett, cititorul nu se transformă automat într-un suporter al soției dispărute. Dimpotrivă. Cu fiecare nouă destăinuire, Crystal ne devine tot mai antipatică. Amestecată în lumea drogurilor, victimă a exceselor alcoolice, gata să se lase târâtă în dubioase aventuri erotice, era inevitabil să sfârșească tragic. Portretul schițat de Marlowe, bazat pe relatările soțului, se dovedește cât se poate de precis: ...e tânără, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]