390,674 matches
-
din sate au fost căsăpiți și înlocuiți de toți bâlbâiții și gușații, de cei care nu fuseseră mare lucru înainte de venirea comunismului; ei bine, ăștia au creat o societate de ură și grosolănie voită, ca să-l "bage cu capul în apă" pe cel invidiat în trecut. Mai există un element neutru, ca să zic așa: muncind și bărbatul și femeia, copiii nu au mai fost educați, ci lăsați în stradă, ajungându-se la această grosolănie generalizată. - Locuiți acum pe strada Speranței. Nutriți
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
kilometri distanță, șosele cu gropi la fel de mari, dar mai multe. Fumezi praf, în oraș, imediat ce nu mai plouă, mașinile te stropesc cu noroi imediat ce plouă. Armate de cerșetori. Fațade cenușii, crăpate, blocuri în care se simt aceleași mirosuri de mîncare, apa care se oprește cînd ți-e lumea mai dragă, pentru că țevile sînt putrede și pleznesc o dată pe săptămînă. Oameni care nu salută cînd intră într-un compartiment de tren, într-un ascensor în care mai sînt și alții, într-o
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
spus: "Bine, dom' Sava, la televiziune n-aveți niciodată timp să vă ascultați interlocutorii, nu vă sfiiți să-i întrerupeți pe Liiceanu sau Pleșu, care vorbesc extraordinar, iar acum vă arătați generos cu doamnele astea care, iertați-mă, cam băteau apa în piuă!" Impetuosul teleast m-a privit zâmbind și-a mormăit în stilul său atât de expresiv: "Tinere domn, ai avut în față niște persoane la picioarele cărora s-a aflat un oraș întreg. Niște superbe doamne adorate de cei
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața mea, albastră imensitate Atlanticul, de casă mă desparte./ Mă rog de apă(...)/ Mă rog să sece și o punte să clădească/ Și sufletul de dor să-mi mântuiască". Dacă sunteți cu adevărat la prima încercare, aceste versuri, și celelalte, arată un vârf strălucitor al aisbergului liric admirabil, în liniște, plutind la suprafață
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
între acești captivi și apologeți ai Grădinii, unul se detașează net prin evoluția lui singuratică și prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul și amîndouă cu aerul și cerul, ultimii săi ani l-au adus în vecinătatea marilor ceremonii vegetale. Propria sa grădină l-a absorbit definitiv și i-a transformat singurătatea într-un imens exercițiu de vitalitate. Cerurile
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
ideologie, mentalități, aparențe, refuzuri, compuneri și recompuneri. Nu a fost deloc ușoară implicarea editoarei Mihaela Constantinescu-Podocea. Acribia respectării științifice a imensității cantitative a poeziei lui Marin Sorescu, înaintarea prin notele, comentariile și variantele, ca niște reale combinații de jocuri de ape, în care orice preferință este supusă disciplinei, îi traduce conștiința cercetătorului, aplicat în rotunjirea unei ediții, care nu-și poate permite riscul omisiunilor și depărtarea de la veridicitatea interpretării. Pentru că, Mihaela Constantinescu-Podocea posedă arta alegerii componentelor "referințelor critice", care aici ocupă
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
pe care, doar văzînd-o și respirînd lîngă ea, m-ar fi putut molipsi cu umorile ei otrăvite și cu fierbintea iluzie a morții. Pe pat, lîngă ea, se aflau fotografii decupate din reviste și ziare, niște foarfece, un flacon cu apă de colonie, un joc de cărți și o pisică neagră din pluș, cu ochii verzi de sticlă, pe capul căreia își sprijinea mîna bolnava. - Te cunosc - zise. Tu ești Daniel. - Da. - Ești băiatul care a descoperit o scurgere masivă de
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
se întoarcă înapoi, acasă... De-asta nu pot să spun că n-am tată. Susana mă privi curioasă și apoi zise: - Păi e ca și cum nu l-ai avea. La fel ca și mine. Scoase batista de sub pernă, o înmuie în apa de colonie din flaconul pe care-l avea la îndemînă și-și umezi tîmplele și gîtul. Batista era de un alb imaculat. Acum mă privea neîncrezătoare și adăugă: - Ești cam ciudat, nu-i așa? - Eu, de ce? " am ridicat din umeri
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
volumul La capătul tristeții și mâniei - o selecție a 60 de poeme, care vor apărea în traducerea Floricăi Madritsch Marin. Deasupra patului meu atârna imaginea unui înger păzitor. Un copil trecea peste un pod îngust sub care curgea năvalnic o apă. Îngerul păzitor înalt de trei metri cu aripi uriașe și brațele larg desfăcute plutea în spatele lui. Asta însemna că nu avea voie să se uite înapoi altfel risca să dispară îngerul. Un înger atât de mare nu este posibil să
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
aspect azi aproape uitat al operei de tinerețe a dlui Matei Călinescu: poezia. Cine, dintre tinerii critici, mai știe că dl Călinescu a publicat, înainte de a emigra, trei plachete de versuri? Iată-le: Semn (1968), Versuri (1970) și Umbre de apă (1972). La care se adaugă cele atribuite lui Zacharias Lichter în Viața și opiniile lui... Citatele oferite de dl Borbély sînt edificatoare: criticul a ucis în Matei Călinescu un poet adevărat. Dacă nu cumva poetul a mai scris cîte ceva
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
convingere și zel uneori riscant spre formule altele decât ale poeților șaizeciști cu care vă asemănați) astăzi poate să apară desuet, și chiar este suav desuet, epigonic, oricât ar fi de frumoase versurile: "i se dau luminii întâile măsuri/ și ape se despart de apă/ cuvântul naște-n juru-i guri/ iar noaptea cu femei e luminată// la stâni vin stelele-n lătrat de câini/ pan le desmiardă și le cântă/ și-n cântecul dumnezeiesc de nai/ aseară m-a născut o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
riscant spre formule altele decât ale poeților șaizeciști cu care vă asemănați) astăzi poate să apară desuet, și chiar este suav desuet, epigonic, oricât ar fi de frumoase versurile: "i se dau luminii întâile măsuri/ și ape se despart de apă/ cuvântul naște-n juru-i guri/ iar noaptea cu femei e luminată// la stâni vin stelele-n lătrat de câini/ pan le desmiardă și le cântă/ și-n cântecul dumnezeiesc de nai/ aseară m-a născut o sfântă" (geneză). În scrisoare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
lor semantică este cauza unor versuri ca acestea: "Din timpan/ Prin cămașa transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la repetiții epuizante și la prețiozități de limbaj sensul se încheagă și versul curge: "Soarele în apă se împăturise/ Se scurgea lumina peste toate/ Dormitînd cu trupul încălzit/ Necuprins plutește peste mărginit/ Apele spre ceruri au întinerit".
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la repetiții epuizante și la prețiozități de limbaj sensul se încheagă și versul curge: "Soarele în apă se împăturise/ Se scurgea lumina peste toate/ Dormitînd cu trupul încălzit/ Necuprins plutește peste mărginit/ Apele spre ceruri au întinerit".
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
detalii care ar trebui să ne sperie ca plătitori de impozite. Mă opresc asupra "mirosului insuportabil" care urcă din subsoluri. Acest miros nu există. Alta e, dacă vreți, problema. Se simte un vag miros de igrasie, provocat de țevăria cu apă caldă și rece și de conductele pentru dejecții. Gunoaiele de care se plîng deputații că le strîmbă nasul sînt de fapt resturi și lăsături rămase de pe urma constructorilor Casei Poporului. Resturi de tip moloz, materiale de construcție uitate sau abandonate, fiindcă
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
și nu ne-a întrebat cînd a construit această absurditate. El și-a permis să risipească energia acestui popor în proiecte prostești. Atît îl ducea mintea. Dar într-o perioadă de criză, în care mulți români n-au după ce bea apa, e chiar așa de urgent să fie debarasat subsolul Palatului Parlamentului de moloz? E imperios necesar pentru prestigiul României să mai risipim bani buni pe un turnuleț al patriotismului formal? Cheltuielile de întreținere ale acestui uriaș imobil nu sînt suficient
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
în poeziile lui Eminescu despre fete chemate în crîng ca să li se ridice vălul?), foarte elocvente, de altfel, cînd e în discuție reputația autorului și nu valoarea operei. (Observațiile stilistice seamănă cu ale lui Gr. Gellianu: lui Grama, metafore precum "apă somnoroasă" ori "răcoare brună" i se par niște "idei-monștri".) Grama este cu adevărat un detractor, fără simțul poeziei și în general fără bun simț, atunci cînd încheie cu observația că nici unul din jugurile pe care le-a purtat de-a
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
persoana ce-i adâncise în omăt și-ar fi luat dintr-odată zborul. Fundul pământului suge localități, coaste de dealuri se surpă, la seisme pământul se face cocă și-i înghite fără alegere pe cei ce vor fi dați dispăruți, ape se năpustesc peste țărmuri și... În triunghiul Bermudelor dispar, cu aparatele lor cu tot, aviatori, cu vase la un loc, navigatori, dar și în alte părți ale planetei au dispărut, de-a lungul deceniilor, Amelia Earhardt, Antoine de Saint-Exupéry, pe
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact camuflate/ în mătasea broaștei/ oho se lățește greața/ ca laba libidinoasă a tîrfei/ pe reflexele apei" (Exil). În circumstanțele unui univers abandonat de ființă, însuși poemul nu e altceva decît un obiect între altele: "Doamne s-a făcut tîrziu/ în trupul lui Dumnezeu/ lumea e bătrînă și moartă/ poeții au abdicat/ poeții au plecat din Univers
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
a mai rămas decît acest poem/ ce consemnează că/ n-a mai rămas decît acest poem" (Vanitatea regilor ne fură visele). În altă parte ni se relatează dizolvarea poemului în real, așa cum o pastilă se dizolvă într-un pahar cu apă: "nu am chef de nimic/ scrisul e o pedeapsă inutilă/ mi-e scîrbă de litere/ o pulbere fină de aur/ se-așează pe amintirile incomode/ numai zgomotul metalic al apei/ țipătul isteric al vîntului de afară" (Jurnal de familie). Dar
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
real, așa cum o pastilă se dizolvă într-un pahar cu apă: "nu am chef de nimic/ scrisul e o pedeapsă inutilă/ mi-e scîrbă de litere/ o pulbere fină de aur/ se-așează pe amintirile incomode/ numai zgomotul metalic al apei/ țipătul isteric al vîntului de afară" (Jurnal de familie). Dar obiectele - refugiu al crizei ontologice - nu rămîn imuabile, ci se vădesc și ele supuse unui proces de degradare. Înaintînd implacabil, acesta alimentează imagini sordide, mutilante, descalificatoare în ordinea deopotrivă a
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Nici o șansă. Omul nu vrea să-și riște poziția la firmă de dragul unei declarații pentru presă. Iritat de insistența mea, domnul m-a pus la punct cu o frază care mi-a rămas în minte: "Sub Ceaușescu toți eram o apă și-un pămînt. N-aveam nimic de pierdut. Acum am o poziție și nu vreau să am probleme!’ Această filosofie a "poziției" e, din păcate, din ce în ce mai răspîndită în anumite medii de la noi, asezonată cu termeni precum "standing-ul personal", "prudența
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
că mecanismul s-a defectat în mod jalnic. Populația — cu cât mai disperată, cu atât mai credulă, așa cum se întâmplă în orice perioadă de ciumă — ajunsese chiar să creadă că nu există nici o legătură între guvern și grozăviile numite plata apei calde, factura gazelor și costul electricității. Prin șmecherii îndelung exersate, Năstase și echipa aproape că reușiseră să facă la stânga-mprejur și să dea vina pe ";greaua moștenire" (așa se explică brusca reactivare a dosarelor de la ministerul transporturilor, dublată — probabil pentru
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
cuvintele golite de sens, creatorul de poezie ne poate reda speranța, aidoma unui sfînt laic: "Cum e cînd nădăjduiești în Domnul! Ne spune Ieremia prorocul: «Binecuvîntat fie omul care nădăjduiește în Domnul, deoarece acesta va fi ca arborele sădit lîngă ape, care-și întinde rădăcinile pe lîngă rîu și nu știe cînd vine arșița; frunzele lui sînt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi»". Poezia ar fi o formă sublimată a dragostei (a empatiei, cum
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
Gabriela Ursachi Dramaturg și prozator prolific cu asupra de măsură, iubitor și creator de aforisme, om de spirit lejer ce "saltă din vorbe ca peștele în apă", Tudor Mușatescu dă acum prilej istoriei literare să-i consemneze Centenarul. Născut la 22 februarie 1903, la Cîmpulung Muscel, părăsește "ale vieții și ale lumii valuri" destul de timpuriu, în 1970. Fiu de profesor, politician și om de vază al urbei
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]