888 matches
-
au zugrăvit pe Hristos.Hagia Sofia! Sfânta Înțelepciune a Lui DumnezeuUmeri de piatră încremeniți pururi peste orașul lui Constantin,Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocratorși lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi.Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan împărătese prosternate în ... V. CUM SE MOARE?, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. Se moare așa fără de veste, dintr-o dat... Lancea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
aflate permanent în vizorul securității. Societatea, care în urmă cu ani buni era puternic înrădăcinată în Tradiția creștină, prosperă, cultă, frumoasă în portul ei popular-regal, distinsă, omenoasă, plină de elan și vigoare, cu obrazii trandafirii, cu mersul majestos, cu pasul apăsat, stăpân pe sine se transfigurase rapid: o mare parte adâncită în necazuri, înconvoiată de dureri, cernită de soartă, cu maramă lăsată adânc peste fruntea aflată în continuă rugă și suferință; o alta purtătoare de șepci de modă leninistă; alta în
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung ... Citește mai mult Mă cheamă vară acasă,Cu ochi de mure
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
verzi și luminoasePe care ma rostogoleam,Copil fiind,Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume.Ma cheamă dorul nebun,Plecat cu tolba plină de îndemnuri,Să m-aduca acasă,După drumuri lungi și întortocheate,Numarandu-mi pașii apăsați și greoi,Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita.Ma cheamă vântul ștrengar,Ce-mi fredonează cântarea vietiiSi-a locurilor ce-am lasat.Ma cheamă părinții,S-ajung ... XIX. RĂTĂCESC ÎN TINE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1631
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
din jur. Care poate să se dărâme, din partea lui, el va merge înainte. Are mâini mari, butucănoase, puternice, muncite, pe care doar văzându-le îți imaginezi cât de tare te-ar durea de ți-ar strânge mâna. Face pași mari, apăsați, însă pășește lent, gânditor, covârșit de o povară pe care parcă ar purta-o în spate, deși n-ai putea să o ghicești, căci spatele îi e atât de drept de parcă ar defila la o paradă militară, cu umeri încărcați
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
fiind o formă de autodevorare, de macerare lentă, de extincție predestinată, pentru care fatalitatea e un destin presimțit. Imaginea e de Ev Mediu, deși proza are mereu un fundal istoric precis, cu suspiciuni inchizitoriale și duhuri maligne, cu o foarte apăsată conștiință a păcatului. Din acest complex tablou nu lipsesc nici cei patru căutători de comori, două perechi de tineri, care prin dispariția lor pun pe gânduri o întreagă comunitate. La conflictele dintre personaje participă, parcă, și natura, mai ales când
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
soarta mă dezleagă, De jocul nostru pământesc. Cu frumusețea feții tale Ce nu mă-ndur să o privesc, Îmbracă-a noastre trupuri goale, Cu haina albastrului ceresc. Când zorii zilei se arată Tu niciodată n-ai lipsit, Umila-mi ființă apăsată, Primește viață-n răsărit! Referință Bibliografică: SOARELE MEU / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SOARELE MEU de DANIEL DAC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375385_a_376714]
-
baciul Ioan îi crescuse de mici, alăptându-i și îngrijindu-i ca pe copiii lui. Știa că vom veni, așa că ne aștepta semeț în fața stânii. Cum ne-a văzut nici nu a așteptat salutul nostru că vocea lui domoală și apăsată s-a auzit în ecoul muntelui: No, seară-bună, bine ați venit dragii mei. Apelativul dragii mei este un semn de mare prietenie și apropiere sufletească în graiul omului român de la munte și, în special, al ardeleanului. El gândește mult până
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
ce vrei tu să mă întrebi. În timpul mesei, nu a scos nimeni niciun cuvânt, se auzeau doar lingurile de lemn care loveau străchinile frumos ornamentate, din lut ars, desfacerea cepei de frunzele uscate care fâșâiau sub degetele noastre și plescăirea apăsată a unchiului Mărin. Baciul s-a ridicat și a coborât în pivnița pe care și-o săpase în dreapta ușii de la intrare, în interiorul casei, acoperită cu un chepeng din scânduri, peste care erau bătute, pentru a forma o placă sigură, altele
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
mai mari și persoane de anvergură. Copleșit de-a dreptul de un moment care nu mi se cuvenea, ștergându-mi fruntea inundată de sudoarea emoției, nici n-am observat că din sală se îndreaptă spre mine, cu pași mărunți dar apăsați, o doamnă mărunțică de statură, cu ceva riduri și pistrui ce marcau trecerea anilor, cu părul nins de promoroaca senectuții, pe acordurile stinse ale sunetului divin de orgă ce intonase urarea: nobila și răbdătoarea doamnă învățătoare, Aretia Răuță. Respirația mi
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
opri și continuă. Dacă atunci când veți mai veni pe aici nu mă veți evita, voi ști că nu îmi purtați pică, răspunse medicul, după care zâmbi și ieși repede din salon îndepărtându-se pe culoar, auzindu-i-se doar pașii apăsați și grăbiți. Emanuela rămăsese cu cuvintele pe buzele întredeschise, fără a reuși să mai spună ceva și când își reveni, își dădu seama că, de fapt, nici nu avea cui să mai spună. Se întoarse spre Daniela și o privi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
căci ea este sărbătorita. Orașul, altădată înfloritor, cosmopolit, plin de farmec, m-a decepționat. E un oraș sărac acum, sărman, degradat, cu imobile de mare clasă arhitectonică ce stau să se dărâme, deși fac parte din Patrimoniul Național. Lume modestă, apăsată, preocupată de lucruri mărunte, de supraviețuire. Dar să revin la întâlnirile pline de farmec și nostalgie ale celor care, cândva, de mult, au fost colegii soției mele. M-a impresionat calitatea, bunul simț al acestor oameni. Eu nici n-am
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
a Carol între timp curăță cotețul și mizeria, o aruncă în groapa din spatele grajdului unde își făcuse o instalație empirică de biogaz, la fel a făcut și cu bălegarul strâns de la vacă, și apoi se îndreptă spre casă cu pași apăsați. Antonia era în bucătărie, pregătise masa de dimineață.Făcuse o mămăliguță în ceaunul adus de la Brașov de nepot.” Tanti, mai facem și noi ce putem pe la fabrică. Tot nu ne plătesc comuniștii ăștia așa cum trebuie!“ Își aduse aminte Antonia. A
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
liric al acestui definitiv poet stă dovada. Vasile BURLUI, după cele două volume lecturate cu maximă atenție și plăcere, semnează din start ca un poet de marcă, de o mare modestie, o voce adevărată. Poetul devine magicianul propriei sale vieți apăsate de luciditate, care este și suferința sa secretă. Este un poet al demistificării timpului, al ridiculizării acestuia- așa cum victima desfide în mintea sa călăul. În ''Philemon și Bancis'' sunt trei teme interogatorii, plăcut inegale: dialogul cu sine, cu cititorul și
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
facă simțit până sub nasul celei mai apropiate santinele „inamice”. Era comandantul postului de gardă. Câți soldați nu surprinsese el moțăind în timpul serviciului! Se apropia ca un șarpe pe burtă și le scotea încărcătorul de la automat. Închipuiți-vă că trebuie apăsată o clemă care elibera încărcătorul iar mișcarea oricât de mică ar fi fost, se transmitea soldatului care moțăia în picioare dar cu mâinile pe automat. Și toți aceștia erau ridiculizați și pedepsiți a doua zi la revist de front. Un
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
mamei, i-a cerut să scrie încă odată. De data aceasta, fetița rănită, plângea și scria. Lacrimile îi cădeau pe râdurile scrise cu cerneală. Ici colo, apărea o pată, numai că ea nu se oprea din scris. Scria cu penița apăsat, ca și cum durerea trebuia să iasă afară din sufletul ei și din versurile pe care le explica. La sfârșit, profesoara avea ochii plini de lacrimi. A sărutat fetița, i-a cerut scuze mamei și primele cuvinte de încurajare le-a primit
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
a întins mâna Soniei pentru a pecetlui înțelegerea. Femeia i-a prins mâna și a reținut-o mai mult decât trebuia. Bărbatul a privit-o în ochi, apoi a dus fără grabă, mâna la gură și a depus un sărut apăsat. Femeia a lăsat capul pe spate, așteptând ca buzele lui Eugen să o sărute pe gura. Îl plăcea, dar gândul ei era la patron, Pupezescu era dragostea ei, prima iubire, omul care o făcuse femeie, până acum el fusese o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
să mă fi văzut, Grăbind pasul, nepăsarea, de-ai ști tu cât m-a durut. Mai târziu, când peste zi discutai cu-nflăcărare, Cu cei care te întâlnea-i cu vădită încrâncenare, Am privit duios, la mersu-ți și la pasul apăsat, La fruntea prea încruntată, la gândul preocupat. Cât aș fi dorit să schimbi și cu mine-un cuvânțel, Dar zadarnic, parcă-aveai, o inimă de oțel. O ploaie-nviorătoare în arșița după-amiezii, Ți-am trimis să răcoresc aerul , rodul livezii. Am strigat
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi păngăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepăndu-mi florile mai ales cu un cot și cu
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
o șoaptă în liniștea salonului și atunci mama tresare ca dintr-un vis, ridicându-și privirea deznădăjduită și lăsând-o să curgă în gol, peste căpătâiul patului, peste pereți, departe în asfințit. Asistenta iese o clipă și revine cu pași apăsați ținând în mână o seringă. „Tratamentul de ora 8”, explică mai mult ca pentru ea întrucât pacienta aproape a adormit iar mama continuă să privească cerul în amurg, absorbită de magia îngemănării celor două lumi, a răsăritului și a nopții
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
pasionat de creșterea păsărilor! Porumbei, prepelițe, păuni și câțiva fazani, chiar. Numai eu bântui pe aici ca o nălucă, fără nici un rost anume! sesiză Lea, întristându-se brusc. Carlos alarmat o luă de braț, distrăgându-i atenția cu un sărut apăsat și pasional. Dacă nu o luăm din loc, mă tem că vom naufragia inevitabil pe bancheta aceea cochetă și nici chiar toate tufele de trandafiri din parcul acesta, nu ne vor putea ascunde privirilor indiscrete. Hai să controlăm dacă nu
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
ne urgisească și copilașii! Mai urmară câteva replici, iar când deja primul conflict din viața lor era pe cale să izbucnească, deodată bărbatul o cuprinse gingaș cu brațele de mijlocel, o lipi de trupul său și fără nici un cuvânt o sărută apăsat și lung. Fata abia reuși să răsufle câteva secunde că un alt sărut îi asaltă buzele. Cuprinsă de vraja plăcerii își înmuie nervii și zâmbind șăgalnic, îi zise: - M-a cuprins furia la gândul că vei rătăci prin pădure alături de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
rece, își reveni în simțiri. Da! Acum era gata pentru încă o zi de recuperare a mătușii. Când să plece, motanul veni să se alinte mieros lângă picioarele ei, zăbovind-o. Îl mângâie cu tot dragul din lume. Atingerile mai apăsate și prelungi îl făcură pe Bubă să miaune subțirel, cum făcea ori de câte ori îl bucura ceva. Întârzierea pricinuită de Bubă îi fu prielnică, deoarece telefonul Mirei-Mici o găsi acasă. O anunța să nu se mai ducă, deoarece rămâneau și ea, și
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
cosmice" apasă și asupra interioarelor din proza poetului: "Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat"45. Astrul de veghe rămâne luna pală "epitet cheie al limbajului eminescian": "El își apropia scaunul de fereastră pe care o deschide, și, la lumina cea palidă a lunii, el întorcea foaie cu foaie..."; "I se păru atunci că e
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că A. D. Xenopol ajunge (ce-i drept, uneori) la adevăruri definite de marxism. „Propășirea în toate țările lumei - spunea Xenopol - este datorită acelei clase a societății care este nemulțumită cu starea de lucruri existentă. Ea pornește de obicei de la clasele apăsate și dezmoștenite de bunurile acestei lumi”, iar „mișcarea socialistă din vremile noastre [...] nu e mai puțin adevărat că reprezintă o nouă fază a vecinicei lupte încinsă între exploatatori și exploatați”. Mai mult, A. D. Xenopol surprinde într-o formulă lapidară, fie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]