881 matches
-
găsi pe mama dormind aplecată peste pătuțul copilașului rugându-se cum numai o mamă știe s-o facă mai bine, pentru viața și liniștea copilului său. Doar copilașul era zâmbitor și se juca cu mânuțele în părul ei, în vreme ce sta aplecată peste pătuțul lui și se ruga. În clipa aceea, se auziră bătăi în ușă. Mama se trezi ca dintr-un vis și deschise. În pragul ușii stătea o fetiță mică care fără să aștepte vreo întrebare spuse: "M-a trimis
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
a uitat unde și-a aruncat poșeta înfrigurată de emoție, a rupt plicul pur și simplu, presimțind că va descoperi ceva deosebit în conținutul acelei scrisori și nu s-a înșelat. Era o scrisoare redactată cu un scris rotund ușor aplecat, cu litere frumos desenate, de la profesorul Viorel Calistrat. Imediat se apucă s-o citească și cu fiecare frază citită pe fața sa se vedea mirarea și chiar plăcerea. "Stimată domnișoară Ana, Doresc ca aceste rânduri să nu vă producă o
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
cer opac.. În lumina obscură ..decor întunecat.. Mărite vestale focu-n tăcere aprind Pe răspântii zei dansează și plâng Cerul flămând de iubire plânge Nori posomorâți s-adună și frânge, Iluziile din suflet decrepitat și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă și norii cu Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei să zbori! Plouă cu doruri agățate pe frunze Vântul pictează pe lungile pânze Păienjenișul țesut pare
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
pustiu iar bate vântul,Gerul printre pietre crapă;Gheața acoperă pâmântul,Platoșă face peste apă.Peste ea și- obolul iernii,O căruță cu un biet calSe împotrivește vremii,Trecând vadul către mal.Sticla pârâie sub roate,Căruțașul cruce își face...Aplecat de vânt din spateșchifuit prin mii de ace.Nu mai are mult săraculPână râul îl va treceDar se teme că la dracul,Se va duce- n apa rece.Roatele prin praf de gheață,Tânguiesc risipa serii...Calul trage stors de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
pestriț la mațe.Cum îmi vedea mutra prin gard, mă și lua la înjurături.„ Pleacă mă,amărâtule,nu te mai tot holba,ca imi gonești clienții!” Iar eu fugeam pe-o parte și mă holbam pe alta, când era el aplecat, să repare la masini. Și m-am holbat azi,apoi și mâine și poimâine până când i-am furat din meserie.Într-o zi ,zgripțuroiul a pățit-o.A desfăcut o roată,dar n-a pus cricul chiar cum trebuie și
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
Vei avea însă frânghii puse dinainte de cei care cunosc drumul subteran. Cel mai periculos loc este însă o vâltoare care trebuie străbătută la loc mai larg. Atenție însă. Apa curge cu rapiditate și se strecoară cu forță pe sub un prag aplecat și dispare apoi în jos prăvălindu-se cine știe unde. -Astea de unde le știi? întrebă Baraba bănuitor. Dacă mă uit bine nu ești omul care să se strecoare prin cine știe ce unghere ale pământului... -Veștile le am de la un om care a fost
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
chemat afurisiții de delfini. Câinele lui este agitat, țopăie, scâncește cu fiecare pitire, nu poate fi „băiat tăcut”. Tot weekendul nechezatul disperat a umplut valea. Atunci cand epuizarea a învins calul, el stă în jgheabul făcut de copitele lui cu capul aplecat, redus la tăcere. ANIMAL HUSBANDRY Across the creek the horse protests his breaking în. Stretched away from the pole he goes round and round and round. Unnerving, I say. Talk about unnerving, Bruce says. Dawn, last week, a group of
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
Merg la servici pe patru roate. Mamặ, ĵți scriu cặ știu că mai aștepți Noi vești din viața mea de pribegie Aici că și la noi șanț rặi și drepți Doar Dumnezeu pe fiecare-i știe. Mi te ĵnchipui iarặși aplecat Cum tặmâiezi la morți în cimitire Aici că și la noi ĵn sat Nu e destulặ pace și iubire. Cât de regrete am uitat ce-i drept Dorul mặ arde că o ranặ vie Și-mi bate inima ĵncặtușatặ-n piept
SCRISOARE MAMEI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375366_a_376695]
-
prostia lor. Se mai oprea din drumul lui, Bătând pe-alocuri câte-un cui, Punând apoi o carte-n el, Să scuture mintea nițel. Uite-așa umbla Păcală, De cu zori și până-n seară; Cu glumele-i deocheate, Descrețea frunți aplecate. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: AMINTIRI DESPRE PĂCALĂ / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AMINTIRI DESPRE PĂCALĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375401_a_376730]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > CÂND .... Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când ... Cand o să treci fără să vezi Umbra-n tăcere aplecata , Privirile își pierd pe străzi Câte o amintire uscată ... Cand o sa ne-ntalnim înstrăinați În timpul înțepenit ale clipei, Ne vom simți doar vânați De cerul subțiat ale aripei... Cand o să ne uităm Prin pașii ce-și ascund urma , Doar tăcerea
CAND .... de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375588_a_376917]
-
prostimea este doar o masă amorfă de sclavi cu cont pe FB care-i ceartă între două postări cu idioții de Gutză și Salam. Majoritatea nației aste de români sunt puturoși, inculți, lași, leneși, trădători, hoți, curve, fripturiști, pupincuriști, slabi, aplecați, mizerabili, meschini, nemernici, papagali, bârfitori, jegoși, împuțiți, nesimțiți, needucați, perverși, pedofili, homosexuali, porci, securiști, informatori, spioni, corupți, delăsători, distrugători, răi. În toate instituțiile statului, în firme, în biserici, în orice domeniu, s-au infiltrat astfel de oameni și aștia ne
UN PUI DE EDITORIAL. DE CE SUNTEM CERŞETORI ÎN PROPRIA ŢARĂ? de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371931_a_373260]
-
ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
balansez. Poate că ață s-a ridicat sau poate că a coborât, pentru că observ prima oara o gaură în peretele fântânii. E destul loc pentru mine acolo. Mă leagăn și mai tare, pana reușesc să intru înăuntru. Dacă stau puțin aplecata, încap lejer. Încă mă țin de ață. Nu vreau să o scap, așa că mi-o leg în jurul gleznei, în ideea că foarte curând voi lua decizia finală. Mă arunc sau mai încerc să ajung la suprafață. Încă foarte confuză, mă
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
n-are nume, Frunzele doinesc se pare Când e liniștea mai tare... Pietrele se scurg în soare, Fără pas și trecătoare... Roagă cerul să le spele, De arsurile din ele. Poamele tânjesc întruna Vor să le culeagă mâna, Crengile stau aplecate Se vor toate mângâiate... Coasa veche și bătrână Stă proptită într-o rână, Cu rugina se tot ceartă, Uneori, pare c-o iartă... Și atuncea strigă fânul, Cum striga Ion stăpânul... Umbra serii se arată, Dealul simplu îl îmbracă. Duhul
PE UN DEAL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372540_a_373869]
-
nou un râu subteran, poate același, care se avânta în adâncuri pe o mare piatră, plată și înclinată amenințător spre direcția de curgere. Plafonul era în acest punct foarte coborât și obliga pe cel care dorea să treacă, să meargă aplecat, aproape în genunchi. La capătul de jos al pietrei înclinate pe care curgea apa, mica lumină îi arătă că acolo se căsca un spațiu întunecat. De acolo apa se prăvălea în adânc iar faptul că nu se mai auzea nici un
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
de cinematograf, unde văzusem împreună ecranizarea celebrului roman al Margaretei Mitchell, în regia lui Victor Fleming, cu Clark Gable (frumos gagiu! făcuse ea remarca), în rolul căruia mă visam (asta avusese loc într-o primăvară), ne-am oprit sub crengile aplecate ale unei magnolii abia înflorite, ce se revărsau peste grilajul de fier al spitalului de tuberculoși. Se întuneca. Părea îngrijorată. Niciodată nu întârziase în oraș așa de mult. „O să mă certe mătușa!” tot repeta de fiecare de fiecare dată. Țin
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
mâinile lui Becky, transmiteau și căldura și tremurul lor.. A cerut-o cu o mișcare a brațelor, apropiind-o. Apoi și-a ridicat brațele să atingă cu degetele ei umerii lui Becky. Becky cea înaltă se îndoise că o ramură aplecată, trasă în jos să-și dăruiască fructul. Trupurile lor atât de apropiate între pânzele subțiri ale bluzelor îngăduiau transmiterea fiecărui zvâcnet stârnit și fierbinte. Îmbrățișarea de atunci stăruia în amintirea ei și acum. Amintiri nemărturisite nimănui vreodată. Acum, încă o dată
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
zi. Tu, de fapt, tot urci! Noi coborâm. Prometeu nu a murit, este tot acolo și carnea sinelui său sfârșiată, curge peste noi cu durere. Tu trimiți spre noi dreaptă linie și noi stăm strâmbi, rotundul fiindu-ne curbura spinării aplecate, spre oameni de întuneric. Învață-mă și pe mine cel ce renasc în fiecare zi, prin cei mulți, noi cei care sunetul vieții ți-l dăruim, ridicând tremurânde gene prin pruncii noștrii cu ochii mirați pentru prima oară în această
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
supraviețuire ca fiind corectă. Guvernul Federal Turc, orașul Istambul, „Universitatea din Istambul", Case Productions și ARTI, au cooperat pentru a filma acest test științific. Am prăbușit o școală și o casă cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini s-au „aplecat și acoperit" și 10 manechini i-am folosit în metodă de supraviețuire „triunghiul vieții". După ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături și am intrat în clădire pentru a filmă și a documenta rezultatele. Filmul, în care am
REMEMBER BUCUREŞTI 4 MARTIE 1977 de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348346_a_349675]
-
4 luni ajuta. Acceptarea la această universitate cerea ridicarea stachetei notelor, concurența fiind foarte mare, selecția foarte riguroasă, așa că a avut o motivație foarte serioasă că în ultimul an să renunțe la multe distracții specifice vârstei ca să stea mai mult aplecata asupra studiului. Și i-a fost de folos. Imediat după vacanța de iarnă a clasei a 12-a, ca și ceilalți elevi, Mara-Elena a trimis aplicații (cereri) optând pentru trei universități, prima fiind cea din Ottawa. Până în luna februarie a
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
cer Și-apoi devine mai puternic -Lumină-n traiul efemer- O clipă prinsă în clepsidră Și transformată-n veșnicie Sunt eu...când întâlnesc iubirea Și o împart cu bucurie... Sunt lacrima ce iar își poartă Suspinul peste-al zilei prag Când aplecată-n rugăciune Te chem să vii Părinte drag! Un cântec ce se-nalță-n zare Și-ajunge-n cer...aceasta-s eu... Condeiul fără de odihnă Ce laudă pe Dumnezeu! Referință Bibliografică: Omagiu divin 23 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite. Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă...șa! Însă
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
încercat să-l învețe ce e dragostea, dragostea pentru sine și pentru alții, a încercat să-l învețe ce-i bunătatea dar au trecut ani și nereușită a început să-i obosească ființă. Dar și atunci, cu cearcăne și umeri aplecați, a continuat în tăcere să-l ajute. Și singura replică pe care o primea după toată strădania asta, era: mai termină odată cu tâmpeniile astea, mama! Vizitați dacă doriți și Mică mea literatura Referință Bibliografica: Îngerul / Ștefan Kellner : Confluente Literare, ISSN
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
către iubita sa Sunamita. Dragostea este cântată la cel mai înalt grad de frumusețe, exprimând noblețe, puritate, fără a fi pângărită cu scene obscene sau vulgarități: În fața ta m-aplec divinitate, / Și-ți port cuvântul, caldă mărturie, / Încoronat în rânduri aplecate, / Supune-a lui dorință, numai ție. (Pe aripi de femeie) Expresia „eu nu sunt poet”, surprinde cititorul, în mod vădit. De aceea, nu știi ce să apreciezi mai întâi la Mircea Trifu: modestia, caracterul, talentul, dăruirea sau... întreg universul său
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
văzusem pe nimeni. Omul ședea cu picioarele atârnând spre apă, așa că nu îl puteam vedea decât din spate. La un moment dat, apropiindu-mă, am avut impresia că e gata să se arunce în valuri, dar nu, stătea doar ușor aplecat înainte de gârbovit ce era și părul alb îi ieșea la ceafă în smocuri de sub pălărie. Dacă mă uitam mai bine, parcă nu purta o pălărie obișnuită, ci o gambetă cu calota ovală și borurile răsfrânte în sus. Avea pe umeri
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]