904 matches
-
Dumnezeu! Mă cutremur și nu cred că voi mai putea să împlinesc această misiune, dându-mi seama că starea preoției mă depășește! Și decât s-o fac cu nevrednicie, mai bine n-o mai fac!... Eu stăteam uimit, cu privirea aplecată, uluit de mărturisirea părintelui. Anghel Papacioc, apropiindu-se de dânsul, cu ochii plini de lacrimi i a zis: O, Părinte Vasile, acum cu adevărat ești un bun Preot! Acum când trăiești cu conștiința nevredniciei tale! „Căci puterea lui Dumnezeu întru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nelor. Cel ce intra era copleșit. Pe peretele din spatele completului, harta României ciuntite, încadrată de tricolor și cârpa roșie cu secera și ciocanul, aurite. M-a condus la braț un milițian până în fața completului, care mă privea de sus, aproape aplecat. Vei răspunde strict la întrebări! Ai înțeles, deținut? Actul de umilire și desconsiderare era injectat conștiinței mele. Eram deținut. Nu un om, nu un suflet, nu o existență superioară a creației sau cel puțin egală cu celelalte. În ordinea creaturilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mărturisim convergent harta, ruta, sensul curbei de fier cum le-a părut șinelor, luminile spre Negrești la locul știut, ca un slujitor al memoriei, ce-mi sînt, o pîine și jumătate în buzunarul stîng, neras, țepii albi, trăgînd ușa glisantă aplecat, îmi dați voie să stau și eu aici? Bacău, ora 7, amețit de citit Marin Sorescu, "La Lilieci", stînjenit de martori, după somn băiatul alături, paisprezece ani, sînt din Roman, tutuiesc, te cred student, cum ți-am și zis, vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe călătorii infra-VI, linia dublă și electrificată, alungirea șinelor ne ține pe drum călătoria în rolul de sacrificiu de subiect al vorbirii, că să lase deoparte atîtea și atîtea, le fac străine pe luminile care, pe călătorul care cu capul aplecat, minut după minut la telefonul mobil, abonat ce sînt, vorbesc cu voi vorbind în șir cu alții, de curînd la "Poli", fotbalist, am venit să-i ajut pe băieții tineri de aici! dar despre mine șine, moldovenește? șine linie dublă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ghemuindu-ne spontan, am plecat, de unde să știu că te iei după mine?! Ora 6,55, sala de așteptare a gării Bacău, nedeslușit astăzi, zi, azi, azi e duminică? dat din cap, mirosul de urină în țesătură bărbat împuținat, capul aplecat, cutia de medicamente, ții minte, jucai o întreagă comedie cu prilejul marii așteptări a sălii de așteptare a gării Bacău, formulări la metru pătrat! anii socotiți, ca și cînd de la mîntuire ar fi ani! lumina nu se dă pe oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
semne ale masculinității, barba, țigara, privirea năucă! ținut pe după gît și mîna tot în buzunar, perechea de alături o mîndrețe, tu neras de la muncă, de la rutina de cuplu, ea împlinită în siguranța micii escapade de vagon, apoi galeșă la capul aplecat, cu noi poznașele gesturi spre înșelarea reciprocă, nu cunoaștem scena, vrem să o schimbe! hernia de pudel în lesă, plimbare în acord cu a stăpînei, revenim după un pilon, cuplul relativ la mîna pe bucă, frumoasa egal nurii minus opintelile, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
locul și nici sensul, doarme tot mai puțin și e din ce în ce mai obosit, mănâncă la fel de rar și își simte trupul bolnăvicios și bea și fumează fără oprire, ajungând să-i tremure mâinile și degetele de atâta otravă. Stă parcă tot mai aplecat, iar zâmbetele ascund o ușoară forțare. Continuă să câștige bine, însă pauzele tot mai dese pe care le făcea, nemaiapărând chiar seară de seară, și încasă- rile din ce în ce mai mici din vânzările discurilor, odată cu aparițiile tot mai rare la radio încep
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
aicea. Îi la poartă. Și atuncea m-am apropiat de poartă la o distanță de vreo 10 metri. Și el era în stânga cum te uiți pe poartă și-n dreapta era un grup de vreo 10 inși. Era cu capul aplecat. Am stat fixat și privindu-l. A ridicat capul, a avut un zâmbet trist. Eu m-am înclinat, l-am salutat, el mi-a răspuns, și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas bun de la el. S-a reîntors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în care noi trebuia să intrăm să plivim orezu’ de costrei și de alte buruieni. Ni s-a arătat la început cum arăta costreiu’ și cum arăta orezu’, dar sigur că era greu să distingi permanent... Și trebuia să stăm aplecați, numai în indispensabili și cămașă. După aceea, trebuia dus costreiul la marginea bazinului, unde te verifica și dacă găsea boabe de orez de cele mai multe ori te bătea... Cum mă, zice, și afară și înăuntru sabotezi!? Mi-aduc aminte că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
împinși permanent de la spate și n-aveai timp să te odihnești nici o clipă... Ni se spunea mereu: Dă-i drumu’! Nu sta pe loc! Lucrează! Era o stare de tensiune nemaipomenită, foarte greu de suportat... Și trebuia să stai numai aplecat și făcusem bășici pe mâini și pe picioare din cauza soarelui... Mai erau și lipitorile, care stăteau permanent pe picioarele noastre... Era greu de suportat și au căzut mulți acolo la Țăndărei... Au fost și alții luați care au căzut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Stalingrad"), Gh. Zaharia ("Odă Uniunii Sovietice"), Dumitru Corbea ("Ciocoii") și A. Toma ("Ne vine Dreptatea"). Să ne oprim puțin asupra unui fragment din poezia lui A. Toma36. "Ne vine Dreptatea, ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a muncii cetateMijește o rază de bine În muced bordei și-n uzine, Mijește, lucește, răzbateSimți soră? Simți frate?" Firește, întrebările adresate celor doi interlocutori imaginari sunt retorice, pentru că poetul continuă să le spună că dreptatea vine de la
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai fost primit printre avansați la acest instrument căci nu mai puteam lua corect notele înalte (acute), handicap minor s-ar putea spune, nu însă și pentru mine care și astăzi îmi privesc ultima falangă a degetului mic în poziție aplecată, neputincioasă. Dar fiindcă tot am ajuns la mărturisiri, fie și neimportante, mai îngăduiți-mi una, tot legat de tata, pentru care el nu poartă nici o vină, căci ne educa prin muncă, dar care pentru mine a însemnat mult din moment ce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fost vizitați de regele Carol al II-lea „fără anunțuri speciale; fără suită; fără ca după aceea să urmeze ședința de discuții și instructaje”. Aceste vizite nu exprimau o atitudine de inspecție sau de control, ci manifestarea unui „sentiment de părinte aplecat să cunoască reacția de școlar a copilului său”. Dacă, în primii ani ai învățământului (clasele I-VI, azi clasele V-X), clasa Voievodului Mihai a numărat între 8-13 elevi, acum, în clasele a VII-a și a VIII-a, efectivul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Lică s-a apropiat mai mult de sicriu, iar eu i-am spus destul de tare: Nu, dă-te înapoi, că pute! În aceeași secundă, mama, care era în spatele meu, m-a plesnit scurt și îndesat cu dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un ilic ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cervantes, nefiind sigur dacă amplitudinea și viteza mișcărilor executate erau o trăsătură firească a capacității sale de luptător redutabil și invincibil sau dirijarea unei orchestre uriașe văzute și auzite numai de timpanele lui. El știa. Era înalt, slab și puțin aplecat, asemenea iubitului Dulcineii din Toboso, cu o tufă bogată de materie piloasă, crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era, totuși, așezată cuminte, "pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lavița de la intrare și ieși grăbit afară, în aerul rece al iernii geroase. Cu felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stătea la fereastră și privea în grădină din camera sa -, m-am urcat pe scară și, de acolo, pe acoperiș. Am coborât tiptil pe cealaltă parte să ajung la cireșul din față. Mâncam liniștit cireșe nu tocmai coapte din crengile aplecate și așteptam cu nerăbdare să apară bunicul să mă alunge. Furios că nu mai vine, loveam cu picioarele în tabla sunătoare, care se îndoia și se dezdoia cu un zgomot asurzitor. Când bunicul apărea, mă opream. Se uita în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
faci, ai venit? El a răspuns: Am venit, dar mă întorc. Stau puțin la tine, pe urmă mă duc. Mai mult nu-ți spun, n-am voie să vorbesc. Tata n-a mai scos nici un cuvânt, stătea neclintit, cu capul aplecat. Obrazul lui zbârcit de timp, ochii mari și sclipitori priveau cu detașare în jos, în întunecata umbră a trecutului. Treceri În stradă forfota crescuse și Ion se simțea deja obosit. Mersese mult în ziua aceea, așa că se opri, două-trei stații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu prea îndelungat se apropie de fereastră, înlătură perdeaua albă cu franjuri mătăsoase și aruncă o privire discretă în piața centrală a orașului. Zăpada se depusese pretutindeni, oamenii își alunecau prudent picioarele pe ghețușul care se formase. Înaintau cu capul aplecat, ferindu-se de rafalele de vânt, cu mâinile răsfirate, de parcă mergeau pe o sârmă de la circ deasupra pământului, deasupra tuturor. Mișcările precise făceau ca ochii, privirile atente să pară fixate definitiv pe o anumită direcție, cu mici abateri inevitabile. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
generale în domeniul ciberneticii. Aviatorul În somn se visa de multe ori în avion. Numai în zbor mă visez, survolând cerul înalt, se lamenta încercând să se liniștească. Se ridica din pat, se așeza la marginea lui, rămânea cu capul aplecat și se gândea. Își lua papucii în picioare, pornea spre sobă. Fie că era caldă sau nu, își aprindea o țigară, deschidea portița ei, trăgea primul fum în piept. După un timp gândurile se limpezeau, ochii se măreau, noaptea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mâinile de gât și căzând grămadă În fața ușii deschise prin care ar fi trebuit să trec. Nu m-au văzut... Așteptam În Întuneric lipit de zid, scăldat tot de sudoarea de gheață a morții, și numaidecât am văzut două umbre aplecate și rupte de mijloc, furișându-se iute, iar după două secunde a apărut și a treia, cu un pistol pe care-l ținea În amândouă mâinile Întinse Învârtindu-se și ținând Încontinuu Împrejurimile. Cei doi l-au luat de mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
alimente moi. Reduceți cât mai mult posibil stresul. CE NU TREBUIE SĂ FACEȚI Nu dormiți pe burtă cu capul întors într-o parte. Nu citiți cu capul sprijinit pe pernă în unghi ascuțit. Evitați activitățile în care capul stă răsucit, aplecat sau ridicat timp îndelungat. Nu țineți telefonul prins între gât și umăr. Nu cărați pe umăr o geantă grea. Nu deschideți gura prea mult când căscați. Nu mestecați gumă. Evitați alimentele tari, crocante. Nu vă expuneți la vânt. Când e
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
CE NU TREBUIE SĂ FACEȚI Evitați expunerea la frig și umezeală. Țineți întotdeauna gâtul bine învelit, pentru ca circulația sângelui să se desfășoare corect. Purtați cămașă sau bluză de pijama cu guler chiar și vara. Nu lucrați vreme îndelungată cu capul aplecat, faceți pauze. Înălțați masa la care lucrați. Cînd șofați sau vă strigă cineva din spate, nu întoarceți capul brusc. Când ridicați o greutate, nu folosiți doar brațele, ci tot corpul. Aceste lucruri vă ajută să evitați vătămarea țesuturilor din zona
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
fiindcă nu ne murdăream foarte mult. Erau mari, vizibile, puteam strânge [mai ușor]. La struguri, deși era plăcut, [că] mergeam spre diferite podgorii, era foarte greu de strâns, erau cleioși, ne murdăream [...]. Cel mai jalnic era la roșii, pentru că stăteam aplecați tot timpul să căutăm între tufe și de asemenea ne băteam cu roșii și ajungeam foarte murdari acasă. Și chiar îi invidiam pe cei de la liceul agricol, care erau scoși cam trei săptămâni în fiecare toamnă din programul școlar și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]