811 matches
-
apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un ton profetic forma de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru pierderea biletelor sale de loterie, devenit astfel prin nedreptatea care i se face măruntului funcționar un secol al rușinii. Frazele sunt caraghioase, retorica nemăsurată, iar Lefter are acces la sublim, cuvântul pe care-l descoperă în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simplu în câteva asociații și se declară cunoscut de către principalii actanți politici, fără ca nimeni să-l ia în seamă sau să-l recunoască. Este dat afară de peste tot, dar se află peste tot și intră nepoftit, dar cu un cert aplomb care nu ține numai de turmentarea sa. E un mod de a reclama un anumit statut pe care i-l conferă noul regim democratic. Acest cetățean nu este autorul niciunui discurs, deși majoritatea personajelor lansează discursuri, uzează de anumite retorici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de-a doua deformare este și ea semnificativă, Rică Venturiano utilizează dictonul latin pentru a impresiona o audiență ignorantă, însă exploziva B face contrast cu lașitatea amorezului încolțit. Revenit pe scenă după ce situația îi devine favorabilă, Rică își pune întreg aplombul în B- ul răsunător care invită la asocierea cu sportul repu- tat pentru violență, Boxul. Dacă termenul sportiv scoate ostentativ în evidență caracterul violent al retoricii atașate discursului politic - vocea poporului a devenit boxul lui - pe care o presupune deformarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Lache decurge dintr-o violare a intimității, a unui calm familial care se acordă cu satisfacția deplină a îndeplinirii angajamentelor contractuale, adică a responsa- bilității de pater familias. Onoarea de familist și-o apără și jupân Dumitrache cu același aplomb belicos. Sentimentul familiei pe care-l exaltă Lache se redimensionează la scara unei țări întregi. Acest Ulise de provincie balcanică face tot ce-i stă tactic în putință pentru a ajunge cât mai târziu în Ithaca la Penelopa lui. Combativitatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trimite delegați la CDE”. a.h. „S’a prelucrat constituția Stalinistă” La secțiunea „Sarcini politice”, responsabilul a răspuns unor trei probleme propuse luna trecută tot de el și pe care, potrivit documentului din care cităm, le-a rezolvat cu mare aplomb. Prima „sarcină” fusese „Prelucrarea rezultatelor alegerilor Platformei Program și a ajutoarelor date de URSS”. Toate punctele se rezolvaseră pe 18 decembrie 1946 când a fost inaugurată cantina CDE-ului. Totuși, asupra trâmbițatului ajutor dat de URSS Moldovei Înfometate, trebuie spus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
punea problema abandonării „obiectivului” Sofianu Gheorghe. Pe 9 iunie 1989, locotenentul major Aurel Olaru semnase un „Plan de măsuri În dosarul de urmărire informativă privind pe Sofianu Gheorghe din Vaslui”. Colonelul Radu Costache, șeful Securității județene Vaslui, aprobase cu mult aplomb propunerile subalternului său care, cel mai probabil astăzi se bucură de o pensioară cu vreo trei zerouri la coadă față de amărâții care au muncit cu brațele o viață pentru una cu două, ca orice alt devotat fiu al partidului și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe Mihaela Mihai, fosta cântăreață din vremea comunistă, apoi subiect de legende urbane care să explice dispariția ei, în prezent membru CNA și parlamentar european în devenire. Știam cum e Cristoiu, dar mam uitat la talk showul lui. Poate pentru aplombul Mihaelei Mihai, tele ge nia și verva ei, în contrast evident cu felul împiedicat în care se prezenta maestrul. Moderatorul emisiunii nu mai era nici pe departe omul care făcuse un ziar de succes și cârmise presa și gustul public
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sala “Dalles” din București (Maternitate și Adolescența) criticul de artă Dan Grigorescu scria în revista „Cronica” din 3 aprilie 1969: “La Ioan Antonică, compozițiile păstrează o sugestie expresionistă - de exemplu, tensiunea sufletească a femeii din Maternitate, respingând dulcegăria, descriind cu aplomb un gest energic”. Atât în sculptură, cât și în ceramică, arta lui Ioan Antonică descinde direct din folclorul românesc, ale cărui tipare stilistice tind să le fertilizeze într-o viziune personală, capabilă să redea în corespondențe plastice suculența înțelepciunii și
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre partizanii greci și o „baladă despre Gheorghe Dimitrov și mama sa Parascheva”. Superioară se arată publicistica pe teme culturale a lui C., slujită de inteligență nativă, de aplomb și de lecturi întinse. Lipsa de perseverență, poate și împrejurările nefavorabile au împiedicat accederea în primele rânduri, dar contribuția muzicologului, în a doua parte a vieții, mai ales în condițiile „culturalizării” proletcultiste, e mai mult decât meritorie. SCRIERI: Efluvii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
de poezie?! România de azi, liberă, a reintrat În și sub domnia Banului și, pentru că acest lucru s-a petrecut brutal, aproape peste noapte, Banul, valorile materiale, ca și „artele” care le servesc, inclusiv politica, s-au instalat cu un aplomb nemaivăzut În fruntea „valorilor” noastre, mediile de informare, chiar și cele susținute de stat, le acordă se pare o preeminență ce desfide adeseori bunul-simț și orice raportare la tradiția veche sau modernă națională. Dar, se pare, nu numai conceptul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
memorii apariția primă a „diavolului” În existența mea, și anume nu a celui cunoscut, clasic, care „ispitește”, care ne induce În păcat, ci a „celui ce neagă ființa”, prin persoana unui redactor la obscura revistă bucureșteană Rebus, care declara cu aplomb, În fața respectuoasei elite lugojene, că romanele mele „nu apăruseră”, „nu existau”, iar eu, se’ nțelege, mai târziu, Într-un aer mai calm, mai echilibrat al carierei mele, am interpretat - evident, abuziv, pur speculativ! - această simplă denigrare sau proastă informare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile, ignorând cu seninătate și aplomb arta ironiei, de dedublare a persoanei și distanța minimă de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș fi potrivit mai bine, probabil - vorbesc mai ales de lunga perioadă a debutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din marile aeroporturi. Apoi, cu aceeași obrăznicie puberală, I-aș fi declarat că, deși „mi-este simpatic” și mă interesează „povestea sa”, Îi contest, cu regret, originea divină. - Am ajuns, În sfârșit, la vârsta rațiunii, Îi voi spune, cu un aplomb bine dozat, imitându-l bine pe profesorul meu de fizică și chimie, e timpul să termin cu toate superstițiile și prejudecățile indivizilor primitivi. Noi, azi, oamenii moderni, lucrăm cu legi, or, știți foarte bine, o lege este tocmai o „Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a conține singurele principii ale valorii și demnității umane devenea tot mai „comică”, dacă nu un simplu vis, o amintire care pălea rapid, se modifica și prindea, uneori, contururi grotești. Iar grotescul se instala ca un alt firesc, cu un aplomb și o insolență brutale ce puteau - și trebuia - să dea unora, multora, semnul indubitabil al evidenței, al necesității! Nichita și tot teatrul său boem, genialoid era mort, dispărut el intra rapid În legendă și devenea, ca și trecutul nostru, iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să asigure participarea doar a scriitorilor profesioniști; o Uniune de breaslă, o știam, este amenințată În primul rând de impostori și de veleitari; și nu numai În țară! La cenaclul dlui Mămăligă, de altfel, nu rareori discuțiile erau susținute cu aplomb și violență critică tocmai de simpaticii veleitari, profesori, medici, ingineri, arhitecți etc., cărora li se părea, la Paris fiind și lucrând acolo, În libertate, că pot confunda criteriile politice sau civice cu cele estetice, În dauna acestora din urmă. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest conflict de mentalitate, social slăbește enorm capacitatea unei națiuni (extrem de puternice, postindustriale, posedând cadre de nivel zero În știință, cercetare și economieă de a se redresa, de a-și ocupa locul de locomotivă a economiei europene, loc ocupat cu aplomb decenii la rând după al doilea război mondial! Noi așteptăm totul sau aproape totul de la Europa și de la instituțiile ei centralizate: bani, strategii economice, ba chiar și acel control al celor două mari bănci mondiale care supraveghează, pe drept cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
convingător prin întovărășirea de rigoare și claritate, bun-simț și fină pertinență. Se percepe aici o atentă, supravegheată ritmare a gândurilor, dar și o oarecare reținere, explicabilă poate prin persistența unor inhibiții. Când scapă de aceste frâne, discursul își (re)capătă aplombul și eficacitatea. Un tur de forță a realizat Z. alcătuind majoritatea articolelor despre reviste și ziare în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, unde sute de micromonografii îi poartă semnătura („Adevărul”, „Albina românească”, „Arhiva”, „Buciumul”, „Epoca”, „Moftul român”, „Foaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
timpurile ? Desigur, Reconstituirea. Cine aș vrea să câștige ? A fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea să primesc ? (Realizez că băiețașul habar n-are cu ce mă ocup !) Criticii nu primesc Oscaruri, îi răspund cu scârț și aplomb... Și nu mai am timp decât să urc grăbit scările, ratând îmi dau seama imortalizarea fotografică de rigoare cu spatele la panoul pe care e desenat Omulețul lui Gopo și pe care scrie ”Gala Filmului Românesc” sau așa ceva. (Ulterior, aflu că reporterul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dimitrie Dăscălescu) sunt cu totul modeste. În ceea ce privește limba, prisma lui e una istorică, opusă celei raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
precum Francisc Munteanu și altele, pe care le-am uitat deoarece nu am antologia respectivă la îndemână. Apoi, întrebat după revoluție, cu destulă reticență, de intervieveurii săi, dacă „mai știe ce s-a petrecut în proza română”, declară cu un aplomb ce nu se potrivește în nici un fel cu aerul de umilință creștină cu care se drapa în ultimii ani ai vieții, că „nu știe și nu l-a interesat!”. Afirmă însă, vorbind de moartea subită a lui Preda, că „se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru omul politic a cărui tinerețe politică fusese mai degrabă, e drept, cea a unui „dur”. Dar, din primele zile ale puterii, aliindu-și-l pe Maurer și continuând politica, încă timidă, de deschidere internațională a lui Dej, cu un aplomb ce i-a uimit pe mulți, „omul” părea rezonabil și, mai ales, pragmatic, un ins cu o bază culturală redusă, dar cumva „noul tip” de comunist, apt de a manevra cu abilitate, cu un anume curaj, în acel spațiu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altora ca el, și nu numai din „aparatul cultural”, dar și din cel politic, și-a avut, ca să zic așa, „porția sa de naivitate”, într-atât de șocantă, de radicală a fost „schimbarea la față” a lui Ceaușescu, anunțată cu aplomb în vara lui ’71. O dovadă eclatantă sunt primele lui victime din interiorul chiar al conducerii partidului, un Niculescu-Mizil sau Iliescu. Și, înaintea lor, în aceeași vară a lui ’71, mazilirea, cu mănuși oarecum, a lui Maurer. (Căruia i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalți și intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranșa lucrurile. E autoritar și enciclopedic. De la agricultură la teologie, nimic din ce e teoretic nu-i e străin. Poate da lecții fotbaliștilor și miniștrilor, taților de familie și tineretului bezmetic, tuturor compatrioților aflați în derută. Are
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin conștient, o suprarealitate fără transcendență, o mitologie fără mister. Adică o suprarealitate care, paradoxal, e sub-reală. Televiziunea e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și nu se poate da în vileag nu există. Prestigiul știrilor „tari“ (breaking), supralicitarea scandalului, voluptatea de a arăta chiar și ce nu se arată de obicei dovedesc în ce măsură televiziunea trăiește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gândești că, nu o dată, Iașul a fost socotit pe plan național ca având una din cele mai bune trupe de Operă din țară, dar nu totdeauna și-a păstrat valorile! Revenind la Gabriel, dezinvoltura cu care creionează personajul, siguranța muzicală, aplombul și priza la public pentru plăcuta lui prezență scenică te fac să te întrebi imediat cu cine va putea fi înlocuit, curând. Regretatul Victor Popovici avea odinioară succes creionând alte valențe ale lui Eisenschtein. Gabriel Bârjovanu însă, dispunând și de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]