2,077 matches
-
am dori. Doar sufletul omului nu poate fi modificat sau creat. Devenim pe zi ce trece tot mai puternici în plan tehnologic, grație cuceririlor științelor și tot mai săraci din punct de vedere spiritual. Au apărut tot mai multe voci apocaliptice susținând că omenirea se îndreaptă către un dezastru definitiv întrezărind „sfârșitul lumii”. Sunt de acord cu ecologiștii însă, care aduc argumente științifice legate de „efectul de seră”. În mod normal, tehnologia trebuie să țină pasul cu evoluția spirituală. Echilibrul dintre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se îmbogăți peste noapte) și desigur pot exista și altele la fel de importante. Din toate acestea se poate observa astfel o pervertire a mentalităților pozitive și a sufletului, o decadență a vremurilor care parcă prevestesc autodistrugerea noastră. Într-o viziune desigur apocaliptică, atunci când moralitatea și valorile democratice vor dispare cu totul, locul lor va fi ocupat imediat de imoralitate și anarhie. În fond, «iubirea de argint» condamnată de Biblie sau Sfânta Scriptură, este realmente «rădăcina» tuturor faptelor reprobabile, imorale și distructive pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
existențială, proiectată asupra istoriei, a politicii și a acțiunii; în fine, în altul, explodează violența cea mai brutală; și apoi, într-altul, crește un sentiment insuportabil de teamă și anxietate. În fine, mai există romanul erotic-pervers, cel teluric-primordial și romanul apocaliptic.“1 Pentru a defini aceste zece incipit-uri, majoritatea criticilor au căutat modele posibile sau izvoare (și, adesea, în aceste liste de autori apar nume la care eu nici nu m-am gândit, lucru care atrage atenția asupra unui câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sută. În acel punct, am dat manuscrisul la citit celui mai știutor dintre prietenii mei, să văd dacă el reușea să mi-l explice. Mi-a spus că, după el, cartea proceda prin eliminări succesive, până la eliminarea lumii în „romanul apocaliptic“. Această idee și, în același timp, recitirea povestirii lui Borges Apropierea de Almotasim, m-au făcut să-mi recitesc cartea (terminată) într-un mod ce ar fi putut fi o căutare a „romanului adevărat“ și, în același timp, a atitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care‑și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a nimicit civilizația antică de acum două milenii“. Cinci ediții succesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau Tahiti. Cele pe care le vedea acum reprezentau un păienjeniș absurd sau o formă inexplicabilă de scriere, a cărei finalitate nu putea avea nimic în comun cu simplă dorința de a sublinia frumusețea unui corp. De unde provenea această bestie apocaliptica? De ce se strecura pe întuneric și încerca să-i ucidă pe cei care-i ieșeau în cale? Era oare unul dintre acei fioroși canibali care soseau din insule îndepărtate cu singurul scop de a-si umple camarile cu gustoasă carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în linie curbă, spre obraji, unde formau câte o spirală că un melc, în timp ce niște cercuri concentrice, de culoare purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un capăt și pe celălalt al unui pix parker argintiu. Doctorița, al cărei nume este R trăsături puternice și imobile și Are o prezență fizică mare, bovină o înfășoară un aer de inteligență apocaliptică Ea îmi reține privirea o secundă, poate o secundă și o f chiar să-ncerc o ridicare din umeri, înainte ca ea să vobesc. „Zi-i.“ întebă. „Mă tem că am vești rele pentru tine,“ zice. Încep să încuviințez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Preferi harbuz în loc de avocado?" "Cum nu! Românu-i dat dracului. În avicolele privatizate crește găini Isa Brown. Din ouă evreiești, aduse de libanezi. Și știi cum le hrănește? Cu porumb din Ucraina. Ce fel de cocoși or ieși din combinația asta? Apocaliptici cumva?" "La șasă sară, ironizează valaha de ea pronunția mea cam moldavă, trec pi la tini". "Poruncește-mi și te aștept", fac eu ca Tano. O aștept cu drag. Mi-i dor de-o partidă sănătoasă de rîs. Rîsul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în oglinzi și în priviri, goale și dematerializate precum imaginea lor. Plictiseala a intervenit încă din prima zi. După ce-am făcut dragoste o după-amiază întreagă, a dormit adânc, netulburată nici de patimile firii, nici de furtuna ce se dezlănțuia apocaliptic. Spre seară, am făcut o plimbare lungă; am vorbit numai eu, mai mult ca să parez atmosfera distantă și neintimă ce se instalase deja între noi. Ea ar fi preferat, mai degrabă, să rămână în cameră să citească, dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă prezinte în cartea ei pe care, fără jenă, o semnez, ca pe un personaj cu o anume distincție pentru a mă detașa de confrați și a oferi ego-ului meu deliciile unei izbânzi aducătoare de popularitate, ei bine, cei patru apocaliptici, fără să vrea, erau posesorii nu numai ai acelei aure care conferea distincție, dar și grandoare strălucirii lor ca ființe. Pioșenia cu care mâncau variatele feluri din pachețelele primite de Leana la Paștele Blajinilor, distincția cu care înfulecau cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cum crede Russo, chiar în ochii celor care nu sînt de partea fanaticului călugăr. E ignorată conotația sintagmei lui Machiavelli (vezi Principele, cap. VI) "profet dezarmat", cu aluzia la Savonarola. Nu se poate susține identitatea de destin, cîtă vreme frazele apocaliptice ale lui Savonarola nu aveau nici un suport istoric; scîntei oratorice de efect scurt, oricît de adînc. Cine le-a mai repetat vreodată? Or, dimpotrivă, ideile lui se ordonează într-o teorie de durată asupra statului, teorie al cărei destin nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel puțin trei tipuri de lectură: în ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel puțin trei tipuri de lectură: în ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din perspectivă patristică, așadar privind-o à rebours
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din perspectivă patristică, așadar privind-o à rebours prin grila comentariilor Părinților Bisericii; din perspectivă iudaică și iudeo-creștină, integrând-o așadar curentului apocaliptic ce străbate majoritatea scrierilor așa-zise „intertestamentare” (secolul al III-lea î.Hr. - secolul al II-lea d.Hr.). Al treilea tip de lectură va fi propus în paginile care urmează. De fapt, nu va fi vorba despre nici o interpretare „originală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi vorba despre nici o interpretare „originală”, ci pur și simplu despre o lectură „cu acompaniament”, făcută prin alăturarea Apocalipsei de alte texte, anterioare sau contemporane. Scopul fixat a delimitat, într-un fel, compartimentele studiului: în primele pagini voi circumscrie genul apocaliptic, operațiune fără de care n-ar fi posibilă nici o apreciere ulterioară, de ordin filozofic sau teologic. Sprijinindu-mă pe criteriile definiției, voi purcede, în etapa a doua, la descrierea câtorva texte apocaliptice intertestamentare, încercând să scot în evidență, pe de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fel, compartimentele studiului: în primele pagini voi circumscrie genul apocaliptic, operațiune fără de care n-ar fi posibilă nici o apreciere ulterioară, de ordin filozofic sau teologic. Sprijinindu-mă pe criteriile definiției, voi purcede, în etapa a doua, la descrierea câtorva texte apocaliptice intertestamentare, încercând să scot în evidență, pe de o parte, ineditul relatărilor, iar pe de altă parte, recurența unor teme. Apoi va urma sinteza. Genul apocaliptic, odată definit și exemplificat din abundență, va putea fi caracterizat atât din punct de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-mă pe criteriile definiției, voi purcede, în etapa a doua, la descrierea câtorva texte apocaliptice intertestamentare, încercând să scot în evidență, pe de o parte, ineditul relatărilor, iar pe de altă parte, recurența unor teme. Apoi va urma sinteza. Genul apocaliptic, odată definit și exemplificat din abundență, va putea fi caracterizat atât din punct de vedere formal (stil, rețetă literară etc.), cât și substanțial: mesaj teologic, atmosferă ideologică și substrat istoric. După aceste „preliminarii”, voi aborda Apocalipsa lui Ioan. Cititorul va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atât din punct de vedere formal (stil, rețetă literară etc.), cât și substanțial: mesaj teologic, atmosferă ideologică și substrat istoric. După aceste „preliminarii”, voi aborda Apocalipsa lui Ioan. Cititorul va constata foarte repede un lucru: antrenamentul, contactul susținut cu literatura apocaliptică creează o familiaritate atât de profundă cu acest gen literar, încât abordarea textului ioaneic nu va mai apărea ca un act de eroism hermeneutic. I Voi începe cu un aparent paradox: întreaga Scriptură creștină este o apocalipsă. În accepția lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din gura lui Iahve. În Cartea jubileelor (numită și Geneza amănunțită), scriere considerată canonică de către Biserica etiopiană, Moise beneficiază de ajutorul unui înger-scrib, care așterne pe tablele respective tainele dezvăluite de Dumnezeu. Caracterul inspirat al Bibliei implică și caracterul ei apocaliptic: autorii primesc revelații, au acces direct la misterele divine. Se poate așadar vorbi, fără a cădea în păcatul paradoxului gratuit, despre o „marcă apocaliptică” implicită a întregii Scripturi. Genul literar apare însă abia în secolul al III-lea î.Hr. și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așterne pe tablele respective tainele dezvăluite de Dumnezeu. Caracterul inspirat al Bibliei implică și caracterul ei apocaliptic: autorii primesc revelații, au acces direct la misterele divine. Se poate așadar vorbi, fără a cădea în păcatul paradoxului gratuit, despre o „marcă apocaliptică” implicită a întregii Scripturi. Genul literar apare însă abia în secolul al III-lea î.Hr. și nu va căpăta o denumire de sine stătătoare decât în secolul I d.Hr. Într-adevăr, Apocalipsa lui Ioan este primul text cu acest titlu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în secolul I d.Hr. Într-adevăr, Apocalipsa lui Ioan este primul text cu acest titlu, iar în urma ei vor fi numite astfel toate scrierile genului, chiar dacă multe dintre ele îi sunt anterioare. Germenii trebuie căutați în fenomenul profetic 89. Curentul apocaliptic apare după încetarea profețiilor, adică după stabilirea canonului Scripturii iudaice de către Ezdra (la întoarcerea din exilul babilonian, în 538 î.Hr.; ultimii trei profeți, contemporani cu Ezdra, au fost Agheu, Zaharia și așa-numitul Malachia 90). Între cele două experiențe există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general și prezentul în special, considerând că numai o intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu ar putea elibera in extremis poporul lui Israel. Totuși, nuanțele, deși există, nu-mi par semnificative. Devalorizarea istoriei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este extrem de important, întrucât, prin stabilirea criteriilor definitorii, se defrișează și, implicit, se delimitează teritoriul cercetării ulterioare. Ce vom alege din masa de texte intertestamentare pentru a ilustra genul respectiv: de exemplu, toate textele referitoare la sfârșitul lumii trebuie considerate „apocaliptice”? De fapt, ce este o apocalipsă? Iată prima chestiune care trebuie lămurită. Noi folosim astăzi cuvântul „apocaliptic” marcați inconștient de episoadele eshatologice, de cutremurătoarele descrieri din textul ioanic. În vulgata curentă, termenul „apocalipsă” trimite automat la „sfârșitul lumii”. și totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]