3,161 matches
-
dar prea tîrziu să se mai poată retrage; caută totuși cu mîna lemnul lăsat deoparte, să-i dea în cap, sfîrșind prin a-și încleșta degetele în aer, lovind cu pumnul o dată, de două ori, apoi, cînd se simte aproape de apogeu, strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta din nou într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul stîng spre gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se înfig cu putere, strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facă și Carol, nu-i așa? Numai că experiențele medicale ale lui Carol nu decurseseră chiar așa. Mama ei era prea inhibată pentru a rosti cuvinte precum „ciclu“ sau „tampon“. Asta o determinase pe Carol să își descopere singură anatomia. Apogeul fusese atins la dușurile de la școală, unde avusese ghinionul să înceapă în plin, fără tatonări prealabile, cu o descărcare vâscoasă, însângerată, revărsată peste gambele ei ude. Unele dintre fete țipaseră, iar Carol rămăsese împietrită de groază. Mama ei, foindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tânără și în putere, destul de dificil de stârnit din punct de vedere sexual, dar, așa cum știm cu toții, odată stârnite, astfel de femei sunt greu de satisfăcut fără un efort considerabil. Carol se oprea de fiecare dată când mișcarea ajungea la apogeu și apoi revenea, mai puternic, mai apăsat. Își pierduse simțul măsurii, nu-și mai simțea noul membru, nu-și dădea seama nici de efectul pe care îl producea fiecare izbitură a capului lui Dan de marginea de lemn a patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
basmelor, fiecare realizate cu o expresivitate neegalată, demonstrând măiestria artiștilor antichității chineze. În decembrie 2001, grotele cu statui de la Yungang au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial. Comitetul UNESCO a apreciat că acest ansamblu reunește capodopere din prima perioadă de apogeu a artei budiste chineze. Grotele de la Yungang (Foto: Yang Ying) Urmele "Omului de la Beijing'' la Zhoukoudian Localitatea Zhoukoudian, unde au fost descoperite fosile de antropoid, denumit de cercetători "Omul de la Beijing (Peking)", se află în Munții Longgu, la 48 km
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
compus din trei părți: palatul imperial, orașul interior și cel exterior. În dinastia Ming a continuat construcția Marelui Zid Chinezesc o grandioasă construcție de apărare. Peretele zidului și forturile din multe porțiuni importante sunt zidite cu piatră, vădind ajungerea la apogeu a nivelului arhitectural. Marele Zid Chinezesc din perioada Ming începe la est de fluviul Yalu și se termină la vest, la Trecătoarea Jiayu, provincia Gansu, cu o lungime totală de 5.660 km. Trecătoarea Muntelui și Mării și Trecătoarea Jiayu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de lupte continue între diferite state (Qin, Han, Zhao, Chu, Yan, Qi, Wei), perioadă cunoscută sub numele de epoca "Statelor Combatante". În acest timp, în pofida permanentelor conflicte între regate, cultura a cunoscut o dezvoltare puternică, gândirea chineză a ajuns la apogeu datorită numeroaselor școli filosofice. "O sută de flori se deschid, o sută de școli se iau la întrecere" (Mao Zedong), expresia descrie poetic atmosfera de efervescență culturală din epocă. În anul 221 î.e.n, împăratul Qin Shi Huang a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Vest și asigurând dezvoltarea economică și culturală din nordul țării. Împăratul Wu încetează expansiunea la bătrânețe și promovează cu toate eforturile agricultura. Apoi, împărații Zhao și Huan continuă politicile de promovare a economiei, dinastia Han de Vest atingând astfel apogeul dezvoltării. În anul 8 e.n., însă, Wang Mang uzurpează tronul și schimbă numele statului în Xin. Aici se încheie guvernarea Han de Vest, care reprezintă una dintre dinastiile înfloritoare din istoria Chinei. Măsurile adoptate pentru refacerea țării au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
măsuri, printre care acordarea de recompense pentru desțelenirea terenurilor și reducerea taxelor și impozitelor. Ca rezultat, societatea și economia au cunoscut o mare dezvoltare în întreaga țară. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, evoluția economiei din perioada feudală a atins apogeul, fiind numită în istorie "Epoca de aur Kang, Yong și Qian" (după numele împăraților Kangxi, Yongzheng și Qianlong). Sistemul autocrației și concentrării puterii a fost perfecționat, puterea statului devenind uriașă. Societatea a înregistrat o perioadă de stabilitate, astfel că până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
culori a contopit trăsăturile picturilor tradiționale chinezești, culorile folosite fiind roșu, verde și alb. În urma arderii la temperaturi ridicate, cele trei culori se întrepătrund, multiplicându-se și realizând o multitudine de nuanțe. Dinastiile Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911) reprezintă epocile apogeu în producția de porțelanuri chinezești, atât cantitativ, cât și calitativ. Orașul Jingdezhen din sudul țării a dominat timp de sute de ani acest domeniu, căpătând denumirea de "Capitala porțelanurilor chinezești". Cele mai frumoase porțelanuri au fost și continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chinei. Poeme strălucite din dinastia Tang Tang (618-907 e.n.) a fost o importantă dinastie din istoria Chinei. Perioada era caracterizată prin creștere economică, stabilitate socială și realizări îndrăznețe în domeniul literaturii și artei. Mai ales, poemele clasice chineze au atins apogeul. Creația lirică era un conținut principal al activității social-culturale din această dinastie. Până și participanții la examenul-concurs desfășurat sub patronajul împăratului, pentru selecționarea candidaților la funcțiile guvernamentale, precum și a tuturor funcționarilor civili, trebuiau să scrie lucrări sub formă de poem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din perioada dinastiei Tang. Du Fu, "Sfânt al poeziei" și poemele sale În istoria literaturii chineze, criticii, și nu numai, spun adeseori că Li Bai și Du Fu reprezintă două piscuri ale poeziei clasice din dinastia Tang (618-907), perioadă de apogeu a culturii feudale chineze. Datorită harului extraordinar și realizărilor artistice, dar și stilului lor cu totul diferit, Li Bai și Du Fu au fost numiți, unul "Zeu al poeziei", celălalt "Sfânt al poeziei". Originar din ținutul Gong, provincia Henan din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mei Lanfang (1894-1961), Shang Xiaoyun (1900-1976), Cheng Yanqiu (1904-1958), respectiv de Xun Huisheng (1900-1968). Fiecare școală avea un număr important de artiști renumiți care performau pe scenele marilor orașe precum Shanghai și Beijing. Grație lor, Opera Beijing a ajuns la apogeu. Cel mai faimos actor al acelor vremuri a fost Mei Lanfang, cunoscut și în afara granițelor țării. Mei a început să deprindă această artă când avea doar opt ani și a apărut pentru prima dată pe scenă la vârsta de 11
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ale picturii occidentale, creându-se în final un mod specific de exprimare artistică și un gen de sine stătător. Pe la sfârșitul dinastiei Ming (1368-1644) și începutul dinastiei Qing (1368-1911), astfel de picturi inspirate cu ocazia Anului Nou chinezesc au atins apogeul ca dezvoltare, devenind o formă îndrăgită de popor. Picturile erau realizate în culori vii, tematică variată și cu o notă dominantă de veselie și atmosferă de sărbătoare. În acele vremuri apăruseră în China mai multe imprimerii, adevărate centre de producție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al provocării era o necesitate pentru amândoi. Când stăteam întinși unul lângă celălalt, puteam descrie o întâlnire amoroasă de la un capăt la altul, de la prima conversație ușoară la un cocteil organizat de compania aeriană și până la actul sexual în sine. Apogeul acestor jocuri era numele partenerului ilicit. Ascuns până în ultimul moment, producea întotdeauna cele mai rafinate orgasme pentru amândoi. Erau ocazii când trăiam impresia că aceste aventuri aveau loc doar ca să ofere materia primă pentru jocurile noastre sexuale. Privind fumul țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propaganda siguranței în trafic, era aproape o ușurare să mă găsesc într-un accident adevărat. Asemenea tuturor celor torturate de aceste predici de panou stradal și filme de televiziune cu accidente imaginare, încercasem un sentiment vag de nesiguranță, acela că apogeul înfiorător al vieții mele era repetat cu ani înainte și că va avea loc pe-o autostradă cine știe de unde sau la vreo bifurcație de drumuri cunoscută doar de producătorii acelor filme. Uneori speculasem chiar și pe marginea genului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prosperitate. Totuși, se putea face mai mult, măcar în domeniul legislativ. În plan economic, s-au făcut câțiva pași și s-a obținut pentru prima oară după 1990 o mică creștere economică. În 1999 s-au returnat sume mari (un apogeu al plăților externe) pentru credite contractate mai ales în perioada 1990-1996. Sunt de acord cu opiniile exprimate într-un interviu de scriitorul Mihai Sin: „Sigur că s-au pus multe speranțe, și eu mi-am pus multe speranțe, fiindcă i-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
recurențe de motive. Dar oare ținta este climaxul? Sau cursa spre acea țintă e concurată de un alt impuls ce se agită împotriva curentului, revenind asupra clipelor, impulsul recuperării timpului? Dacă am vrea să reprezentăm grafic ansamblul, fiecare episod cu apogeul său ar presupune un model cu trei dimensiuni, poate patru, sau nici un model, căci fiecare experiență e de nerepetat. Actul sexual și lectura se aseamănă cel mai mult prin faptul că în ele se deschid timpi și spații diferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice, dar gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a-și Întoarce curînd gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stânca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În perioada aceea un scriitor la apogeul carierei, cu alte cuvinte, prețuit și contestat, iar eu Încă o tânără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
George Bană luă loc la catedră alături de diriginte. Elevii înțepeniră în bănci, hotărâți să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Uneori, atunci cînd ducerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pămîntie, cu ochii plecați, își urmărea durerea interioară, evoluînd gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, cînd i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin cîte puțin, coborînd treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului"), dar, în primul rînd, protagoniștii care gravitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mereu. Uneori, atunci când durerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pământie, cu ochii plecați își urmărea durerea interioară, evoluând gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, când i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca oricare alta, nu are defecte fizice, nu te mai gândi că a rămas singură, n-oi fi tu unicul om din lume capabil să-i dea ce-i lipsește. Tăcu fulgerată de privirile lui. Tăcu când se afla aproape de apogeul perorației ei, tăcu și tâmplele-i bubuiră în timpul apneei, era paralizată de surpriză, strivită, plecă pleoapele, își cuprinse în palma cu degete lungi fruntea, se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]