679 matches
-
vedea în compromisul asumat (tinzând a reface, prin biserică și școală, drumul arhetipal, relația cu Roma alma mater) un mijloc de emancipare și renaștere națională. Ca mai toți cărturarii clerici din generația de preiluminiști ai Blajului, îmbrățișa aspectele de interes apologetic, doctrinar, cu un amestec de fervoare și radicalism, optică nuanțată mai târziu de corifeii Școlii Ardelene (preocupați, în următoarele decenii, a netezi asperitățile și a marca atașamentul ambelor Biserici față cu „legea” și tradiția comună, în matca spiritualității bizantine). Retorica
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
fie de o exagerare a autorului. Lactantius a fost un autor creștin (circa 260 - circa 325 e.n.) care a scris strict de pe această poziție. Mai ales lucrarea la care mă refer (De mortibus persecutorum), în care a prezentat, de pe poziția apologeticii creștine, biografiile împăraților care i-au persecutat pe adepții noii religii. Este deci firesc să-l bănuim pe autor de exagerări menite să discrediteze cultul „barbar” și „păgân” practicat de mama lui Galerius pentru a-l discredita pe acest „ticălos
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
decît în cognitiv. Am sesizat cinci surse de dușmănie, cinci focare de isme refractare, obstacole mediologice majore. Mergînd de la cel mai vechi la cel mai modern sau de la cel mai simplu la cel mai sofisticat, avem: dualismul ontologic, spiritualismul antitehnic, apologetica umanistă, individualismul intelectualilor, esperanto-ul moderniștilor. Iertați enumerarea, care aduce a catehism. Nu vom face exorcizări, dar trebuie să ne ierarhizăm adversarii. DUALISMUL Opoziția primordială, arhaică, Sacru/Profan explică fără îndoială, după cum sugera Durkheim, persistența, influența cuplului Gîndire/Materie, Spirit
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
transmisie să se degradeze inevitabil prin frecare. Veriga slabă a creștinismului este însăși veriga sa forte, statutul personal al lui Iisus, elementul intermediar al silogismelor puterii imperiale și apoi papale: teoretic cea mai vulnerabilă, istoric cea mai atacată. În dispozitivul apologetic, cristologia este inima inimii. Fatalitate mediologică: orice putere își are punctul de îmbinare la mijloc, iar veriga mediană este întotdeauna cea mai slabă. În aparatul de comunicație Cer/Pămînt, Omul-Verb pune în relație cele două rețele eterogene ale temporalului și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imperiul pe baza acestei învățături și participă la dezbaterile asupra divinității acestui tîlhar. Disproporția existentă între momentul declanșării, cîteva vibrații sonore, și efect, o rearanjare a lumii, merită considerație. Caracterul său "de necrezut" constituie un motiv de credibilitate suplimentară pentru apologetica creștină, care nu vrea să explice inexplicabila "propagare minunată a creștinismului" decît printr-o intervenție supranaturală. Ea vede aici dovada acesteia, în însuși absurdul divinității lui Hristos (argumentul ar putea să sprijine cu succes credibilitatea mesajului islamic sau chiar budist
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
deci trebuie să le ai, să existe forma lor hibridă. Poezia, muzica, igiena, educația fizică sunt elemente ajutătoare. Platon a reluat liniile mari ale operei educative a lui Socrate. A extins-o în opera sa de maturitate, desprinsă de caracterul apologetic, considerând că acesta este un mijloc excelent de a-și cinsti maestrul. "Cunoaște-te pe tine însuți" reprezintă taina marilor inițiați. Pentru a pătrunde prin această ușă îngustă în imensitatea universului nevăzut trebuie să trezim în noi viața directă a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
epì tÄÎn nephelÄÎn to¤ ourano¤ (Mt 26,64): „...de acum îl veți vedea pe Fiul omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului.” (t.n.) Credință Bisericii primare îi atribuie lui Isus titlul de christós inițial din motive apologetice, pentru a le arăta adepților iudaismului că Mesia cel așteptat de ei, adevăratul fiu al lui David, a venit în persoana lui. Petru explică acest titlu în Fapte arătând că „Dumnezeu l-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pantelimonescu, comp., Statutul Evreilor din România, Editura ziarului Universul, București, 1941. 79. Pantelimonescu, Statutul evreilor, 71. 80. Pantelimonescu, Statutul evreilor, p. 71. Preambulul acestei legi face referiri directe la legile din 1935 din Germania, care sunt recunoscute ca inspirație, afirmând apologetic că „poporul german este și trebuie să fie o entitate rasistă”. 81. „Regimul medicilor, Extras din Decretul-lege nr. 3789/1940 pentru organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor (dispozițiunile referitoare la medicii evrei)”, În Pantelimonescu, Statutul evreilor, pp.121-131. 82. Al. Popovici
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pe cruce, când Simon din Cirene își dă ultima suflare în locul celui crezut mort pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, Isus rânjește liniștit spre cerul regăsit în timp ce clona lui metafizică urca spre locul răstignirii... Sau cum poate fi cineva dezolat de apologetica creștină! Vasilide este inițiatorul unei erezii numită docetism. Pentru adepții acestei opțiuni - care justifică strania prezență a lui Simon din Cirene lângă Răstignit - Isus s-a născut, a murit și a înviat numai în aparență. îVasilide afirmă că numele Fiului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
explică de asemenea dispariția surselor directe. Au rămas niște mărturii indirecte, uneori puțin fiabile. Mai întâi, unele lucrări care atacă și condamnă. Ele servesc mai curând acuzarea, și nu se știe dacă nu cumva, uneori, ele înnegresc tabloul, cu scopuri apologetice creștine... Aceeași remarcă este valabilă și pentru actele proceselor sau alte minute scrise sub dictare în timpul interogatoriilor sau torturilor dinaintea numeroaselor condamnări la moarte cu care-s confruntați adepții Spiritului Liber. De asemenea, ce să credem despre retractările libertinilor trecuți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
artele frumoase în încercarea lor de a rivaliza cu cele mai simple din creațiile lui Dumnezeu. Arta revelează „en abyme”, în compozițiile „în profunzime”, performanța de o mie de ori superioară a Creatorului! O estetică, și, într-un fel, o apologetică, sau despre trompe l’oeil și virtuțile lui edificatoare! în sfârșit, florile adevărate degajă parfumuri sublime, ceea ce nici un artist din lumea asta nu reușește să redea. Niciun artificiu nu reușește să creeze o mireasmă, un miros de trandafir sau de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a-și consacra viața micuței sale mânturi întru eternitate -, jansenismul critică proiectul montaignian de a se tot descrie și a-și face în amănunțime autoportretul. îMai puțin orb în ce privește rolul posibil al căutării sinelui și a legăturii posibile cu apologetica creștină, Sfântul Francisc din Sales, corespondentul Mariei de Gournay, „fiica adoptivă” a filosofului, a spus adesea tot binele pe care-l gândea despre Montaigne și despre Eseurile sale.) „Proiect tâmpit”, scrie Pascal în Cugetări... Aceluiași filosof creștin nu se poate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Descrierea condiției umane prin aceea a propriei sale condiții corespunde adesea cu protestul mizeriei omului fără Dumnezeu găsită în hârtiile rămase de pe urma autorului Scrisorilor provinciale. Pyrrhonismul, scepticismul, chiar dacă îl cruță pe Dumnezeu și religia catolică, iată prea multe contradicții cu apologetica creștină. Nimic în Cugetări despre afirmarea existenței lui Dumnezeu găsită totuși în Eseuri, nimic despre apărarea și ilustrarea religiei catolice, apostolice și romane, nimic despre considerațiile privitoare la virtuțile limitate ale rațiunii, și cele ale credinței - și totuși, spiritual geometriei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză în care ordinea, măsura, armonia, dar și Dumnezeu și religia, în ciuda diferențelor de amănunt, își împart esențialul pieței vizibile a gândirii. Or, invizibil, subteran, mai discret, mai puțin expus, pentru a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
primii apologiști creștini: Iustin, Atenagoras, Teofil din Antiohia, pentru care creștinismul este, „adevărata filosofie” Pe la 160: nașterea lui Tertulian Pe la 177: Irineu din Lyon, Contra ereziilor, Denunțarea și refutația gnozei cu nume mincinos Pe la 185: nașterea lui Origene 197: Tertulian, Apologetica Pe la 212: Tertulian, îndemn la castitate și Despre monogamie Pe la 220: moartea lui Tertulian între 225 și 234: Ipolit din Roma, Philosophumena sau refutația tuturor ereziilor Origene, Contra lui Celsius După 251: moartea lui Origene Pe la 301: Porfir publică Eneadele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
discursul trebuie adaptat din mers. Problema este că BOR e nevoită să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR Încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, Încercînd cu disperare să le demonstreze și celorlalți cît este de nedreptățită. Statul, aliatul ei tradițonal, nu o mai apără de celelalte culte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din prezent se raportează la trecutul din care vin, este de citit cu interes analiza pătrunzătoare, Îndrăzneață, la care Ana Daniela Budică supune revista BOR pentru a desprinde imaginea despre sine a Bisericii Ortodoxe Române după 1990. Un discurs echivoc, apologetic, presărat cu formulele unei „limbi de lemn” profesionale. Această retorică, neîncetat preocupată să de-laicizeze istoria națională, n-aș putea-o compara decît cu frescele noi cu care parohul decorase acum cîțiva ani venerabila biserică „din groapă” de la Sibiu, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și În 1997 la RIBA, la Londra (Institutul Regal al Arhitecților Britanici), numită „Romania in the 1930’s: Architecture and Modernism”. Expozițiile au avut succes și și-au atins scopul. Confrații străini și-au manifestat interesul și s-au arătat apologetici cu privire la ignoranța lor aproape totală În ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și Începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în întregimea ei, Biserica Ortodoxă Română a mobilizat toate resursele ei spirituale și le-a pus în slujba păcii, așa cum îi comanda însăși menirea ei între oameni“69. Importanța cursurilor de îndrumare se vădea însă nu numai în aspectul necesităților apologetice ale Bisericii ortodoxe transformate la nivel politic în • Ibidem, p. 80. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 61-62. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 3-6, martie-iunie, p. 249-250. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 10, octombrie, p. 535. instrumente de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
contribuției evreilor la literatura română. Va colabora și la ,,Shevet Romania”, „Viața noastră”, „Ultima oră”, ,,Minimum” (Tel Aviv) ș.a. Prima carte a lui L., monografia Poezia lui Marcel Breslașu (1959), îl așază între criticii literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La fel se
LUCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
d.1. Dezvoltarea acestor tehnologii nu poate lăsa neafectată percepția noastră despre literatură, lume și noi Înșine, după cum modificarea (de statut și de formă) a teoriei literare este și ea de la sine Înțeleasă. Semnalarea acestei modificări nu poate fi nici apologetică (pentru că era hipertextului nu aduce numai câștiguri), dar nici apocaliptică (pentru că nu Înseamnă sfârșitul culturii). Ea trebuie Înțeleasă ca o mutație nu numai de imaginar teoretic, dar și de statut epistemic: Criticul trebuie să renunțe la ideea de stăpânire, dar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
catalogat drept „recordman al superficialității”. Ca răspuns la atitudinea lui Leca Morariu, G. Călinescu va alcătui, în „România literară”, un portret virulent al directorului F.-F., „om greoi la înțelegere, fără nici o comuniune sufletească cu artele”. Totodată, pe un ton apologetic, ditirambic, Elena Popescu își exprimă atașamentul necondiționat față de I.E. Torouțiu și admirația pentru „autoritatea morală a cărturarului” (5-6/1939). Antimodernismul publicației răzbate și în contribuțiile lui Const. I. Popescu, ca în articolul Război imposturii moderniste (4-6/1944), unde se declară
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
ceresc. Din indicațiile pe care opera le conține rezultă că a fost scrisă timp de mai mulți ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior, până în 426. Primele cărți au la bază o intenție apologetică mai tradițională, așa cum putem deduce chiar din cuvintele lui Augustin: apărarea creștinismului de acuzațiile păgânilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității începând cu aceea a Romei pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt Tit Liviu, Florus sau Iustin: de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. În schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă o interpretare mult mai interesantă, chiar dacă e vorba de o interpretare pur apologetică: împărații ce apără ortodoxia creștină, precum Grațian, Theodosius și Honorius, sunt prezentați aproape hagiografic. Istoria umanității a fost determinată încă de la început de păcatul originar, observă Orosius, reluând doctrina lui Augustin, și s-a desfășurat ca o continuă succesiune de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]