682 matches
-
loc în loc patetic, totuși nu ezită să ia distanță și să devină, la nevoie, sarcastic. O atitudine modernă în critica biografică, de regulă apologetică. Încă din prefața ce însoțește Viața lui I. L. Caragiale, din 1940, criticul avertizează: „Interzicându-și caracterul apologetic, biografia nu s-a ferit să aprecieze unele fapte, cu credința că nu a stăruit prea mult asupra lor. Am evitat să dramatizăm existența unui erou al lucidității care și-a croit singur soarta”. Cu alte cuvinte, biograful se ține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret (Marcel Breslașu), toate în aceeași notă apologetică și ideologizantă, vom insista asupra celor de natură organizatorică. Alexandru Șahighian a prezentat Raportul Comisiei de validare de unde aflăm numeroase date statistice. Numărul delegaților la Congres a fost de 208, dintre care 148 de la București, 36 de la Cluj, 8 de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unele greșeli (emendabile în traiectoria operei lui), implacabilului placid" (extrasă din articolul menționat). Asistam la un feed-beck generalizat scriitor-cititor. Revistele literare sînt ocupate în egală măsură cu paginile trimise de cititori, paginate la loc de cinste și însoțite de comentarii apologetice, alături de cele ale condeierilor. Pentru că poporul există și pentru că arta nu are altă rațiune decît de a fi adusă la cunoștința acestuia, aspectul activ al conexiunii inverse este subliniat cu obstinație: opera nu este niciodată decît un proiect întrerupt, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apologie ale regimului comunist ori a liderilor comuniști. Extremismul de stînga trebuie respins cu aceeași hotărîre precum cel de dreapta. A nega crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabilă evocarea apologetică a crimelor contra umanității comise de regimul Antonescu, considerăm că este de neacceptat proliferarea de busturi și alte forme comemorative în raport cu activiștii comuniști. Interzicerea afișării în public a simbolurilor și însemnelor comuniste (steaua roșie, drapelul roșu cu secera și ciocanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
timp în căutarea filosofică. E posibil ca cel care crede, și deci, consideră că deține adevărul, să exercite o cercetare filosofică autentică? «Filosofarea» sa este sinceră până la capăt? Răspunsurile pozitive la această întrebare se constituie deja într-o cunoscută tradiție apologetică. Rămâne totuși de multe ori o formă de perplexitate, mai ales dacă se consideră filosofia din perspectiva exigenței radicale a propriului fundament, fără nici o garanție exterioară, fie ea chiar și aceea atât de măreață cum este Revelația religioasă. Nu intenționăm
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
rîdă prostește cînd le-am evocat însemnătatea viitoare a radiofoniei în relațiile dintre popoare". Sub unghi artistic, după stilul Secession și Moderne-Style, "conturat și tarabiscotat, de la 1900", după futurismul lui Marinetti, care a trimis Noii Reviste Române "o lungă și apologetică epistolă în chip de mesagiu, care însă n-a convins pe nimeni", după expresionismul ce ar fi fost lansat, de asemenea "fără succes", de Ideea europeană, după "arta neagră" și după jazzul negrilor, "violent și sincopat, zbucnit să-ți taie
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Gheorghe Grigurcu Sub raportul artei, totalitarismul e socotit o "artă fără strămoși", "invenție absolută a secolului XX". Despoții și dictatorii de pînă-n 1917 s-au mulțumit cu o literatura apologetica, închinata propriei persoane, fără pretenția de a-si subordonă întreaga producție din sfera culturală: " În ordinea artei totalitare, ei se aflau încă în preistorie, într-o fază artizanala incipientă". Fie că a purtat numele de artă proletara, arta militanta, realism
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
sale materne (limba română), și limbile germană, greacă veche, greacă modernă, franceză, latină și ungară. Ca urmare a pregătirii sale deosebite, a calităților dovedite și a vieții curate, între 1932-1936, Nicolae Popovici a fost numit profesor de teologie dogmatică și apologetică, omiletică și limba greacă la Academia Teologică Ortodoxă din Sibiu. Nu rămâne mai mult timp profesor universitar deoarece este chemat la o slujire mai înaltă, fiind ales pe 28 aprilie 1936 ca episcop al Oradei (sau Oradiei, după o formă
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
ironiei autorului. N-a fost Budai-Deleanu mai puțin malițios cu posteritatea, atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Fiecare bastonaș conține 600-900 discuri cu substanță fotosensibilă. Există un mecanism special de regenerare a discurilor, astfel încât porțiunea fotoreceptoare este înlocuită continuu la fiecare 20 de minute. Suntem depozitarii unor minuni tăcute de care nu vrem să mai știm nimic. Apologetica este cea mai desuetă dintre științe. Pentru că este o știință a corelațiilor și conexiunilor, nu a despicăturilor. A unirii, nu a despărțirii.
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
anume că paragrafele controversate din Convenția Palestiniană "au devenit anacronice (sont caducs)". Între timp, vizita lui Arafat ajunge la momentul său culminant convorbirea cu François Mitterrand care are loc într-unul din saloanele Palatului Élysée. Convorbire dificilă, unde predica și apologetica se succed alternativ în prezența pasivă, din partea franceză, a lui Dumas și Attali, iar din partea palestiniană a lui Faruk Kadumi și a reprezentantului OEP în Franța, Ibrahim Sus. Convorbire îndelungată și sinuoasă care, în încheiere, nu a risipit îndoielile dacă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sunt dovezi ale erudiției și ale capacității de evocare. Constantin Călin îndeplinește cu prisosință ambele condiții. Vechea disputa biografie-operă e, cred, admirabil tranșată: metoda biografică e benefică pentru aprofundarea înțelegerii axiologice și a complexității naturii umane, fără inflamări ori fierbințeli apologetice. În cazul de față, erudiția are șanse de a ajunge, tot fără excese, la concluzii irecuzabile, cum ar fi aceea a unui Bacovia reprezentativ pentru ființa națională. Și mai e chipul unei epoci, aceea în care a trăit Bacovia, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase în picioare, uitându-se la ea. Hattie zăcea pe mantia părului despletit, fața ei dezolată devenise calmă și foarte obosită. În timp ce Tom o privea cu umilință, apologetic, întrebător, Hattie îi zâmbi și îi întinse mâna. Tom i-o luă în mâna lui și se așeză pe marginea patului. Văzu că trupul ei, pe care rochia se lipise, era muiat de transpirație. Îi sărută mâna. Avea un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în întregimea ei, Biserica Ortodoxă Română a mobilizat toate resursele ei spirituale și le-a pus în slujba păcii, așa cum îi comanda însăși menirea ei între oameni“69. Importanța cursurilor de îndrumare se vădea însă nu numai în aspectul necesităților apologetice ale Bisericii ortodoxe transformate la nivel politic în • Ibidem, p. 80. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 61-62. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 3-6, martie-iunie, p. 249-250. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 10, octombrie, p. 535. instrumente de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
această primă variantă a argumentului a răspuns călugărul Gaunilon în Liber pro insipiente (Tratat scris în locul nesocotitului), unde au fost formulate o serie de obiecții la adresa întregului raționament al lui Anselm, iar Anselm i-a răspuns în Liber Apologeticus (Cartea Apologetică), unde clarifică o parte din intențiile raționamentului său. Întreaga gândire a Evului Mediu a recunoscut în Dumnezeu o ființă perfectă care nu conține nimic care să îi conteste perfecțiunea, iar conceptul de Dumnezeu implică cu necesitate identitatea dintre esență și
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
d.1. Dezvoltarea acestor tehnologii nu poate lăsa neafectată percepția noastră despre literatură, lume și noi Înșine, după cum modificarea (de statut și de formă) a teoriei literare este și ea de la sine Înțeleasă. Semnalarea acestei modificări nu poate fi nici apologetică (pentru că era hipertextului nu aduce numai câștiguri), dar nici apocaliptică (pentru că nu Înseamnă sfârșitul culturii). Ea trebuie Înțeleasă ca o mutație nu numai de imaginar teoretic, dar și de statut epistemic: Criticul trebuie să renunțe la ideea de stăpânire, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe cruce, când Simon din Cirene își dă ultima suflare în locul celui crezut mort pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, Isus rânjește liniștit spre cerul regăsit în timp ce clona lui metafizică urca spre locul răstignirii... Sau cum poate fi cineva dezolat de apologetica creștină! Vasilide este inițiatorul unei erezii numită docetism. Pentru adepții acestei opțiuni - care justifică strania prezență a lui Simon din Cirene lângă Răstignit - Isus s-a născut, a murit și a înviat numai în aparență. îVasilide afirmă că numele Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
explică de asemenea dispariția surselor directe. Au rămas niște mărturii indirecte, uneori puțin fiabile. Mai întâi, unele lucrări care atacă și condamnă. Ele servesc mai curând acuzarea, și nu se știe dacă nu cumva, uneori, ele înnegresc tabloul, cu scopuri apologetice creștine... Aceeași remarcă este valabilă și pentru actele proceselor sau alte minute scrise sub dictare în timpul interogatoriilor sau torturilor dinaintea numeroaselor condamnări la moarte cu care-s confruntați adepții Spiritului Liber. De asemenea, ce să credem despre retractările libertinilor trecuți
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
artele frumoase în încercarea lor de a rivaliza cu cele mai simple din creațiile lui Dumnezeu. Arta revelează „en abyme”, în compozițiile „în profunzime”, performanța de o mie de ori superioară a Creatorului! O estetică, și, într-un fel, o apologetică, sau despre trompe l’oeil și virtuțile lui edificatoare! în sfârșit, florile adevărate degajă parfumuri sublime, ceea ce nici un artist din lumea asta nu reușește să redea. Niciun artificiu nu reușește să creeze o mireasmă, un miros de trandafir sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a-și consacra viața micuței sale mânturi întru eternitate -, jansenismul critică proiectul montaignian de a se tot descrie și a-și face în amănunțime autoportretul. îMai puțin orb în ce privește rolul posibil al căutării sinelui și a legăturii posibile cu apologetica creștină, Sfântul Francisc din Sales, corespondentul Mariei de Gournay, „fiica adoptivă” a filosofului, a spus adesea tot binele pe care-l gândea despre Montaigne și despre Eseurile sale.) „Proiect tâmpit”, scrie Pascal în Cugetări... Aceluiași filosof creștin nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Descrierea condiției umane prin aceea a propriei sale condiții corespunde adesea cu protestul mizeriei omului fără Dumnezeu găsită în hârtiile rămase de pe urma autorului Scrisorilor provinciale. Pyrrhonismul, scepticismul, chiar dacă îl cruță pe Dumnezeu și religia catolică, iată prea multe contradicții cu apologetica creștină. Nimic în Cugetări despre afirmarea existenței lui Dumnezeu găsită totuși în Eseuri, nimic despre apărarea și ilustrarea religiei catolice, apostolice și romane, nimic despre considerațiile privitoare la virtuțile limitate ale rațiunii, și cele ale credinței - și totuși, spiritual geometriei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză în care ordinea, măsura, armonia, dar și Dumnezeu și religia, în ciuda diferențelor de amănunt, își împart esențialul pieței vizibile a gândirii. Or, invizibil, subteran, mai discret, mai puțin expus, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
primii apologiști creștini: Iustin, Atenagoras, Teofil din Antiohia, pentru care creștinismul este, „adevărata filosofie” Pe la 160: nașterea lui Tertulian Pe la 177: Irineu din Lyon, Contra ereziilor, Denunțarea și refutația gnozei cu nume mincinos Pe la 185: nașterea lui Origene 197: Tertulian, Apologetica Pe la 212: Tertulian, îndemn la castitate și Despre monogamie Pe la 220: moartea lui Tertulian între 225 și 234: Ipolit din Roma, Philosophumena sau refutația tuturor ereziilor Origene, Contra lui Celsius După 251: moartea lui Origene Pe la 301: Porfir publică Eneadele
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]