1,075 matches
-
risc pentru apariția proliferărilor maligne sunt factorii de mediu, vârsta și predispoziția genetică. Acești factori de risc conferă un background favorabil pentru transformarea celulelor normale în celule tumorale prin intermediul alterării unor mecanisme de reglare la nivel celular, dintre care alterarea apoptozei poate juca un rol important. Alterarea expresiei sau a funcției proteinelor anti-apoptotice amplifică probabilitatea unui prognostic nefavorabil al bolii. Deși funcția anti-apoptotică a proteinelor IAP și relația dintre alterarea apoptozei și cancer sunt două aspecte bine cunoscute, rolul proteinelor IAP
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unor mecanisme de reglare la nivel celular, dintre care alterarea apoptozei poate juca un rol important. Alterarea expresiei sau a funcției proteinelor anti-apoptotice amplifică probabilitatea unui prognostic nefavorabil al bolii. Deși funcția anti-apoptotică a proteinelor IAP și relația dintre alterarea apoptozei și cancer sunt două aspecte bine cunoscute, rolul proteinelor IAP în cancerogeneză a fost foarte puțin studiat. Până în prezent, această relație a fost studiată mai ales pentru proteina Survivin, amplificarea cantitativă a acesteia fiind demonstrată în mai multe tipuri de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în cancerul de sân, variantele Survivin 2B și Survivin ∆E×3 fiind exprimate la un nivel mai ridicat în nodulii metastazici decât în carcinoamele primare (Ryan și colab., 2005). Principalele caracteristici ale proteinei Survivin sunt reprezentate de rolul dual în apoptoză și diviziunea celulară și de expresia diferențiată în celulele tumorale, în comparație cu țesutul normal. Astfel, s-a observat că gena pentru Survivin este puternic exprimată în perioada embrionară și fetală, dar este nedetectabilă în cele mai multe dintre țesuturile normale adulte, cu excepția timusului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Cu toate acestea, în tumorile de tipul limfoamelor non-Hodgkin, deși s-a detectat expresia unor gene anti-apoptotice (exemplu, Bcl-2), nu s-a detectat și expresia genei survivin (Tsujimoto și colab., 1985). În unele linii celulare tumorale, reducerea expresiei survivin determină apoptoza și dobândirea rezistenței la medicamente antitumorale, ceea ce sugerează că expresia acestei gene este importantă pentru supraviețuirea celulară și a chemorezistenței în carcinoame (Ambrosini și colab., 1998). Creșterea nivelului de expresie a survivin este înregistrată în toate fazele ciclului celular și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
2002). Legarea proteinei Survivin la microtubulii polimerizați, prin intermediul domeniul coiled-coil carboxi-terminal reprezintă un mecanism prin care această proteină intervine în cancerogeneză. Deleția acestui domeniu împiedică legarea proteinei Survivin la microtubuli, abolindu-se astfel capacitatea acesteia de a conferi protecție împotriva apoptozei induse de antineoplazicul citotoxic taxol. Aceste date arată că asocierea cu microtubulii este critică pentru funcția proteinei Survivin, însă nu este foarte bine înțeles dacă această asociere este necesară pentru activarea funcției antiapoptotice sau pentru localizarea Survivin în regiuni care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în diverse sisteme celulare, manifestându-se cu precădere asupra diferențierii și supraviețuirii motoneuronilor (Deveraux și colab., 1999; Gotz și colab., 2000). Proteina NAIP își exercită activitatea anti-apoptotică prin inhibiția directă a caspazelor -3 și -7, activitate mediată de Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză 488 domeniile BIR. Delețiile identificate la pacienții cu SMA (precum delețiile homozigote ale exonilor 5 și 6), pot determina producerea unei proteine trunchiate - lipsită de domeniile BIR sau cu absența completă a NAIP. O astfel de proteină trunchiată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genele Rb (Sakai și colab., 1991), hMLH1(Herman și Baylin, 2003) sau BRCA (Esteller și colab., 2000). Hipermetilarea apare în diverse stadii de dezvoltare a cancerului și poate afecta genele implicate în ciclul celular, repararea ADN, metabolismul carcinogenilor, interacțiile intercelulare, apoptoza sau angiogeneza (Herman și Baylin, 2003; Esteller, 2007). Aceste modificări determinate de afectarea pattern-ului de metilare sunt specifice pentru fiecare tip de cancer (tabelele 31.4 și 31.5). Fiecare tip de tumoră prezintă un pattern specific de metilare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tuturor tipurilor celulare. O concentrație ridicată de telomerază nu este considerată a reprezenta cauza principală a transformării maligne, după cum nici eșecul de a menține nivelul de activitate telomerazică nu este considerat a reprezenta cauza principală a morții celulare programate genetic (apoptoză). Dar, se pare că, de obicei, hiperactivitatea de reglare a producției de telomerază se asociază cu evoluția oncogenezei și probabil este necesară pentru acest proces. Toate aceste cercetări și constatări au generat ideea utilizării componentelor telomerazice ca ținte în cadrul unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
densitatea celulelor a fost evaluată cu ajutorul unui Hemocitometru B10-TEK. Activitatea telomerazică a celulelor netratate UM-UC-2 a fost considerată 1,0 și aceasta a fost comparată pentru fiecare probă (din Koga și colab., 2001). Spre a constata dacă 2-5A-anti-hTR a determinat apoptoza celulelor canceroase de vezică urinară, Koga și colaboratorii (2001) au aplicat procedeul utilizării de către enzima terminal deoxiribonucleoridiltransferază (Tdt) a capetelor crestăturii monocatenare și marcajul radioactiv, cunoscut sub acronimul de procedeu TUNEL. Ei au constatat că în celulele tratate doar cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
capetelor crestăturii monocatenare și marcajul radioactiv, cunoscut sub acronimul de procedeu TUNEL. Ei au constatat că în celulele tratate doar cu lipofectamină colorarea este foarte puțin evidentă, pe când celulele tratate cu spA4-anti hTR se colorează foarte intens. Pentru cuantificarea extinderii apoptozei s-a determinat procentul de celule TUNEL-pozitive din totalul de 250 de celule în fiecare variantă experimentală. S-a constatat că procentul de celule apoptotice în prezența spA4-anti hTR crește paralel cu durata de expunere la drog, de la 8%, după
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
trei zile de tratament cu oligonucleotidul spA4-anti (M6)hTR sau în prezența doar a lipofectaminei, procentul de celule apoptotice a fost de numai 5%. Din aceste date s-a tras concluzia că efectul citotoxic al 2-5A-anti-hTR s-a datorat inducerii apoptozei. Cum caspazele reprezintă factorii principali în calea apoptotică, Koga și colaboratorii (2001) au făcut investigații și pe obiectivul dacă caspazele sunt implicate în efectul antitumoral al oligoribonucleotidului antisens. În acest sens, ei au utilizat inhibitori ai caspazelor în tratamentul simultan
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Adăugarea a 100 µM de inhibitori de ICE (caspaza 1) sau de inhibitori de CPP32 (caspaza 3) a refăcut viabilitatea comparativ cu situația tratamentului doar cu spA4-anti hTR. Aceste rezultate au relevat implicarea celor două tipuri de caspază în inducția apoptozei în urma tratamentului cu 2-5A-anti-hTR. S-a realizat și tratamentul in vivo asupra celulelor tumorale UM-UC-2 cu spA4-anti hTR prin inocularea subcutanată a acestor celule la șoarecii nuzi. Când tumorile au ajuns la un volum mediu de 60-80mm3 s-au realizat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
au fost detectate multe celule apoptotice, pe când la variantele martor, numărul acestora a fost redus. Aceste date experimentale conduc la concluzia că tratamentul cu 2-5A-anti-hTR a supresat în mod semnificativ creșterea in vivo a cancerului de vezică urinară, prin inducția apoptozei. Există însă o dificultate în detecția tuturor celulelor care suferă apoptoza în cursul tratamentului în a doua zi de la instituirea acestuia, deoarece celulele apoptotice induse de 2-5A-anti-hTR sunt rapid eliminate prin activitate a celulelor fagocitice. Rămâne de realizat un aspect
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acestora a fost redus. Aceste date experimentale conduc la concluzia că tratamentul cu 2-5A-anti-hTR a supresat în mod semnificativ creșterea in vivo a cancerului de vezică urinară, prin inducția apoptozei. Există însă o dificultate în detecția tuturor celulelor care suferă apoptoza în cursul tratamentului în a doua zi de la instituirea acestuia, deoarece celulele apoptotice induse de 2-5A-anti-hTR sunt rapid eliminate prin activitate a celulelor fagocitice. Rămâne de realizat un aspect important legat de modul în care 2-5Aanti-hTR pătrunde în țintă și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a genei pentru telomeraza (reverstranscriptaza) umană hTERT determină reducerea lungimii telomerelor și moartea apoptotică a celulelor tumorale. Când sunt tratate celulele tumorale în care telomerele cromozomilor sunt scurtate, inhibiția funcției hTERT este eficientă. Pe de altă parte, 2-5A-anti-hTR a indus apoptoza dependentă de caspaze în celulele tumorale. După o lună de tratament cu 2-5A-anti-hTR, celulele liniei U251-MG au suferit apoptoză doar după inhibiția completă a activității telomerazice. Koga și colaboratorii săi (2001) apreciază că 2-5A-anti-hTR este un agent terapeutic potențial al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tratate celulele tumorale în care telomerele cromozomilor sunt scurtate, inhibiția funcției hTERT este eficientă. Pe de altă parte, 2-5A-anti-hTR a indus apoptoza dependentă de caspaze în celulele tumorale. După o lună de tratament cu 2-5A-anti-hTR, celulele liniei U251-MG au suferit apoptoză doar după inhibiția completă a activității telomerazice. Koga și colaboratorii săi (2001) apreciază că 2-5A-anti-hTR este un agent terapeutic potențial al cancerului de vezică urinară. 32.4. UTILIZAREA RIBOZIMELOR ȘI A FENOMENULUI DE INTERFERENȚĂ ARN ÎN TERAPIA BOLII CANCEROASE Expresia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Individualitatea și mortalitatea sunt mai larg interconectate, iar dinamica granițelor dintre parteneri, în timp și spațiu, nu este impusă întotdeauna prin seturi genetice. Edificarea organismului unui animal pluricelular se realizează prin nașteri celulare și prin moartea unor categorii de celule. Apoptoza celulară apare ca o condiție firească, impusă de edificarea unui întreg funcționabil. Limita dintre determinare și indeterminare este greu de stabilit, după cum la fel de greu de stabilit este fluxul transformărilor care produce, în evoluție, la apariția determinării ca progres biologic. 13
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
un subtip al T1DM trebuie să fie reprezentat de formele cu distrucție ne-autoimună a celulelor ?, chiar dacă acestea sunt foarte rare. În aceste forme, nu s-a putut demonstra implicarea sistemului imun, examenele histologice punând în evidență procese de apoptoză (moarte celulară „programată”). Diabetul Neonatal Tranzitor este o formă foarte rară de T1DM (incidență 1/400000). Este vorba de nou născuți cu retard de creștere care prezintă din primele zile după naștere hiperglicemie, deshidratare, cetoacidoză moderată. Nivelul insulinemiei este practic
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
dezvoltate până la ora actuală sunt ghidate împotriva kinazelor, a genelor reparatoare a ADN-ului defectuoase, a histon deacetilazelor, a microARNului și a elementelor stromale ale țesutului tumoral pancreatic. TERAPIILE ANTI-KINAZICE Tirozin-kinaza este importantă în proliferarea, migrarea, invazia și rezistența la apoptoză a celulelor tumorale, procese la care participă împreună cu receptorul său prin calea mitogen-activated protein kinase (MAPK) sau prin calea fosfatidil inozitol 3 kinazei (PI3K)-protein kinaza B (AKT). Activarea MAPK este considerată responsabilă de transformarea malignă a celulelor pancreatice [4
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
suficiente pentru tumorigeneză în lipsa altor elemente prooncogene, deși apar devreme în evoluția cancerului pancreatic. Anticorpi anti c-met, ca de exemplu crizotinib, cu rol în reducerea progresiei tumorale și a metastazării, s-au dovedit eficienți în tratamentul combinat cu gemcitabină, stimulând apoptoza [29-32]. Cabozantinib este un inhibitor de suprafață a markerilor celulelor stem canceroase și a receptorului de tirozin kinază c-Met. Asocierea sa cu inhibitori de IGF-1R poate reprezenta o terapie de viitor [33]. Terapia anti-AKT AKT, cunoscută ca și protein kinaza
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
39]. Tratamentul cu veliparib sau olaparib în combinație cu gemcitabina sau în monoterapie sunt evaluate în trialuri care sunt în curs de desfășurare [40]. TERAPIA ÎMPOTRIVA HISTON-DEACETILAZELOR Deacetilarea histonelor are rol în reglarea epigenetică a genelor tumorale supresoare implicate în apoptoză, diferențiere și creștere celulară, care influențează supraviețuirea. Acidul suberoylanilide hydroxamic (Vorinostat) administrat în asociere cu bortezomib, un antagonist de proteazom 26S, și cu gemcitabina, par să confere un puternic efect apoptotic și de radiosensibilizare prin calea NFkB, cale care nu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
18-24 de nucleotide, care nu se transcriu în proteine, dar care în mod normal inhibă expresia genelor la nivel post-transcripțional. Aceasta se realizează fie prin degradarea completă a proteinelor transcrise, fie prin inhibarea transcrierii, ceea ce influențează invazia și proliferarea tumorală, apoptoza și sensibilitatea la chimioterapice. În terapia cancerului de pancreas se folosesc fie antagoniști ai microARN sau agenți care mimează funcția miARN (tabelul 155). miR-21 reglează funcția genelor tumorale supresoare de tipul CDKN1A, PTEN, PDCD4 sau sunt sensibilizatori la administrarea de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
gemcitabină și crește proliferarea celulară față de celulele de control [50]. Transpunerea de inhibitor de miR-221 în celulele de cancer pancreatic produce inhibarea proliferării, suprareglarea genelor supresoare tumorale PTEN, p27, p57 și PUMA [51]. Adăugarea de oligonucleotide anti-sens miR-21 sau miR-221induce apoptoza și crește sensibilitatea la gemcitabină [52]. Cunoscut ca și sensibilizator la administrarea de gemcitabină, includerea de miR-181b în liniile celulare chimiorezistente sau in vivo la animal, s-a asociat cu o creștere a răspunsului la chimioterapice [53]. MiR-20a este un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
fiind interesată biogeneza) sau în sediile țintă de legare ale miARN matur. Polimorfismul heterozigot G/C (rs2910164) în regiunea precursoare a genei miR 146a este implicat în modularea riscului de cancer hepatic pe calea semnalizării NF-KB și reglării procesului de apoptoză [6]. Deși, din punct de vedere teoretic, varianta heterozigotă G/C a regiunii precursoare a miR-146a ar facilita dezvoltarea procesului inflamator pe calea semnalizării NFKB și a citokinelor proinflamatoare, până în prezent nu există dovezi clare ale implicării sale în producerea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
umane, inclusiv CC [8]. Într-un studiu care a analizat SNP 72 al p53 și SNP 309 al mdm2 (murine double minut 2) s-a evidențiat că varianta genetică SNP 72 CC, care realizează un control deficitar al mecanismului de apoptoză și alela majoră T a SNP 309 a mdm2 cresc riscul genetic de CC (OR 4,36) [9]. POLIMORFISMUL GENEI GNB-3 Gena GMB-3 (G protein-signal transduction and apoptosis) moduleaza transducția semnalului proteinei G și apoptoza și a fost studiată pentru
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]