356 matches
-
depășit etalonul Sanda Țăranu. Singurul personaj-liant, care a traversat ambele perioade rămâne Bulă-cel-fără-de-moarte. El e trăsătura de unire: era și-al vostru, era și este și-al nostru, va fi și al urmașilor urmașilor noștri...) Încheierea textului de pe internet este apoteotică: "Suntem o generație de învingători, de visători, de first-timers". Cum să comentez chestia cu "first timers", câtă vreme generația mea expirată a-nvățat doar franceza (nu te mai descurci cu ea nici în Franța!) și rusa (zice-se, inutilă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prezentate, o carte care contrazice eticheta facilă de literatură feministă, autoarea fiind „une famme Ăcrivain”, În accepția lui Marcel Proust sau a lui Camil Petrescu. După ce a prezentat atâtea minuni create de natură și de mâna omului, Nemurirea Mogulului sfârșește apoteotic Într-un imn Închinat Omului: din mintea, inima și mâna lui apar mereu 682 minuni ale lumii, cărora nu le mai știm numărul. În sprijinul acestei idei cităm următorul fragment surprinzând revelația autoarei În momentul În care vrea să se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și sinuoase ale evoluției sonore recunoaștem acea precizie remarcabilă, precum și eleganța grațioasă ce caracterizează prin excelență tehnica stampelor japoneze. Indicele ridicat al nivelului de tempo Animé ( ) determină percepția acestei piese ca punct culminant al întregii serii de Imagini, ca finalizare apoteotică în contextul unei strategii compoziționale ce proiectează mișcările acestor trei viziuni într-o acumulare tensională progresivă. Permanenta instabilitate a juxtapunerii de imagini aparținând viziunii conceptuale, se va reflecta în libertatea improvizatorică ce derivă cu predominanță din flexibilitatea tempo ului (25
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fa# major, conducând ulterior la o tratare quasi cadenza ce investighează rezonanțele suprapuse ale seriilor bitonale: fa - la - do și . Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce anticipează scriitura în octave a motivului, nivelul dinamic puternic più f e cresc. - ff, țesătura acordică extinsă până la 11 voci, culminând cu expresia glissando
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
banii și puterea sunt la bărbați; - Femeile sunt și se îmbracă foarte sexy, iar bărbații sunt mai ales șterși ca atractivitate și neglijenți ca apariție; - Sunt adesea ușuratice, isterice, băgăcioase, uneori chiar rele, proaste și bețive ( Leana este un travesti apoteotic). Bărbații sunt agresivi, șmecheri, solidari, dar și bețivi; - Fumatul este egal răspândit. Concluziile sintetice sunt clare: Mass-media are o dominantă misogină, practică discriminarea de status, rol și vârstă între femei și bărbați. Există un sexism evident și unul implicit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o serie de crime și atentate cu bombă. Pianist, discipol al lui Scott Joplin (tăticul ragtimeului), e „autorul“ bebelușului găsit de Mamă în grădină. Obsesia sa vindicativă va duce la moartea tinerei negrese, la propria moarte și la un final apoteotic al... „secolului“. Naratorul romanului pare a fi discretul Băiat. Nu poți afirma asta cu tărie, însă... Discreția sa, talentul de a se decupa din scenă, de a se contopi cu fundalul îl indică totuși ca pe un potențial observator. Ragtime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
pentru că ne-am trezit cu acest CSM care încurcă lucrurile. Consiliul sesizează din presă și verifică chestiuni legate de telefoane, CSM efectuează anchete fără nici o reținere despre cine este vorba, păi, până unde o să-și permită acest Consiliu?“ Lupașcu încheie apoteotic și pleacă jignit. O singură problemă nu și-o pune: până unde trebuia să ajungă marea corupție ca să avem un condamnat, măcar unul de sămânță? Până când trebuia să contemplăm un fiasco? La această întrebare, cuminte, domnul Lupașcu nu vrea să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
vocale, cu scandări gen „pe-se-de! pe-se-de“. Iar cazna șefilor de partide a fost lovită, sec, de filmul difuzat, în acel moment, pe Pro TV. Celularul, thriller SUA-Germania, cu Kim Basinger răpită de niște nenoriciți și, evident, salvată într-un final apoteotic, a surclasat în audiențe emisiunile despre alegeri. Cam 20% dintre românii cu televizoarele deschise se uitau, în perioada respectivă, la film. Realitatea seacă a cifrelor arată că potențialii cetățeni cu drept de vot și-au văzut de pompos numitul „home
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și, „cu voia dvs., ultimii pe listă”, Stolojan și longevivul Băsescu. Cât privește „linia a doua” care a operat în clar-obscurul orbitorului sistem comunist, lucrurile rămân încă extrem de confuze. O confruntare electorală între dnii George Pădure și Traian Băsescu sfârșea apoteotic, cei doi acuzându-se reciproc de a fi colaborat cu „organele”. Ce au înțeles telespectatorii a fost că preopinenții se cunoșteau mai mult decât bine și că, pe apă, dl Băsescu avea grad mai mare decât bucătarul Pădure. Dar pe
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
văzut, chiar dacă din a doua jumătate o ia pe autostradă, devenind un amestec de SF cu thriller și horror, al cărui ingredient principal sunt niște monștri care urlă sinistru și fug repede, umplând povestea de derizoriu (nu înainte ca finalul apoteotic să salveze omenirea). Ecranizare a cărții lui Richard Matheson din 1954, carte care a mai fost transpusă de două ori, în 1964 și 1971 (avându-i ca protagoniști pe Vincent Price și Charlton Heston), filmul regizat de Francis Lawrence știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ușor vitregiile sorții. Dl. Muca, de exemplu, i-a ajutat pe copii să-și ridice o încăpere, iar gestionarul de la GAS nu le-a luat bani pentru articolele de tâmplărie. Finalul celui de-al doilea caiet de însemnări este aproape apoteotic. Familia lui Titi, acest alter ego al autorului, a reușit să iasă, după mulți ani, din întunericul pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
două clădiri World Trade Center rănite de moarte de avioanele Kamikadze, un fum atotcuprinzător și imaginea unui demon ce se desprinde din acel fum, imagine delimitată de operator într-un chenar. Apoi piesa. Profetul trădat. Dramatică narațiune. Într-un final apoteotic, un cal alb se pierde în praful deșertului auriu, pentru a reapărea cu un cavaler pe el: Shri Mataji! Splendid mesaj! Splendidă realizare! Pentru cine dorește, o casetă originală se găsește la Slatina, la doamna Maria. O copie am adus
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în zeci și sute de strofe, precum o uzină care produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul intinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic: "Uniți-vă cuvinte, cu toată bucuria, Cu forța, cu tandrețea, cu gîndul tuturor Trăiască libertatea! Trăiască România! Trăiască Ceaușescu! Și bunul lui popor! De unde libertate, cînd țara era un uriaș lagăr, în care frigul, foamea, natalitatea controlată făceau ravagii. Specialitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o vreme, scurtă de altfel, că între literatura noastră nouă și Tudor Arghezi este o neînțelegere gravă, care ar putea duce la un divorț. Ce se mai bucurau! Dar bucuria a fost deșartă. Ca toate bucuriile lor". Finalul discursului este apoteotic: "Fie ca peste zeci și sute de ani cititorii să regăsească în operele noastre suflul cuceritor al erei pe care o trăim, romantismul, idealurile, nădejdile și biruințele noastre, ale oamenilor care, sub conducerea încercatului nostru partid, clădim socialismul în vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le deschide Oceanul. Tocmai de aceea ar fi fost preferabil să fi călătorit de la Est spre Vest, nu invers, cum au stabilit organizatorii - este și părerea colegilor mei -, tezaurizând pe parcurs emoțiile, care să explodeze la Lisabona într-un final apoteotic. Așa, mi-e teamă că vom instala încă de la debutul traseului nostru un background defavorizant, un termen de comparație pretențios, față de care priveliștile altor escale vor păli în strălucire. De la hotel în orașul vechi ajungi cu metroul - 100 escudos (0
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite cu multă migală. Podiumul dansatorilor este învăluit în rotocoale de fum, vântul își întețește bătaia, cerul se lasă tot mai jos, urletul mării răsună precum al unei fiare încolțite. Spectacolul încununează apoteotic, aș putea spune, o seară bogată în impresii, o aventură sub cerul nordului, începută pe un vas de vacanță. Să fi fost doar agrementul miza prezenței noastre în acel loc părăsit, năpădit de epavele unei lumi descompuse?... „Ba bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări!) acestea vor trece din fișe de lucru în amplul roman istoric. Comisoaia Ilisafta (cu "glas frumos ca o strună de argint") încearcă fără succes "să așeze în căsnicie pe Ionuț". Finalul apoteotic al bătăliei cu turcii din 1475 fusese schițat într-o scurtă notă de laborator: "Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și a biruit măria-sa Ștefan -Vodă pe păgâni tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
continuare: "Citită prost, ea poate părea o profesiune de credință rasială. Citită adecvat, ea nu este decât "ficțiunea ideală" a posibilei noastre afirmări pe linia și în cadrele neamului". Coordonata religioasă a poemului îi imprimă tocmai timbrul grav și solemn, apoteotic, din final: "Doina eminesciană se încheie cu această viziune grandioasă a "mântuirii", văzută ca rod posibil al unei conlucrări între vrednicia făpturii omenești și harul dumnezeiesc care proniază lumea ("Doar s-a-ndura Dumnezeu/ Ca să-ți mântui neamul tău!"). Această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
om, învață și ia-ți apoi zborul pentru că de cele mai multe ori profesionalismul acestora riscă să te strivească și nu poți prinde rădăcini proprii la umbra acestor „stejari”. Cam așa se finalizau discuțiile purtate cu tata, uneori căpătau ceva din seva apoteotică a propriei noastre existențe și de fiecare dată rămâneau cuvintele, pildele de viață și asocierile făcute. Nu știu cât de mult era iubit, dar cu siguranță era respectat în comunitatea noastră. Într-o lume, la vremea aceea plină cu bresle și structuri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
gândul pe un suport concret: Draga mea, dacă ai putea să-mi pui un supliment, aș fi cel mai fericit om de pe planetă! Desigur că mama se conforma întru totul rugăminții tatălui meu, iar cina lua sfârșit în deplină concordie apoteotică în cadrul sfintei familii terestre, considerată a fi însăși temelia, frumusețea și scopul existenței umane. Dar: " Timpul nu mai avea răbdare." (Marin Preda) Ceva misterios, impalpabil și periculos plutea în apropierea noastră. După igiena obligatorie de seară, ne-am ocupat locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe Alexandru dacă i s-a întâmplat să nu aibă curent electric. Mi-a spus că nu, niciodată. Și un ultim detaliu sublim din această "Little Romania". Șirul de produse propuse cumpărătorilor, de la zacuscă la apă minerală Borsec, se termină apoteotic cu un coș de răchită plin cu prăjitura Eugenia, la modica sumă de 0.30 dolari canadieni bucata. Eugenia, blestemul comunist lucrat de timp, a devenit vehiculul nostalgiei. Au fugit de comunism și de demonii săi, iar acum ei, românii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o buruiană veștejită. Începea să se roage în neștire: Doamne oare există vre-un loc unde tu să nu fii? Mi-e teamă de o separare prin moarte de copilul meu. Gândurile mele devin halucinante, cu înălțări și căderi succesive, apoteotice, ca o roată care se mișcă de sus în jos fără de folos. Viața îi părea o ciudățenie. Într-o zi totul îi părea perfect, iar în altă zi totul se destrăma. Avea nevoie de cineva de acolo de sus să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tinerilor la activitățile de producție; redarea numai a aspectelor negative (subl.ns.) privitoare la Însușirea de către tineri a normelor vieții și muncii comuniștilor, ale eticii și echității socialiste”. Ca să-i Îngroape definitiv pe ăia de la des citata gazetă, Andrei terminase apoteotic fulminantul său raport: „De asemenea, orientarea profesională a tineretului - problemă deosebit de importantă În perioada actuală - nu a făcut obiectul nici unui material”. d.q. S-au angajat da’ nu s-au urmărit O apreciere corectă a minciunii În care se scăldau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
R.S.S. În ultima zi a Congresului, Ion Iliescu a fost ales membru al Comitetului Central al U.T.M., alături de alte patruzeci și cinci de persoane, care vor adresa o telegramă - cui altcineva? - generalissimul I. V. Stalin, si care se încheia apoteotic, în spiritul epocii: TRĂIASCĂ MARELE PRIETEN AL TINERETULUI MUNCITOR DIN ÎNTREAGA LUME, GENIUL OMENIRII MUNCITOARE - TOVARĂȘUL STALIN! 5. LA BACALAUREAT ȘI ADMITEREA LA POLITEIINICA, ION ILIESCU - MEMBRU C.C. AL U.T.M. - DEVENISE "ȘEFUL POLITIC" AL PROFESORILOR SAl Din martie 1949
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]