357 matches
-
banii și puterea sunt la bărbați; - Femeile sunt și se îmbracă foarte sexy, iar bărbații sunt mai ales șterși ca atractivitate și neglijenți ca apariție; - Sunt adesea ușuratice, isterice, băgăcioase, uneori chiar rele, proaste și bețive ( Leana este un travesti apoteotic). Bărbații sunt agresivi, șmecheri, solidari, dar și bețivi; - Fumatul este egal răspândit. Concluziile sintetice sunt clare: Mass-media are o dominantă misogină, practică discriminarea de status, rol și vârstă între femei și bărbați. Există un sexism evident și unul implicit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de stânga, dar nu ea ca atare); (7) „colonizarea intimă și stânga în România“ (un titlu pretențios și fad); (8) „impostorii «ecoturismului» în America Centrală“, cu un mic articol intitulat „O cale de a salva satele“, pentru ca totul să se încheie apoteotic cu un articol de o pagină intitulat „Coșmar nazist în Statele Unite“, în care se disecă un roman scris de Philip Roth, care pleacă de la incredibila premisă: „Dacă SUA s-ar fi aliat cu Hitler în 1940?“ și, pervers, continuă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
văzut, chiar dacă din a doua jumătate o ia pe autostradă, devenind un amestec de SF cu thriller și horror, al cărui ingredient principal sunt niște monștri care urlă sinistru și fug repede, umplând povestea de derizoriu (nu înainte ca finalul apoteotic să salveze omenirea). Ecranizare a cărții lui Richard Matheson din 1954, carte care a mai fost transpusă de două ori, în 1964 și 1971 (avându-i ca protagoniști pe Vincent Price și Charlton Heston), filmul regizat de Francis Lawrence știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
pentru că ne-am trezit cu acest CSM care încurcă lucrurile. Consiliul sesizează din presă și verifică chestiuni legate de telefoane, CSM efectuează anchete fără nici o reținere despre cine este vorba, păi, până unde o să-și permită acest Consiliu?“ Lupașcu încheie apoteotic și pleacă jignit. O singură problemă nu și-o pune: până unde trebuia să ajungă marea corupție ca să avem un condamnat, măcar unul de sămânță? Până când trebuia să contemplăm un fiasco? La această întrebare, cuminte, domnul Lupașcu nu vrea să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
vocale, cu scandări gen „pe-se-de! pe-se-de“. Iar cazna șefilor de partide a fost lovită, sec, de filmul difuzat, în acel moment, pe Pro TV. Celularul, thriller SUA-Germania, cu Kim Basinger răpită de niște nenoriciți și, evident, salvată într-un final apoteotic, a surclasat în audiențe emisiunile despre alegeri. Cam 20% dintre românii cu televizoarele deschise se uitau, în perioada respectivă, la film. Realitatea seacă a cifrelor arată că potențialii cetățeni cu drept de vot și-au văzut de pompos numitul „home
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ori de vreo preocupare ce ar putea-o degrada... Actorul și Echilibristul aparțin amândoi acestui timp al Sărbătorii, al unei sărbători concepute ca fiind momentul când fiecare dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa ta lăuntrică. La fel ca într-o străfulgerare, îți vedem mormântul, iar viziunea asta ne iluminează pe toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nouă-n zori. /.../ Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre noul ideal.“ (Maria Marin) „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Ioan Nistor) Exhibarea mizeriei, fără o justificare estetică. Poate fi identificată în cărțile (proaste) de poezie, proză și teatru, nu și în cele de critică literară (deocamdată). Este greu de stabilit dacă autorii în cauză vor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așa îl numea el și chiar îl deranja teribil în acele vremuri când cineva se referea la bridge ca la un simplu joc). El fusese întotdeauna un adept al sporturilor minții. Înainte de bridge îl pasionase rebusul.“ Finalul cu rebusul este apoteotic. El dovedește că un absolvent de ASE nu este doar un om al cifrelor, ci și un călător în lumea cuvintelor, sensibil la tezaurul de frumuseți și la izvorul nesecat de înțelepciune din această veritabilă carte a cărților care este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ele? Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în ‹ veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Un sentiment) Să recapitulăm. Avem o tulpină care este și o rază. După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta?), neîncetat izvorând (izvorând de unde?). Concomitent, undeva, sus, amprentele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un sigiliu statuia unei sfinte iubiri. Sigiliul nu încoronează statui, ci se aplică pe scrisori, pe uși etc. ca o ștampilă, pentru a împiedica deschiderea lor. Să aplici o ștampilă pe statuia unei sfinte iubiri crezând că astfel o încoronezi apoteotic, iată o îndeletnicire destul de stranie. ProslAvirea scriitorilor Ioan Nistor are, în critica literară, discursul unui hagiograf. El îi proslăvește, ceremonios, nu pe sfinți, ci pe diverși poeți și prozatori contemporani, folosind o terminologie critică sofisticată. Cartea care ilustrează activitatea sa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cânta... cocoșu’!“ „Tâmplarul mahmur către soție: Când lucrarea i am gătat, / Jupânița cea bălană / M-a cinstit și m-a rugat / Să-i mai bat un cui... în blană!“ „Minifabulă: Cucul doar depune oul, / Puii îi va crește... Boul !“ Momentul apoteotic al umorului lipsit de umor practicat de Aculin Tănase îl constituie evocarea, printr-o rimă în -ula, a sexului bărbătesc. Ni-l închipuim pe autor chicotind satisfăcut după versificarea unor asemenea glume golănești: „Nudism la Costinești cu Aculin: Aculin amorezat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu poate veni fiind bolnav la pat. Ardelenii îl vor și ei în mijlocul lor. Are loc o adevărată manifestare națională; chiar și la „Palatul regal” are loc pe 30 ianuarie o serată literară sub patronajul reginei Elisabeta. E o sărbătorire apoteotică, unanimă, fiind recunoscut ca cel mai mare creator în viață, realizând o adevărată stare civilă a personajelor sale. Pe scena „Teatrului Național” se reprezintă „O scrisoare pierdută”, într-o distribuție de excepție. Tache Ionescu îl felicită elogios, Caragiale răspunzând cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai potrivit. Nu? Da, răspunseră, toate celelalte, În cor. Și prinseră a bate, toate, ce-i părea! Se vedea, după fața, după ochii ei, după tot ce avea, În ea, În acele momente, această femeie, simplă, cu chip de erou, apoteotic. ărăp it, din palme. Nu se lăsă mai prejos nici gazda. Și, bine Ora de dragoste Din Întâmplare, la nunta Zamfirei lui Zamfirel, Ion Poroșnicu și Neculai Stegaru sau nimerit a sta, unul În stânga și altul În dreapta Casandrei. Volubilă - ea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unei armonici Într-unul singur. Și Napoleon, și Edison, și Euclid, și Pitagora, și Einstein (câteodată apăreau și Kant și Hegel, Însoțiți de Marx) Își contopeau trăsăturile Într-una singură, dând naștere unui chip strălucitor... Sfârșitul era Întotdeauna un imn apoteotic. După numeroase plecări și Întoarceri, iată că stomatologul ajungea viu și nevătămat (oare totuși cum de nu l-a călcat niciodată un autovehicul, cum de nu s-a rătăcit sau n-a picat În vreo gură de canal deschis?) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Șpriț stă cu Libertatea sub ochi și se uită emoționat la fata de la pagina cinci. Băi, băieți, uite-aici ce făptură delicată, care Îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ... Și este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viața-n ei... Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aș lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aș duce cu ea la maiami bici și nu m-ar mai interesa istoria sângeroasă a animalului numit porc. Aș face Crăciunul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
asta chiar și la șaizeci de ani, dacă pînă atunci nu se făceau zob cu motociclete cu tot, nu se alegeau cu vreun HIV și nu reveneau la țigările din ierburi blestemate: vîrsta aceea era cea mai potrivită unui sfîrșit apoteotic. O moarte din iubire, la anii cînd mai toți bărbații se gîndesc, Înțelepți, la partide de rummy, la somnul de după-amiază, la nepoți, la doctori, la un loc de veci. La peste cincizeci de ani, destui Își pierduseră mințile: femeile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
creștin agonic“. Rector (1900-1914), decan (1920) și vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent al dictaturii lui Primo de Rivera. Deportat în insula Fuerteventura (20 II 1924), apoi, din iulie, autoexil în Franța (Paris și Hendaye), până în 1930. Reîntoarcere apoteotică, rector (1930), deputat în Parlament (Cortes). În același an moare soția sa. Rector pe viață (1934). Nu colaborează cu republicanii, dar nici cu Franco, deși îi privise cu simpatie revolta. Arestat la domiciliu de naționaliști după un discurs radical în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tras o porție de plâns ascultându-le pe mama și pe soacra mea. Amândouă au fost foarte pozitive, fiecare cu stilul ei, iar mama a fost de-a dreptul veselă și simpatică și mi-a căzut bine, mai ales finalul apoteotic: „Pot să mănânc ciocolată, că am glicemia mică!”. A fost adorabilă, ca și mama soacră, cu gogonelele pe care eu nu mai apuc să le mănânc că le termină ceilalți. O lume pașnică, normală, de familie. De obicei mă exasperează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
L-am făcut în oțet, cu boabe de piper și o linguriță de zahăr, îi explică Jean. Pe Lionel nu-l interesează dulcele. Acrișorul, în cazul de față. El și a făcut numărul pe seara de azi. Mai rămâne finalul apoteotic. — Noi o să ne cam retragem, îl anunță el pe Robert. Apropo, nu mai există lume bună în Angers? Văd că n-a mai venit nimeni... — Joia e o zi mai slabă, se scuză Robert. Lionel trage fața de masă și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Apollo, Dionysos sau Orfeu, revin constant în creațiile lor, de la autorii greci și până la Beethoven și Goethe, Nietzsche și Rilke. Poezii precum Ghilgameș la babilonieni, sau Miorița la români, exprimă constanta viziunii despre moarte la babilonieni profund tragică, la noi apoteotică , moartea fiind concepută ca nunta omului cu natura, devenită mireasa lumii, act de înveșnicire a vieții. Este interesant și revelator faptul că acela care îndrăgește cel mai mult mitul, povestea, deci alt posibil, care întrece realul, este copilul, deși el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu? Finn este grozav de flatat. — Cred că am auzit un nume la începutul convorbirii... —Daisy, arunc eu îndată. Spre încântarea mea, fața lui Finn se cam boțește: — Nu se poate? Cum ai ghicit? Păstram secretul ăsta pentru un final apoteotic! — Atunci, în weekendul acela de la vila părinților tăi, mi-am dat seama cât de mult îi plăcea de ea. —Aha! cârâie Finn, revenindu-și puțin. Ți-a luat prea mult timp! Eu știu asta de vreo jumătate de an! — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încât nu mai știi, la un moment dat, unde e visul, care e realitatea, nu cumva mai adăugăm câte un amănunt pentru a-l face mai aproape de real, ca atunci când ai dori un al 5-lea anotimp, ca o încununare apoteotică a timpului astronomic, dar nu vreau să te plictisesc. Cum, vrei și plictiseala mea să o culeg pentru tine? La ce supliciu mă supui? E mult de muncă, semănătorul e atât de harnic și lacom și avar de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea orice imaginație și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
După pregătiri atente și intens specializat aprofundate, în crâșma „La ultimul leu” din localitate, s-a reușit primul experiment de atomizare neletală a oamenilor”. Spionul cu acoperire diplomatică din România, care a transmis codificat la Washington informația aceasta, a încheiat apoteotic telegrama sa ultrasecretă: “Experiment, cârciumă reușit. Succes 100%. Toți făcut pulbere”. În cazul acesta, Ioan T Morar, crede cu tărie că are dreptate să înfiereze cu legitimă mânie patriotică, publicarea unor secrete așa de vitale pentru poporul român. Și alt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]