445 matches
-
clipa aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În altar, căci el Își Încetase drumul acesta Încă din iarna anului 1930, puțin Înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă rugam pentru Keti, pentru părinții ei. Keti nu mai era lîngă mine, nu mai venise din noaptea aceea de apoteoză. Acum se Împlineau patruzeci de zile de la moartea mamei ei Era duminică, și după-amiaza, tîrziu, strălucea Încă lumina de vară, - nemaiputînd rezista tentației, mă dusei acasă la ea unde mă primi doamna aceea mică și grasă, noua stăpînă a locuinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
totuși real căci Îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie Închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă spun pentru că nu e nimeni. Se trezi vorbind deodată la singular: „Te iubesc!” I se păru că lumea se Învăluie În apoteoză. „Cum nu ți-ai dat seama pînă acum?” Îl Întrebă. El continuă să stea nemișcat, privirea lui venea din Încremenirile timpului, acele secvențe uitate, ce rămîn În memorie din marea mișcare a materiei. Părea din altă lume. Era el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vieții. În celebra fugă în care este intonat motivul BACH (mai întâi în nuanța piano și la sfârșit, în forte), artiștii au reliefat cu mult rafinament metamorfoza de la sentimentul de resemnare și de împăcare a compozitorului în față morții, la apoteoza finală, care evocă speranța și nobilele aspirații umane. Pe scena Festivalului Enescu, cvartetul Voces a oferit publicului un neprețuit dar muzical, care a îngemănat măiestria artistică, rigoarea stilistică, și spiritualitatea într-un vibrant mesaj de solidaritate umană. Interpreții au reușit
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
în omenire?" (Bălcescu, 1894, p. 24) [1851]. Celor două principii divine (dreptatea și frăția) principii esențialmente sociale, reglementând justețea socială și solidaritatea umană sunt completate cu un tandem de principii politice: libertatea și unitatea națională. Aceste din urmă își găsesc apoteoza istorică în scurta perioadă de domnie a lui Mihai Viteazul, pe care Bălcescu, pe urmele lui Florian Aaron, l-a instalat permanent în nucleul panteonului național. La Bălcescu, întreaga istoria a românilor este mărturia dramatică a unei lupte neîncetate pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism grozăvia Holocaustului stă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin intermediul fenomenului concentraționar, a demnității umane. Analizând morfologia elementelor regimului totalitar comunist, dar și ale celui nazist, autoarea respinge ideea potrivit căreia totalitarismul nu ar reprezenta decât o supraevaluare nefirească a umanismului modern al socialismului, considerând că, dimpotrivă, el reprezintă "apoteoza înfricoșătoare a anumitor tendințe ale politicii moderne, care aduc grupuri mari de oameni în situația de a fi vulnerabile și fără putere în fața unor forțe politice și sociale periculoase și deseori violente"27. Elementele ideologiei comuniste, redate sistematic în opera
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
său prea dulce vis, El pe scut și pe armură A.M. D.* cu sânge-a scris. Când la luptă paladinii Se-aruncau cu crunt avânt În pustiul Palestinei Nume de femei strigând, Lumen coeli, sancta Rosa*! Exclama înspre dușmani, Semănând apoteoza Spaimei printre musulmani. În castelul lui, departe, Se-ntorcea din Răsărit Și-a rămas până la moarte Mut și trist, ca un smintit. Amintindu-și apoi aceste clipe, cuprins de o nemaipomenită tulburare, prințul fu chinuit mult timp de o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nostru secretar de stat la departamentul cutare. Semnat: Carol îngăduitorul". Tânărul își face intrarea pe banca ministerială. Glasul său, deși cam ascuțit, e tremurător de emoțiune. Ce minuni! Menajeria nu rânjește... dimprotivă Ea la glasul lui subțire se arată milostivă. Apoteoza dramei a și 'nceput cu mult foc begnal și cu prapuri pe uliță, iar din partea binehrăniților Pătărlăgeni cu sugere a la kilometru. În În orice caz mare efuziune de sentimente patriotice și de vin profir. CREDITUL MOBILIAR (1) 2264 Proiectîndu-se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a fi găsit triști și palizi imitatori? Am fi ademeniți a crede una ca asta când citim " Romînul" de miercuri 24 decembrie, în care pe de o parte se stigmatizează asasinatul politic, iar pe de alta se face o adevărată apoteoză lui Blanqui. Am înțelege câteva cuvinte simpatice din partea d-lui C. A. Rosetti în memoria unuia din coreligionarii săi politici, cu atât mai mult cu cât despre morți și-n fața unui mormânt nu se zice decât bine. Dar cuvintele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că tot ce e bun pentru America este bun și pentru restul lumii. Trăznetul urma să cadă la începutul secolului următor, la 11 septembrie 2001, deși data aceasta fatidică a fost văzută de unii, precum influentul jurnalist francez Jean-Marie Colombani, apoteoza secolului american: "Nous sommes tous Américains", afirma titlul editorialului său din Le Monde la două zile după atentat. AMERICAN CULTURE Dificultatea oricăror tentative de a defini sau a descrie cultura americană în general, cultura contemporană în special, se datorează în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și în sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă în legătură cu ceea ce același critic numește, în alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la neliniștile existențiale”. „Suprema înălțare din viață în moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai încape nimic decât... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tine ca o apă într-o peșteră, odaia ta se va umple cu zborul untdelemnos al unor lilieci uriași ș...ț Planete și sori, ca niște vaste păduri incendiate, se vor apropia de zenitul ochiului nostru” (Pădurile orchestre). Toate aceste „apoteoze rupte din aerienele iluminări” cresc însă, la autorul Actului de prezență, pe fondul unei conștiințe a însingurării poetului într-o lume deschisă, totuși, tuturor promisiunilor „revelației”. Titlul însuși al cărții, (reluându-l pe cel al unui text încheiat cu semnificativa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care metafora și comparația dețin rolul principal. Toată această rețea multiplu ramificată converge spre ceea ce în Pădurile orchestre se numește „sărbătoarea poemului”. Căci poemul este o sărbătoare, un „festin” („festinuri se spărgeau prin scamă ca niște orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai în măsura în care propune un spectacol al plenitudinii ființei, într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al oceanului de la marginea orașului. Din când în când sirenele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
istorie sin‑ ceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002 ; Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundația Academia Civică, București, 2010 ; Lavinia Betea, Maurer și lumea de ieri, Fundația „Ioan Slavici”, Arad, 1995 ; Lavinia Betea [coord.], 21 august 1968. Apoteoza lui Ceaușescu, Editura Polirom, Iași, 2009 ; Paul Niculescu -Mizil, O istorie trăită, Editura Enciclopedică, București, 2002) Filme cu caracter politic și propagandistic ale perioadei Soldați fără uniformă, Mândrie, Setea, Aproape de soare, Când primăvara e fierbinte, Post‑restant, Poveste sentimen‑ tală
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
relațiile noastre de lucru, i-aș lăsa baltă și pe Moina, și pe Terente, cu tot ajutorul lor tovărășesc. Omul ăsta va atrage în activ forțe capabile să- l urmeze”, spune Cremene cu voce din off, privindu-se în oglindă. Apoteoza se produce după o audiență colectivă la Tovarășul Prim a celor care cer casă. În stânga Tovarășului, o duduie simandicoasă, venită cu „pile” să- și schimbe garsoniera într-o vilă. În dreapta, un muncitor bătrân care n-a cerut nimic toată viața
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
distincție discutată ne obligă totuși să adîncim puțin cei doi mari versanți ai cercetării științifice în general și ai celei pedagogice în particular: „observaționalul noninterveționist” și „experimentalul intervenționist”. În general, experimentul este considerat un fel de culme, de regină, o apoteoză a cunoașterii științifice. Foarte mulți teoreticieni, metodologi și cercetători chiar afirmă că nu există știință, în sensul deplin al termenului, decît acolo unde există experiment. Fără a adera întru totul la o asemenea poziție - totuși extremă, dacă nu chiar extremistă
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului, maladiile de destin sunt tot atâtea carențe ale ei. Educarea cunoașterii de sine în vederea secvenței de depășit-de atins, educarea libertății deci, nu este însă o faptă a singurătății. Ea se face prin preluarea celuilalt în sfera libertății mele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
optice cu care au descoperit inelul. După moartea lui Alexandru, Babilonul a rămas numai centrul regatului Seleucizilor - o parte ca atâtea altele, a marii moșteniri. Acum astrologia chaldeeană, scăpată de grija frământărilor sângeroase și-a trăit ultimele zile într-o apoteoză solară. In toate ținuturile din preajmă, ca și în cele îndepărtate, focul sacru al științei lui Bel a aprins torțe care vor lumina etern. Din toate capitalele lumii: Alexandria, Roma, Athena, Palmir, Damasc, Bizanț, învățații priveau cu respect la "almamater
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
cald de ființă vegetală. În lucrările lui se simte că din voluptatea volumelor rotite în lumină, se naște mirajul formelor ce gustă din măreția simbolului. Gavril Nichitean nu caută materia, ci o folosește, o disciplinează și o determină să exprime apoteoza simțămintelor omenești. Lucrările ieșite de sub dalta lui emană un elan tineresc, sau poate mai degrabă exprimă demnitatea unui popor liber, împletire de dragoste și îndârjire transfigurată din trăirea secretă a fostului copac ce a fost martor al atâtor existențe. Privindu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
cald de ființă vegetală. În lucrările lui se simte că din voluptatea volumelor rotite în lumină, se naște mirajul formelor ce gustă din măreția simbolului. Gavril Nichitean nu caută materia, ci o folosește, o disciplinează și o determină să exprime apoteoza simțămintelor omenești. Lucrările ieșite de sub dalta lui emană un elan tineresc, sau poate mai degrabă exprimă demnitatea unui popor liber, împletire de dragoste și îndârjire transfigurată din trăirea secretă a fostului copac ce a fost martor al atâtor existențe. Privindu
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
opoziție cu certitudinea științei. Mitul rămâne activ în domeniul imaginației sub forma ideii însă cu forța redării unei realități ficționale care depășește condiția umană. De aceea mitologia este de tip simbolic și evhemerist; iar cu ajutorul creației se poate ajunge la apoteoză. Înțelegerea mitologiei înseamnă descifrarea semnificațiilor operelor de artă în timp ce simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice. Din punct de vedere ontologic, mitologia reprezintă punctul de plecare al interpretării operei de artă în istoricitatea sa. De aceea, ideea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
singur avantaj, pot fi absorbite de culturile mari. Noțiuni precum identitate politică, culturală, mi se par astăzi arhaice. Omul secolului XXI nu are spațiu și e nefericit în timp. Atunci când majoritatea își va depăși acest handicap al supremației, va atinge apoteoza. Niciodată. Marile crize ale omenirii vin din dorința de a-și depăși condiția. Rusia nu a fost nicicând civilizată, și nu va fi. La fel și românii. Dacă noi am fi beneficiat de o poziție geografică prielnică, ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dogmă și ideologie". Sunt la final de precizat două lucruri: de ce numim "profetice" cărțile profesorului de la Huși (căruia, în opinia noastră i-ar sta bine ca titular al unei catedre de filozofia culturii la Iași și la București într-o apoteoză binemeritată) și de ce ne pun ele pe gânduri? Poate din cauza precarității tocmai actului de a gândi "just", tot mai străin "fondatorilor de opinie" și "modelelor" bastarde, ale unei culturi care se sprijină de multișor în cârjele unei gândiri antiromânești și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]