527 matches
-
capacitate puternică de auto-apărare; sensibilitatea crescută față de preocupările vecinilor; capacitatea de a juca un rol semnificativ în ajutorul internațional și menținerea păcii; precum și o capacitate de descurajare limitată (Buzan, 1995, pp. 40-41). Susținerea unei astfel de strategii contestă asumpția neîncrederii apriorice într-o Japonie care se îndepărtează de orientarea puterii civile, și evidențiază beneficiile pentru Japonia și pentru aliații cheie, ce ar decurge din modificarea atitudinilor cu privire la folosirea forței militare în afara granițelor. În ansamblu, se poate ca o relație mai echitabilă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
culturală asociate cu atingerea punctului critic trebuie să fie privite drept realizabile pe mai multe căi. Diverse combinații de state care au internalizat norme culturale diferite în grade diferite pot să creeze structuri culturale variate. Astfel, nu există o cale apriorică unică pentru generarea unei mase critice de state liberale. Date fiind dificultățile de cuantificare exactă a preaplinului, o abordare mai atentă ar consta în presupunerea existenței unei mase critice și testarea predicțiilor comportamentale implicate de această prezumție în raport cu datele empirice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
des în cazul puterilor hegemonice decât sub-extinderea și conciliatorismul (Snyder, 1991). Ideile lui pot fi sugestive în examinarea implicațiilor fundamentale ale evenimentelor de la 11 septembrie 2001 și a urmărilor lor pentru politica externă americană. Potrivit lui Snyder, nu există un motiv aprioric pentru a presupune că factori sistemici pot explica tendința statelor puternice de a-și folosi în exces resursele, și nu invers, dat fiind că extinderea teritorială poate fi deseori contraproductivă și poate chiar să reducă securitatea unui stat. Pentru a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
bine spuse: în scris. Adevărul este că în scris nu se poate țipa. Orice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte. Cele mai sublime, mai dramatice, mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a paginii. În scris, până și urletul rămâne confidențial. El circulă între muțenia celui care l-a pus în pagină și a celui care, de partea cealaltă, îl percepe în solitudinea lecturii. Pentru că se adresează de fiecare dată unui singur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
presupuse). Ea este superioară analizei componentelor izolate ale științei, la rândul ei mai bună decât analiza istorică, ce depășește analiza manualului, care este o Îmbunătățire față de analiza prefeței, care, În concluzie, este mai bună decât Încadrarea forțată Într-un cadru aprioric. Așa cum rezultă din cele de mai sus, un sistem este alcătuit din două componente fundamentale: elementele și conexiunile. Caracteristicile calitative ale elementelor se exprimă prin conceptul de specific. Caracteristicile cantitative ale conexiunilor se exprimă prin conceptul de structură. Deci, structura
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
al NL împotriva recăderilor psihotice în schizofrenie prin reducerea susceptibilității la evenimentele existențiale -EVV- din mediul pacientului). Lucrul acesta apare cu atât mai seducător pentru pacienții aflați în fazele de debut ale bolii, ei constituindu-se într-un grup considerat aprioric ca având un prognostic favorabil. în realitate, studii longitudinale asupra evoluției schizofreniilor arată o rată a recăderilor necesitând spitalizări ce pot însuma 1520% din întreaga lor istorie naturală ! Chiar și pacienții aflați la primul episod psihotic ajung să fie spitalizați
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
recunoaște, dar de care e obligat să țină seama. Din acest motiv, momentul recunoașterii este dublat de cel al contrarietății. Nu, Își spune autorul, acela nu pot fi eu! Iluzia timpului imobil se spulberă fulgerător, ca și aceea a obiectivității apriorice (și utopice) a jurnalului intim: dacă autorul Însuși nu-și poate recunoaște chipul sau gândurile, cu atât mai puțin va fi el capabil să tezaurizeze ceva din realitatea „obiectivă”, exterioară! Proba auto-recunoașterii subiective conduce, așadar, la ideea ficțiunii involuntare. Derularea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui de Biasi, „studiul activităților proiective”. Imaginarul funcționează asemeni unui spațiu matricial, asemeni unei zone crepusculare, În care formele realului plutesc În derivă, așteptând Întruparea Într-un contur precis. Există aici, așadar, un a fi și un a nu fi apriorice. E, probabil, stadiul cel mai complex din viața jurnalului intim, pentru că „stadiul precizării ideilor” necesită o sumă de operații mentale de o mare delicatețe. El va da, În cele din urmă, nu doar „tonul” jurnalului, ci va stabili Întreaga lui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adică al identificării) prin trăire (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). De aici decurge și metodologia pe care o utilizăm. Nu căutăm "stabilirea" sau "descoperirea" identității unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, considerăm că nu construcțiile reificate în sine, ci procesul de identificare cu
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
așadar de constelația tuturor acestor factori orizontul inconștient spațial și cel temporal, accentul axiologic, atitudinea anabasică / catabasică / neutră și năzuința formativă fundamentali, care împreună capătă denumirea de matrice stilistică. Aceste potențe ipostatice care îmbinate alcătuiesc matca stilistică au un caracter aprioric și atemporal; "e o substanță în mare măsură neatinsă de contingențele vremelnice și istorie" (Blaga, 1936:207). Matricea stilistică se întipărește în toate creațiile umane, în opere de artă, concepte, doctrine, viziuni științifice (Blaga, 1965:109), determinând cultura. În fine
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
energii necreate 41" depozitate în oameni. Dovada latențelor difuze o face atât Durkheim, prin ideea comunității de ofensă 42, cât și Pareto, prin ideea de reziduuri 43. Latențele difuze au următoarele patru caracteristici: a) sunt comune majorității indivizilor și sunt apriorice oricărei educații, adică sunt primare; b) natura lor este "simțuală", sunt realități ale simțirii generale; c) sunt împărtășite ca realități comune, "sunt unificate în individ, dar și între indivizi, deci sunt comunitare, nu doar unitare"; d) se manifestă prin simbolizări
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). De aici decurge și metodologia pe care o vom utiliza în lucrarea de față. Nu căutăm "stabilirea" sau "descoperirea" identității unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, nu categorizările arbitrare și nici construcțiile reificate, ci procesul de identificare cu
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
curent în teoriile sociale ale identității și culturii sub denumirea generică de esențialism și care postulează existența unor suprastructuri, certitudini, esențe, realități independente de și în afara indivizilor și totuși reproduse de aceștia; identitatea apare ca existență în sine, ca realitate apriorică, ca structură. 8 O poziție ce ar putea fi denumită fie non-realistă, fie nominalistă sau chiar individualistă, cunoscută în mod curent în teoriile sociale ale identității sub denumirea generică de constructivism și care postulează că existența sau realitatea este produsă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente în mod aprioric și indisolubil de "credință" și de o credință anume și, ca atare, nu pot fi justificate în termeni de raționalitate (pure și practice), cu atât mai puțin când sunt privite în situații istorice concrete. 3. Gândirea socială creștină e utopică
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
pentru viața În grupurile viitoare (grupul profesional, familial În care vor trebui să se integreze. PARTEA PRACTIC CAPITOLUL IV CUNOAȘTEREA GRUPULUI ȘCOLAR DESIGN-UL INVESTIGAȚIEI 1. Definirea problemei Cunoașterea clasei școlare ca grup psihosocial nu reprezintă doar o cerință teoretică apriorică a educației; ea decurge dintr-o realitate pusă În evidență prin mijloace științifice -sintalitatea. Iată de ce, studierea grupului școlar trebuie să Îmbrace forma cunoașterii șiințifice, manifestată ca o preocupare sistematică ce urmărește obiective clare și se realizează prin modalități adecvate
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
nu se prelungește automat și în viața de zi cu zi? Cum se explică faptul că succesul social nu este direct proporțional cu cel școlar? Unde apare scurtcircuitarea valorică și inversiunea paradoxală care ne obligă să fim prudenți în legătură cu decretarea apriorică a binefacerilor educației? Nu cumva criteriile de valorizare a achizițiilor școlare trebuie să fie schimbate? Nu cumva notele luate în școală nu mai spun nimic? Ca să demontăm acest paradox, trebuie să vedem, pe de o parte, care sunt criteriile de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
putere ce izbutește până la urmă să ridice suspiciunea la rangul de obsesie cotidiană. Supravegherea ostentativătc "Supravegherea ostentativă" În ansamblul ei, supravegherea vizează obținerea de informații în scopuri de scurtă sau de lungă durată și procedează în mod disimulat, căci ideea apriorică pe care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în absența autocontrolului. Orizontul oricărei supravegheri este invizibilitatea, infiltrarea constantă și omniprezentă, cu rădăcini ramificate, întinse la nivelul întregii societăți civile. Când, însă, puterea totalitară
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
timpului, categoria a fost înțeleasă ca "ultimul și cel mai general predicat ce poate fi atribuit unui lucru prin care acesta poate fi cercetat și exprimat".1 Fie că sunt "determinări ale realității" (Platon), "predicate fundamentale ale lucrurilor" (Aristotel), "forme apriorice ale intelectului" (Kant), "determinări ale ființei fiindului" (Heidegger) sau "structuri ideale și descriptive ale realității" (Pierce), categoriile sunt ontofanii, realul fiind răstălmăcit din perspectiva existențialului originar. Eterna viețuire antinomică, între lumea sacrului și lumea profanului, transfigurează mitic timpul și spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
succesorului", în timp ce pentru Sf. Augustin, timpul este o realitate insesizabilă (trecutul nu este, viitorul nu e încă, prezentul se reduce la o clipă fugară) care este perceptibilă prin conștiință. În filosofia modernă, La Kant, spațiul și timpul devin realități subiective apriorice, pentru Husserl, timpul rezidă în forța retenției pe care o conștiință o realizează prin percepția abia trecută, în schimb, pentru Heidegger, experiența temporală este "autentică" numai dacă se ancorează într-un prezent "prezumtiv", iar pentru Bergson, timpul se transformă în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static și deductiv; el pornește de la principii, idealuri și virtuți sau de la forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic" nu numai cu sensul de "tradițional", ci mai cu seamă în sensul unei paradigme în care rațiunea există o dată pentru totdeauna). După cum bine se știe, clasicismul este raționalist; el
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
creator al subiectului: conștiința noastră, și nu obiectul în sine incognoscibil -, este "autoarea" reprezentării acestuia. Numai că aici este încă vorba despre o conștiință în genere, complet lipsită de istoricitate, o conștiință ce concepe în mod universalist, prin prisma cunoștințelor apriorice. Iar acest pas nu este străin de principiul autonomiei gândirii care începe să funcționeze deja din perioada iluminismului. El anticipează oarecum "pasiunea creatoare"33 de care vor fi animați romanticii. Lucrurile sunt în sine ceea ce noi trebuie să facem din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
crede în totala absență a presupozițiilor în științele naturii (Comte însuși recunoaște că fără anumite principii am fi în fața fenomenelor ca niște "orbi cu ochii deschiși"68), am spune că, în timp ce metoda teologică și cea metafizică presupun explicații de tip aprioric, în cazul metodei pozitive avem de-a face cu explicații a posteriori, cu specificarea, subliniată anterior, că totuși pentru Comte savoir înseamnă și prévoir. Un spirit realist 69 îi îndeamnă pe pozitiviști să se limiteze numai la aspecte verificabile, cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
kantiană (vezi II, 2Aa). Într-un alt subcapitol (II, 1Bd) am schițat deja în ce măsură se apropie și se distanțează de Kant atât Droysen, cât și Dilthey. Considerăm că acum este util să insistăm asupra acestei probleme, întrucât constatarea unei coordonate apriorice în cazul lui Dilthey ne va ajuta să înțelegem mai nuanțat și raporturile lui cu supraistorismul. Faptul că un istorist ca Dilthey nu abandonează total o abordare transcendentală nu înseamnă că el ar ceda unor tentații supraistoriste, deoarece o distanțare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
abordare transcendentală nu înseamnă că el ar ceda unor tentații supraistoriste, deoarece o distanțare de universalismul hegelian se poate înfăptui chiar printr-o relativizare a cadrelor a priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la nivelul istorismului în general ne îndrumă și Schnädelbach atunci când, referindu-se la Droysen, vorbește așa cum am văzut despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (s.n.). Modul în care comentatorul explică această aparentă "ciudățenie" și "eroare de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai "rațiunea istorică" reprezintă un context, un șir de corelații de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor condiții de posibilitate, ce-i drept, variabile în timp și spațiu, ceea ce 2) îl determină pe Dilthey să se abată de la caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]