511 matches
-
Manoliu. Aflase și ea de fetiță; aducînd vorba despre tine, mi-am dat seama că știe... Dorea mult ca tu să nu afli... Teona știa de fetița Simonei?! se apropie Mihai de capul lui Dinu. Ochii bolnavului se închid prelung, aprobator. M-a rugat să nu-ți spun nici c-am întîlnit-o pe ea în spital, adaugă. Zicea că te-ai căsătorit și ești fericit... N-am înțeles ce-o stăpînea mai mult: ura, grija, sau dragostea pentru tine. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
exemplu și-i Întindea foarfeca, avînd grijă Întotdeauna s-o ia Înapoi, fiindcă avea mare nevoie de ea la tăiatul florilor data viitoare. „Divin!“ exclama Susan, contemplînd vasul plin de lasomie, trandafiri sau garoafe; „gata“, spunea pe urmă, căutînd privirea aprobatoare a lui Celso, care de fapt ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se instala pe o sofa orientală cu perne micuțe și aștepta să vină Daniel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că Lisa îi arăta lui Jack articolul ei despre salsa. —Ți-am spus eu că voi transforma revista asta în ceva fabulos, râse Lisa către el. — Chiar ai făcut-o, aprobă el, uitându-se peste material și dând din cap aprobator. E un articol excelent. Ashling privea neputincioasă. Cumva, Lisa reușea să primească toate laudele pe munca ei. Nu era corect. Dar putea să facă ceva în legătură cu asta? Nimic. Era prea speriată de confruntare. Dintr-odată, s-a auzit spunând: —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
martor tăcut până acum - se amestecă și el în vorbă: — Ba, s-avem iertare, după câte văd eu, Maternus este un poet strălucit și - ca să-i aduc și mai multă cinstire - aș spune chiar un cântăreț inspirat de muze. Murmure aprobatoare se ridică de peste tot din jur. Vipsania e însă în continuare prea tensionată ca să se bucure de succesul protejatului ei. — Se va găsi cineva să-l salute sau să-l întovărășească pe stradă pe acest geniu? rânjește disprețuitor unul dintre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și arătătorul rapid de-a lungul andrelei, numărînd ochiurile În șoaptă. Viv Își deschise geanta și scoase o revistă pe care Începu s-o răsfoiască. — Vrei horoscopul? o Întrebă pe Helen, după o vreme. Și, cînd Helen dădu din cap aprobator, zise: Iată-ne, deci. Pisces, Pești: Prudența e cea mai bună alegere azi. S-ar putea ca alții să nu fie de acord cu planurile tale. Ăsta-i domnul Harrow de adineauri... Unde-i al meu? Virgo. Fecioara: Atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
taburet să se uite. O văzu pe doamna Alexander Îndreptîndu-se spre cea mai voluminoasă mașină de făcut lumînări, conducîndu-i pe cei doi, un ins blond și Înalt și unul mai scund și brunet. Blondul stătea cu spatele la Duncan, dînd din cap aprobator, și-și nota cîte ceva Într-un carnet. Celălalt avea un aparat de fotografiat - Îl interesa cum funcționează mașina și se tot Învîrtea căutînd unghiul cel mai potrivit pentru a fotografia mașina și omul care o acționa. Făcu o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cine e Duncan. — N-aveam de unde să știu c-o să te găsesc aici, Își Încheie Fraser fraza. De cînd ești aici? — Duncan e la noi de aproape trei ani, zise doamna Alexander, cînd Duncan ezită. Fraser dădu din cap aprobator, notîndu-și acest lucru. — Este unul dintre cei mai capabili muncitori. Duncan, pentru că tu și domnul Fraser sînteți prieteni atît de vechi, de ce nu-i arăți În ce constă munca ta? Domnule Fraser, omul dumneavoastră poate că-i face și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pas, intrînd aproape În panică. Doamna Alexander, Îi văzu expresia feței și o intrepretă greșit. — Uite, rîse ea bătîndu-l pe umăr, te pun Într-o situație jenantă. O să te las să te ocupi de felinarele tale. Apoi dădu din cap aprobator spre bancul de lucru. Len, ce mai faci? Îți merge bine, Winnie? Mabel, ai vorbit cu domnul Greeing despre scaun? Bravo! Atinse ușor apoi brațul lui Fraser. Doriți să mă urmați acum În sala de ambalaj, domnule Fraser? Fraser spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar sînt atentă. Ce fată bună ești tu! Se trase la o parte, apoi Își Închise nasturii. Ea căută o batistă sau ceva asemănător, dar În cele din urmă Își șterse mîna pe iarbă. El o urmărea cu un aer aprobator. — Face bine pămîntului, zise el. Se animase. O să crească un copac. Un copac, și-ntr-o zi o să vină o fată fără chiloți și-o să urce În el și-o să rămînă borțoasă cu mine. Își Întinse brațele. Vino și sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unde locuiești. Îmi dai voie să vin odată să vin pe la tine? Că noi - ei bine, nu ne Împiedică nimic să fim din nou prieteni, nu crezi? Acum că ne-am regăsit unul pe altul așa? Duncan dădu din cap aprobator, dar nu se simți În stare să vorbească. Termină berea din pahar și-și imagină că față o să facă Fraser dacă o să ajungă să-l ducă acasă și o să-l vadă pe domnul Mundy acolo. Reîncepu să culeagă resturi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin cabina ambarcațiunii, apoi vorbi ceva mai calmă. — Îți amintești noaptea aceea, cînd stăteam toate aici? Noaptea de dinaintea...? Uneori mă gîndesc la vremurile alea. Mă chinui ca dracu’ tot gîndindu-mă la vremurile alea! Ți-o amintești? Mickey dădu din cap aprobator. — Mi-o amintesc. — Am fost la locul ăla din Bethnal Green. Tu făceai gin cu zahăr și lămîie. — Gin cu lămîie, vodcă și sifon. Kay Își ridică privirea. — Gin cu vodcă? Ești sigură? Mickey dădu din cap aprobator. — Nu puneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din cap aprobator. — Mi-o amintesc. — Am fost la locul ăla din Bethnal Green. Tu făceai gin cu zahăr și lămîie. — Gin cu lămîie, vodcă și sifon. Kay Își ridică privirea. — Gin cu vodcă? Ești sigură? Mickey dădu din cap aprobator. — Nu puneai lămîie? — Lămîi? De unde naiba să fi luat lămîi? Aveam suc de lămîie, Îți amintești, Într-o sticlă de la Binkie? Kay Își aminti. Faptul că nu-și amintise Înainte - nu-și amintise și și-o Închipuise pe Mickey tăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi, mai erau și cunoscuții. Le eram loială. Cu toții stăteau În Londra și doream să le fiu aproape. — Oameni ca Julia? Întrebă Viv. Erați prietene pe vremea aceea? Era și ea În Londra? — Era În Londra, dădu Helen din cap aprobator, dar am Întîlnit-o abia la sfîrșitul războiului. Împărțeam un apartament chiar și atunci - unul minuscul, În Macklenburgh Square. Mi-e atît de proaspăt În minte! Toate mobilele alea desperecheate. Închise ochii amintindu-și suprafețe și mirosuri. Pe fereastră erau bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bărbat poate gîndi asta. — Deci, nu e un el? — Nu. Dacă ții neapărat să știi, e vorba despre o femeie. La Început nu o crezu. Dar ea Îl văzu că se frămîntă. Apoi se lăsă pe spate, dădu din cap aprobator și expresia i se schimbă. Ah, zise el, da, Îmi dau seama. Soția. Rosti cuvintele pe un ton cinic, atotștiutor, iar comentariul lui era atît de departe de adevăr - și Într-un fel, atît de aproape de el, că Viv se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fusese lucrul cel mai simplu pe care-l făcuse vreodată. Dar se Întoarse la cafenea În extaz. Se așeză și nu conteni să zîmbească. Fraser o urmărea, zîmbind la rîndul lui. — Și-a amintit de tine? Viv dădu din cap aprobator. — I-a făcut plăcere să te revadă? — Nu sînt sigură. Părea, cum să zic, schimbată. Presupun că nu mai arătăm la fel ca pe-atunci. — O să vă mai Întîlniți? Ești bucuroasă că ai făcut-o? — Da, zise Viv. Da, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să aibă parte de un spectacol ca lumea! La ce oră vine să te ia, fiule? Șapte și jumătate, spuse Duncan timid, ca data trecută. Acolo vînd o marcă mai bună de bere, zice Fraser. Domnul Mundy dădu din cap aprobator, cu fața Încă Întinsă Într-un zîmbet Înfiorător. — Da, mai zise el, fetele n-or să știe ce-a dat peste ele În seara asta! Nu-i venise să creadă cînd Duncan l-a adus pe Fraser acasă, În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan, fără să-l privească. Duncan nu răspunse imediat. Stătură fără să scoată o vorbă și simți cum domnul Mundy se Încordează, de parcă i-ar fi fost frică... Da, spuse el atunci, foarte liniștit. Bine. Domnul Mundy dădu din cap aprobator, iar umerii Îi căzură, de parcă era ușurat. — Îți mulțumesc, fiule, zise el. Își trase mîna și o apucă Încet, tîrÎndu-și picioarele pe coridor, spre dormitorul lui. Duncan intră În camera lui și Începu să se dezbrace. Camera era mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse că se simte bine. — Ați ieșit În oraș În seara asta, Îmi Închipui, să vă distrați? Își Înclină capul și adăugă: V-ați Întîlnit cu prieteni vechi? — Am fost la cinematograf, răspunse ea În grabă. El dădu din cap aprobator, de parcă ar fi fost atotștiutor. — Da, un cinematograf. SÎnt locuri atît de curioase, cred. Atît de instructive... Data viitoare cînd vă veți duce la cinema, domnișoară Langrish, ar trebui să Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Las-o să ia cîinele, Patridge, zise Kay. Ce rău poate face? Dar decizia Îi aparținea lui Patridge, nu ei; și nu mai era timp să stai să argumentezi. Le-a lăsat să se certe și a dat din cap aprobator spre Mickey care se urcase În spatele dubiței, apoi a Închis ușile, a fugit În fața mașinii și a șters parbrizul: de douăzeci de minute și ceva, vehiculul stătea degeaba În stradă și fusese acoperit cu un strat gros de praf. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
suficiente lucruri Îngrozitoare În meseria asta, asta-i tot, și nu-i cazul să fii forțată să le vezi cînd nu trebuie. Mickey, o să te descurci cu O’Neil dacă mai vine vreun apel? — Bineînțeles, zise Mickey. Dădu din cap aprobator spre O’Neil. Kay are dreptate, O’Neil. Las-o baltă. — Da, consideră-te norocoasă, zise Hughes. Să faci la fel și cînd o să fie rîndul meu, Langrish! O’Neil era Încă Îmbujorată. — Ei, zise ea, Îți mulțumesc, Langrish. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mișcîndu-se neliniștite. Tata a fost mutat la alt atelier, la Warner, Duncan, zise Viv. El Îi Întoarse privirea, clipind, iar ea atinse brațul tatălui. — Îi spuneam lui Duncan, tată, c-ai fost mutat În alt atelier. — Așa e, spuse el aprobator. — Da? zise Duncan. Și e bine? Nu-i prea rău. Lucrez cu Bernie Lawson acum. — Bernie Lawson? — Și cu fiica doamnei Gifford, June. Tatăl lui Duncan zîmbi. Se apucă să-i spună lui Duncan o poveste... Duncan Îi pierdu firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-ți trimit salutări, oricum, Își Încheie tatăl discursul. Întotdeauna Întreabă de tine. Și Pamela te Îmbrățișează, desigur. Mi-a zis să-ți spun că-i pare rău că n-ajunge să te vadă mai des. Duncan dădu din cap aprobator, uitînd o clipă cine era Pamela. Apoi, cu o mică tresărire Își aminti că-i cealaltă soră a lui... Venise să-l vadă de vreo trei ori, În timpul celor trei ani de cînd era aici. Nu-l deranja asta; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare și așteptă ca lacrimile cele mai amare să se ducă. Gata, zise el. Ai primit o vizită de la tatăl tău, nu-i așa? Așa e, am văzut ordinul. Te-a zdruncinat puțin, nu-i așa? Duncan dădu din cap aprobator, ștergîndu-și fața cu batista aspră de Închisoare. — Puțin. — Întotdeauna oamenii sînt zdruncinați cînd văd fețe de acasă. Ei, ia-o așa, e greu să fii natural. Mai plînge puțin, dacă asta dorești. Nu mă deranjează. Am văzut oameni mai duri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce-ți spun. Așa Îi spunea și tatăl lui, iar lui Îi venea să-l omoare. Dar acum Își mușcă o unghie și se uită la domnul Mundy peste buricele degetelor. — Credeți? Îl Întrebă el. Domnul Mundy dădu din cap aprobator. — Am văzut tot felul de indivizi trecînd pe-aici. Toți simțeau la fel ca tine din cînd În cînd. Și s-au descurcat foarte bine. Dar indivizii pe care i-ați văzut, insistă Duncan, nu aveau oare soții și copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-ți ridice Povara, spunîndu-ți Las-o jos, băiete! dorindu-și să-l auzi. Pariez că, rîde dar și plînge: rîde că este acum, În plin soare, și plînge că tu te afli Încă În Întuneric. Duncan dădu din cap aprobator; Îi plăcea vocea liniștitoare a domnului Mundy, și cuvintele ciudate pe care le folosea: să-ți ridice, Povara, Greșeala, băiete; dar, În adîncul inimii nu credea o iotă. Își dorea ca Alec să fie acolo unde Îl descria domnul Mundy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]