635 matches
-
în vizită la Radu și lui i se păru că ea are anumite sentimente față de el. Zâmbi atunci când îi dădu informația. în drum spre gară Angela se întrebă de mai multe ori pe cine poate el aștepta? Cu cât se apropria mai mult, curiozitatea ei creștea. Deodată îl zări pe Radu cu Ramona, care băteau din picioare din cauza gerului ce se instalase de câteva zile. Fața ei deveni purpurie și schimonosită în același timp. Apropiindu-se de ei fără să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lipsi pentru puțin timp din cameră, Radu luă singura carte de pe noptieră pentru a o răsfoi, când foarte surprins sub ea observă batista pe care el i-o dăduse cândva, acum ușor parfumată. Ramona intră, făcu ochii mari, apoi se aproprie de el și lăcrimând, îl sărută. în următorul moment, îmbrățișați tandru, amândoi plângeau. Printre lacrimi, Radu scoase un șervețel parfumat, pe care Ramona îl recunoscuse, și-i șterse fața umedă șoptind: -Ramona, tu dai sens vieții mele! Zorile cenușii ale
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
haină de blăniță lucioasă de culoare neagră. Era însoțită de un bărbat mult trecut peste treizeci de ani, pe care Radu îl cunoștea, agronom la un I.A.S. din Târnăveni, un om blând și vesel. Angela, arogantă și mândră se aproprie de Radu și Ramona fără să-i privească, ținându-și de mână partenerul. Schimbă câteva cuvinte zgomotoase în hohote de râs cu o altă pereche apoi se avântă în dans forțându-și partenerul, greoi și stângaci. -Ce-o fi având cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu luă deocamdată nici o hotărâre. -Dacă așa stau lucrurile, lasă soarta să-și urmeze cursul, zise Ramona blând. -N-am încotro, cuvinte abia înțelese de Ramona din cauza vocii lui aproape pierite. Lacrimile au început să inunde fața Ramonei, ea se aproprie de Radu și-l sărută pe față. în acel moment și el dădu drumul lacrimilor, care până atunci fuseseră reținute cu greu. După ce se mai liniști puțin, Radu întrebă trist: -Ramona, mă poți ierta? -Da, absolut, păcat că ți-ai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
puținii clienți era și Eva, care o salută apropiindu-se de ea, lucru neobișnuit. Ele se cunoșteau dar nu se salutau, Ramona intrând foarte rar în cofetărie. -Astăzi a fost o vreme frumoasă, zise Eva zâmbind cu blândețe. -Da, se aproprie vara doamna Eva, zâmbindu-i și Ramona. -Tocmai am venit de la Târnavă, unde mi-am clătit covoarele și unde l-am întâlnit pe domnul inginer Radu care pescuia. Printre altele am vorbit și despre dumneavoastră și pot spune că vă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lui, ba chiar citise scrisoarea doamnei Angela către tatăl său își trata mama naturală cu răceală și indiferență, atunci când o întâlnea o saluta doar printr-o ușoară plecăciune a capului fără a rosti vreun cuvânt. Ea nu îndrăznea să se aproprie de el, considerându-l întruchiparea tatălui său. Mai bine prefera să sufere în tăcere, iubindu-l foarte mult se mulțumi doar că-l vedea din când în când în casa prietenei sale. în seara de Crăciun doamna Angela se afla
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
câteva asistente. Afară, lângă ușă, așteptau să poată intra, doamna Brădescu și soții Gherasim. Domnul Brădescu intră în salon. Una din asistente îl rugă să aștepte afară. Doamna Angela Ulmeanu, care-l văzuse, îi făcu semn cu mâna să se aproprie. Atunci doctorii, privindu-l, îi aprobă tacit. în momentul în care el se aproprie de bolnavă mângâindu-i mâna, spre surprinderea doctorilor, ea deveni destul de lucidă. Ochii i se umplură de lacrimi și zise, uitându-se fix la domnul Brădescu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Domnul Brădescu intră în salon. Una din asistente îl rugă să aștepte afară. Doamna Angela Ulmeanu, care-l văzuse, îi făcu semn cu mâna să se aproprie. Atunci doctorii, privindu-l, îi aprobă tacit. în momentul în care el se aproprie de bolnavă mângâindu-i mâna, spre surprinderea doctorilor, ea deveni destul de lucidă. Ochii i se umplură de lacrimi și zise, uitându-se fix la domnul Brădescu: - Radu, mă poți ierta? -Da. Te-am iertat, Angela. Și domnul Brădescu avea ochii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Învățămîntul, ca la o „mese rie“. Ca și alți oameni ce au o meserie (artizanii sau comercianții), și intelectualii sînt prezenți cu orga nizațiile lor corporative, universitates. Asociindu-se În mod liber, printr-un jurămînt, cu colegii lor, ei Își apropriază puterea de a-și fixa regulile propriei lor munci și comportamentul pe care fiecare este obligat să l respecte În interesul tuturor. Analogia dintre universitari și lucrătorii din zonele urbane nu poate fi Împinsă prea departe, pentru că rezultatele muncii lor
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
persoane, lucruri, stări etc.). Numai că o atare dimensiune polemică, instalată până acum într-un spațiu bipolar, se desăvârșește doar în prezența unui al treilea pol, cel ce se constituie drept martor indispensabil al conflictului. În contextul literarității, polemica își aproprie satira și pamfletul în urma unei întâlniri fecunde dintre homo violens, homo aesteticus și homo eticus, pentru a deveni astfel un discurs al scriitorului preocupat de soarta cetății. În același timp, dată fiind dinamica aleatorie și spontană a formelor literare moderne
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
influențele stricăcioase" venite din afara sa, el nu face altceva decât să-și justifice poziția redefinind termenul dintr-o perspectivă avantajoasă. La fel, Arghezi, când afirmă că "pamfletul reprezintă un gen literar", face apel la o definiție consacrată, pentru a-și apropria, ulterior, un sens derivat din universul său axiologic într-o formulare cu totul atipică: "El e un fel de a slobozi condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un spațiu eclezial și într-o practică colectivă: funcția liturgică era de esență comunitară. În fața unui tablou contemporan ești singur sau, mai degrabă, nu ai nevoie să treci printr-o istorie colectivă, printr-un stoc mitologic comun pentru a-ți apropria substanța lui. Specificul artei moderne să fie că nu le "vorbește" decât indivizilor? " În măsura, scrie Lévy-Strauss, în care un element de individualizare se introduce în producția artistică, funcția semantică a operei tinde, în mod necesar și automat, să dispară
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conflictele. E de dorit ca acest clivaj între indivizii cu imagine ca, odinioară, cei cu particulă de noblețe și purtători de spadă și cei fără să nu devină o contradicție puternică, fiindcă nu dispunem la momentul de față de un cadru apropriat de tratare a acestui nou tip de ridicare a maselor, revolta umbrelor împotriva VIP-urilor. Regența televizuală reduce șansele pluralismului. Este un factor de aliniere, și nu de înflorire a minorităților. Regularizarea ofertei de mesaje pe baza cererii, sau legea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
hotarul ce îngrădește cunoașterea (definiția ei) este că nu poate face vreun lucru în afară de iscodire și de cercetare, ci ea cercetează de e cu putință să se facă ceea ce gândește și voiește. Iar credința ce e? Când cineva nu se aproprie de ea în chip drept, ea nu-l convinge să rămână în ea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Cu adevărat, când cineva nu se apropie de credință în chip drept, ci fără respect și din duh de iscodire, aceasta nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ar mai avea nevoie a-și mai aminti de cartea sau de noianul de cărți din raftul vizat; există însă și cărți-vortex, irupții/absorbții discursive, emisii vulcanice și maelstromuri care-l invadează și totodată-l sorb pe cititor, și-l apropriază, dar pe care și cititorul le devorează la propriu, le „mănâncă“, după cum spune Unamuno, și le metabolizează, le transformă în propria-i substanță vitală, în timp ce și el, deopotrivă, își proiectează-n ele propriu-i statut existențial, pe care și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei autobiografi. Tiranii pe care i-a descris Tacit sunt el însuși. Prin iubirea și admirația consacrate lor de către el - admirăm și chiar iubim ceea ce detestăm și combatem... Ah, cât l-a iubit Sarmiento pe tiranul Rosas! - și i-a apropriat, și i-a însușit. E o minciună presupusa impersonalitate sau obiectivitate a lui Flaubert. Toate personajele poetice ale lui Flaubert sunt Flaubert și, mai mult ca oricare altul, Emma Bovary. Până și M. Homais, care este Flaubert, și dacă Flaubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unui personaj care nici nu existase În sursa inițială: dama de companie a mamei, o tânără În același timp plină de sensibilitate și de slăbiciuni omenești.Titlul provizoriu al povestirii era Frumoasa casă, o expresie lansată de Walter Pater și apropriată de Oscar Wilde, ca titlu al uneia dintre cele mai reușite conferințe publice ale sale. George Du Maurier se numărase printre primii prieteni care Îi scriseseră, cu sensibilitatea și tactul care Îl caracterizau, după premiera la Guy Domville, deplângând purtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
seamănă cu grămădirea capitalelor în bani. E drept că cei ce trăiesc astăzi se folosesc de rezultatele dobândite de alți cugetători înaintea lor, însă acele rezultate ei nu le capătă deodată, ca o strânsură părințească, ci trebuie să și le aproprieze prin o nouă muncă individuală, prin studiu. Civilizația omenească se-ncepe oarecum din nou și din fundament cu orice generație nouă, care, daca nu e silită a repeta anevoioasele cercetări făcute de părinți totuși trebuie să-și câștige prin propria
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu e silită a repeta anevoioasele cercetări făcute de părinți totuși trebuie să-și câștige prin propria memorie și judecată cunoștințele lor. Prin urmare cercul de oameni într-adevăr culți cari conduc societatea și au fost în stare să-și aproprieze suma de cunoștințe grămădite de părinți, acest cerc e relativ foarte mic; împrejurul acestui cerc e unul mai mare, al publicului cult, care poate să priceapă și să aprecieze munca învățaților, fără însă de-a produce ceva pe acest teren
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din parabola evangheliei, noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate, am cheltuit în mare parte moștenirea părintească pe formele goale ale unei civilizații străine pe care n-am avut nici timpul, nici mijloace îndeajuns spre a ne-o apropria, și azi, cu mult mai săraci în puteri decât acuma douăzeci de ani, noi ne vedem puși înaintea unor întrebări, pe care trebuie să le dezlegăm, deși viața ușoară de până acuma nu ne-a înțelepțit decât prea puțin. Nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
publicitatea vânzărilor silite și preferă a cumpăra imobilul de bunăvoie. Și se pare într-adevăr că în Galiția uzurarii-și însușesc cele mai multe imobile de la țăranii debitori prin cumpărări de bunăvoie. Deputatul Naumovici afirmă că sânt locuri unde uzurarii și-au apropriat peste jumătate din imobilele locuitorilor prin acest mod. Speculanții de care sânt înzestrate Galiția și Bucovina, spre a stoarce pe locuitorul de la țară și spre a realiza esproprierea lui, nu se sfiesc a întrebuința mijloace proibite de legea penală, {EminescuOpX
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost reforma învățămîntului într-o direcție mai realistă. Dar ceea ce li s-a-ntîmplat multora ni se întîmplă și nouă. Aceiași oameni cari au combătut odinioară proiectul de lege adus de ministrul Maiorescu în timpul cabinetului Catargiu nu se sfiesc astăzi de-a-și apropria, fără a le înțelege, ideile acelui proiect. Astfel aflăm în numărul de joi-vineri, 31 ianuarie-l fevruarie al "Presei " următorul pasaj încîntător: Pentru a pune capăt acestui rău se pot lua următoarele măsuri: două licee, unul în Iași și altul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evenimentelor (spre deosebire de știre, reportajul se face la fața locului și pune în contact publicul cu specificul local). Interviul este "o conversație cu un scop investigativ"84. Acesta poate avea structuri diferite: de tip pâlnie ("pornește de la ideea generală și se aproprie treptat de detaliile și observațiile particulare", situând martorul în contextul unui anumit eveniment), de tip pâlnie inversată (presupune începerea discuției "de la un subiect bine determinat" pentru a ajunge, în final, la "o temă mai generală"), de tip tunel ("adună laolaltă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
2000, p. 45). Capitalismul de tipar a fost, așadar, una din forțele motrice care au propulsat facerea națiunii. A reușit aceasta prin crearea unui "public cititor monoglot pentru fiecare limbă" (ibidem, p. 46). Astfel au apărut ceea ce pot fi numite, apropriind creativ noțiunea lansată de B. Stock (1983), "comunitățile textuale ale națiunii", organizate în jurul citirii în comun a unei colecții de texte tipărite în limba vernaculară. Literaturile naționale s-au dezvoltat din limbile populare, care datorită eterogenității și variațiilor lor regionale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
va deveni mai mult decât oricând un vol civilizator. Cele șapte pîn' la opt milioane de români cari formează o insulă pierdută în mijlocul slavilor sunt fără contestare mai înaintați decât vecinii lor în cât privește cultura intelectuală. Ei și-au apropriat c-o minunată înlesnire legile și obiceiele Apusului și pot fi educatori foarte utili pentru principatele slave cari - i încunjură. Pe de alta parte, prevențiunile, {EminescuOpXII 109} ba unele putem zice, cari - i despărțea de slavi și îndeosebi de bulgari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]