345 matches
-
așezat la marginea patului sau pe scaun, a menținerii poziției ortostatice și dacă în ortostatism există tendința de a cădea în față, în spate sau în lateral. La această vârstă intră în discuție și coordonarea brațelor în acțiuni complexe de apucare, ridicare și manevrare a unor obiecte uzuale, poziția brațelor în ortostatism (cu ambele brațe pe lângă corp; un braț întins, celălalt flectat din cot cu mâna în pronație, degetele flectate, policele între index și median), dacă poate sau nu să stea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
este ridicat și deplasat spre înainte. Fig. VI.11 a, b Φ INDICAȚII METODICE: procedeul se utilizează atunci când pacientul este supraponderal sau când se face trecerea de pe masa de lucru în fotoliul rulant; priza de la nivelul omoplaților poate fi: prin apucarea reciprocă la nivelul pumnului, prin sistemul în „cârlig” sau prin intermediul unei benzi late. 4. Ridicare și deplasare laterală υ Pacientul: în decubit dorsal, cu brațele încrucișate pe piept. ω KT este plasat în lateral, cu picioarele fandate spre înainte. Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pe omoplați, policele pe regiunea dorsală medie. Acțiunea: KT exercită presiuni sacadate în regiunea dorsală a coloanei vertebrale. Fig. VIII.7 Φ INDICAȚII METODICE: presiunile sunt în acord cu ritmul respirației; se crește treptat planul de înclinare a trunchiului prin apucarea stinghiei a doua, a treia sau a patra; creșterea înălțimii de la care se execută apucarea impune ca pacientul să așeze bazinul pe călcâie. υ Pacientul: stând, cu spatele la scara fixă, apucă stinghia cât poate de sus (păstrând contactul cu solul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a coloanei vertebrale. Fig. VIII.7 Φ INDICAȚII METODICE: presiunile sunt în acord cu ritmul respirației; se crește treptat planul de înclinare a trunchiului prin apucarea stinghiei a doua, a treia sau a patra; creșterea înălțimii de la care se execută apucarea impune ca pacientul să așeze bazinul pe călcâie. υ Pacientul: stând, cu spatele la scara fixă, apucă stinghia cât poate de sus (păstrând contactul cu solul, dar depărtându-se la o jumătate de pas de scară). ω KT se plasează între scara
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de mult implicate în viața și activitatea omului. Mișcările membrului superior sunt puse în valoare prin modalitățile de prindere, manevrare și eliberare de către mână a obiectelor și materialelor. Posibilitatea omului de a folosi mâna este concretizată prin prehensiune, care asigură apucarea și manevrarea, după necesități, a obiectelor și materialelor cu care vine în contact. În aceste condiții, pacientul poate acționa activ cu mâna validă, determinând mobilizarea pasivă a segmentului afectat. În acest context, pacientul acționează pentru formarea imaginii corticale prin asocierea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mâna validă, determinând mobilizarea pasivă a segmentului afectat. În acest context, pacientul acționează pentru formarea imaginii corticale prin asocierea mișcării active cu cea pasivă în vederea educării prehensiunii. Prehensiunea este condiționată de o serie de elemente prin care se poate realiza apucarea și eliberarea obiectului: - existența a două brațe de pârghie sub formă de pensă cu care se apucă obiectul; - un sistem articulat care să permită deschiderea și închiderea pensei; - un aparat efector musculo-tendinos și o comandă nervoasă funcțională care să asigure
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pensă cu care se apucă obiectul; - un sistem articulat care să permită deschiderea și închiderea pensei; - un aparat efector musculo-tendinos și o comandă nervoasă funcțională care să asigure prinderea și eliberarea obiectului; - un bagaj minim de forță care să permită apucarea și manevrarea obiectelor; - un sistem nervos de relație integru, care să asigure segmentului respectiv executarea unor mișcări de finețe, precizie și cu viteză corespunzătoare scopului urmărit (după Baciu, 1981). Modalitățile de apucare și prindere a obiectelor diferă în funcție de forma, dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
un bagaj minim de forță care să permită apucarea și manevrarea obiectelor; - un sistem nervos de relație integru, care să asigure segmentului respectiv executarea unor mișcări de finețe, precizie și cu viteză corespunzătoare scopului urmărit (după Baciu, 1981). Modalitățile de apucare și prindere a obiectelor diferă în funcție de forma, dimensiunile, greutatea, volumul și consistența materialelor ce urmează să fie manevrate. În acest context, prinderea obiectelor grele se realizează cu toată mâna, cu participarea tuturor degetelor mâinii, iar dacă prehensiunea cu o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
superior, alături de mână fiind angrenate și celelalte segmente; un exemplu în acest sens îl constituie obiectele casnice, gospodărești etc. După forma de utilizare, prehensiunea, ca abilitate manuală, a fost clasificată după cum urmează: • totală, atunci când sunt antrenate toate degetele - de exemplu, apucarea mingii; • interdigitală, când sunt solicitate două degete alăturate - de exemplu, prinderea țigării între index și medius; • digitopalmară, în care priza se face între degetele 2-5 și palmă, fără antrenarea policelui - de exemplu, la căratul sacoșei; • în opoziție terminală, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în care policele poate realiza o priză diferențială cu falanga terminală a fiecăruia dintre degetele 2-5; • tridigitală, sau „priza toc”, ce antrenează primele trei degete. Există și alte clasificări ale prehensiunii, cu intenția de a lărgi gama de modalități de apucare și prindere a obiectelor, însă ele nu aduc nimic esențial în plus. Orientarea atenției spre recuperarea mobilității active a mâinii ar fi incompletă dacă s-ar pierde din vedere faptul că toate mișcările trebuie să aibă o finalizare funcțională. În
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mărimi și culori variate. I se solicită să caute și să apuce un anumit obiect indicat de KT. După ce a ales obiectul, pacientul îl denumește și îl pune pe masa de lucru. În timpul căutării poate susține antebrațul cu cealaltă mână. Apucarea este esențială; trebuie să fie efectuată prin priză bidigitală, police și un opozant, de la index până la auricular, cu mâna afectată. - Treapta a II-a, de selectare și ordonare. Într-un coș sunt plasate toate părțile corpului omenesc confecționate din carton
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
unele reguli pe care pacientul trebuie să le cunoască și să le respecte: • În prima etapă, când se folosesc aceste procedee de reeducare a mâinii, pacientului i se permite: - să utilizeze mâna validă pentru a susține și dirija mâna afectată; - apucarea se execută numai cu degetele de la mâna afectată, indiferent de forma de prehensiune pentru care optează pacientul și care i se pare cea mai comodă; - se trece la apucarea bidigitală între police și câte unul dintre cele patru degete; - îmbinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
să utilizeze mâna validă pentru a susține și dirija mâna afectată; - apucarea se execută numai cu degetele de la mâna afectată, indiferent de forma de prehensiune pentru care optează pacientul și care i se pare cea mai comodă; - se trece la apucarea bidigitală între police și câte unul dintre cele patru degete; - îmbinarea și fixarea să se execute la început cu toată mâna, pentru ca apoi să se treacă la îmbinarea diferențială, policele cu unul dintre cele patru degete opozante (index, median, inelar
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
intra exercițiile cu caracter nespecific, cum ar fi mișcările la limită maximă de amplitudine, cu tensiuni finale, pentru a asigura lungime segmentului de contracție. - În a doua grupă pot fi incluse exercițiile de ameliorare a prehensiunii, sub toate formele ei, apucarea unor obiecte din ce în ce mai mici și aranjarea lor în baza unor programe sau scheme (puzzle). - În a treia grupă - utilizarea accesoriilor pentru servirea mesei. - În a patra grupă se include tot ce este în legătură cu servirea mesei (tacâmuri, veselă). - În grupa a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
genunchi. Fiecare atingere se apreciază cu un punct, jocul desfășurându-se până ce se acumulează un anumit număr de puncte sau într-un anumit interval de timp. Pentru realizarea punctelor sunt necesare atacuri surprinzătoare, sărituri și deplasări rapide. Nu este permisă apucarea adversarului cu mâna sau lovirea acestuia peste altă parte a corpului. După obținerea unui punct jucătorii se depărtează și se consemnează punctul, pentru a nu da posibilitatea celui care a fost atins să atace imediat, sau are un punct cel
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
celălalt îl imobilizează, din poziția așezat lateral, cu picioarele depărtate sau culcat facial, lateral și deasupra, față de adversar, prinzându-l de gât și de un braț, numai de mijloc pe sub axilă, de trunchi peste brațe etc. Nu se va permite apucarea numai de gât. Cel imobilizat încearcă în intervalul de timp stabilit, circa 20”, să se elibereze din fixare. Dacă reușește are un punct, dacă nu reușește are cel de deasupra un punct. Cel imobilizat poate să scape ușor, dacă va
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
și să-i tragă în propriu spațiu. Se poate acționa de unul singur sau în grupuri pentru a captura. Partenerii se pot ajuta atât pentru a captura, după cum am mai spus, cât și pentru apărare. Se poate impune ca regulă apucarea prizelor doar de costumul de judo (fără a apuca de segmente). Adversarul tras în propriu teren este scos din joc. Jocul formează spiritul de echipă, dezvoltă abilități de apucare. DUELUL MINGILOR / I, III // îndemnare / mixte / V-VIII / lupta pentru prize
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
mai spus, cât și pentru apărare. Se poate impune ca regulă apucarea prizelor doar de costumul de judo (fără a apuca de segmente). Adversarul tras în propriu teren este scos din joc. Jocul formează spiritul de echipă, dezvoltă abilități de apucare. DUELUL MINGILOR / I, III // îndemnare / mixte / V-VIII / lupta pentru prize / În acest exercițiu, ambii jucători au câte o minge, indiferent de destinația ei. Jucătorii țin mingea cu palmele, de parte și de alta a mingii. Ei au interesul de
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
prin diferite prize, în diferite forme, care li se va părea lor mai sigură. Cealaltă grupă va încerca să scoată (smulgă) doar câte unul din formația alcătuită de cei de jos. Jocul dezvoltă forță generală, spiritul de echipă, abilități de apucare. Adversarul „smuls” din echipa din poziția culcat este scos din joc. SCOATE MINGEA / II, III / forța, îndemn. / musculatura brațelor /lupta pentru prize/ Unul dintre jucători ține în brațe o minge medicinală, ar fi de preferat, dar în lipsa acesteia se poate
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
un picior, iar celălalt dacă reușește să-l mențină în interior timpul anunțat la început. După trecerea timpului stabilit se schimbă rolurile și se reia lupta. Prizele sunt stabilite înaintea începerii jocului, dar se poate practica și fără prize, prin apucare de antebraț. Jocul dezvoltă forța picioarelor, a flexorilor antebrațului, îndemnarea și abilități privind lupta pentru prize, dezechilibrările, deplasările, lupta la marginea suprafeței de luptă.. Variantă La grupele de vârstă mai mari, jucătorii sunt plasați în cerc, fără să se țină
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
deplasările, lupta la marginea suprafeței de luptă.. Variantă La grupele de vârstă mai mari, jucătorii sunt plasați în cerc, fără să se țină de mâini. Prizonierul va fi oprit prin orice mijloace, sunt interzise lovirile. Prizonierul poate fi oprit prin apucarea unui braț, picior sau chiar de bazin și gât, prin față sau prin spate. În acest caz prizonierul obține punct doar dacă iese cu ambele picioare în afara cercului. ÎMPINGE ADVERSARUL ÎN CERC / II, III / îndemnare, viteza / dezechilibrări / Jucătorii sunt unul
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
104a) sau frângerea de disperare a mâinilor (figura 104d); (2) comunicativ: adică prin indicare sau semnalizare (figura 104b); (3) simbolic: adică prin împreunarea mâinilor pentru rugăciune, dând binecuvântarea sau salutul comunist cu pumnul strâns (figura 104c); (4) funcțional: adică prin apucare, pipăire, smulgere, împingere în scopuri practice; (5) limbajul semnelor: adică ridicarea câtorva degete pentru a indica o cantitate sau a semnala victoria. Cel mai celebru exemplu a două mâini întâlnindu-se ca emisari și executanți a două persoane dialogând se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nici un sunet. Atunci văzu că, la capătul celălalt, tubul era ceva mai îngroșat, numai bun să poată fi ținut zdravăn în mînă; ba chiar avea și niște găuri în care să-și pună degetele. Acest contact perfect, această senzație de apucare sigură, cu toată mîna, îi plăcu. Astfel, luă cu sine obiectul strălucitor fără să știe nimic despre ce se putea face cu el. S. Wul, Niourk, Folio Junior-SF, p. 44 Abia cîteva pagini mai încolo aflăm despre natura obiectului în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și de revoltă, de opoziție, de reacție la o situație. În sfârșit, ca orice altă parte a corpului, simbolistica se nuanțează în funcție de poli: mâna dreaptă acționează, mâna stângă este pasivă; mâna dreaptă dă, dispensează, mâna stângă primește, întâmpină. Degetele permit apucarea și au fiecare o semnificație precisă: - degetul mare simbolizează comanda (grațierea sau condamnarea la moarte) sau cerința (ajutor, pauză, etc.); - indexul, atenția cerută sau amenințarea (a pune la index înseamnă a îndepărta); - degetul mare, erecția falică; atunci când este întins («degetul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
conținutul desemnat prin gest: concret/simbol (gest care indică un aspect real/abstract); • după direcția executării gestului: centripet/centrifug (așezarea mâinilor în poală/ întinderea mâinilor cu palmele orientate în sus); • după prezența sau absența intenției gestului: intenționat/neintenționat (gestul de apucare cu degetele/capul ridicat care exprimă mândrie); voluntar/involuntar (palmele în jos pentru calmarea interlocutorului/capul ridicat din dorința de a-l domina); • după disponibilitatea de a comunica: deschis/închis (orientarea brațelor deschise către interlocutor/încrucișarea brațelor); • după amploarea gestului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]