417 matches
-
cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? Îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu mai existau. Erau amestecate cu noroi. 24 decembrie Augusta e plecată. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Intre dorință și amenințare. A trebuit să mă supun. Și, din nefericire, ar câștigat următoarea partidă. Bătrânul s-a enervat foarte tare. ― Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam, de un fir de păr. Respira greu și scrâșnea din dinți. Trebuia să pierd neapărat. Am încercat să mă trișez, dar, ca un făcut, diavolul își vârâse coada și îmi veneau exact cărțile câștigătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amestece în treburi care nu-l priveau, când, întorcîndu-se de la fereastră, unde stătuse privind marea, el adăugă: "Nu te porți normal, dragă Daniel". Atunci am priceput că stătuse de vorbă cu Laura și i-am zis pe un ton destul de arțăgos: "Cum ar trebui să mă port normal? Să spăl pahare murdare într-o cîrciumă? Să caut un meșter de cruci căruia să-i fie milă de mine? Ori să mă întorc la pușcărie, să fac portretele gardienilor și să deschid
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar nu era foarte sigur. Se simțea și mai furios. Încerca să-și scoată din minte gândul că a făcut un contract, dar nu reușea decât să se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mai ales că îmbătrânise brusc, peste noapte, acum își arăta nu numai vârsta, cei șaptezeci de ani, ci mult mai mult, continua să fie drept și subțire, dar îi atârnau pieile, nu mai avea putere, îi tremurau cumplit mâinile, devenise arțăgos, mofturos, cu obositoare tabieturi. Mi-era milă de el, mai ales când îl vedeam pironit ore întregi într-un fotoliu, uitându-se la o fotografie înrămată pe perete, cu el și mătușă-mea, deși poate că nici nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
naiba avea timp să se culce cu ele, n-am înțeles niciodată. Ne-am făcut o casă mare, voiam să am copii. Cum ne-am mutat acolo, în numai doi ani s-a dus pe copcă totul. Era pretențios, leneș, arțăgos, nu suporta să am o idee a mea, nu suporta să facem altceva decât îi trecea lui prin cap. Îmi zicea tot timpul: mama nu face cutare lucru așa, ci în felul cutare, mama n-ar fi de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O urmărea de la distanță mare, spera să nu fie observat, ea nu dădea nici un semn că l-ar fi văzut. O suna din când în când la telefon. Un timp a fost amabilă, dar refuza să-l vadă. Apoi deveni arțăgoasă, n-avea răbdare să-l asculte, se scuza și întrerupea imediat convorbirea. A căutat în câteva cărți niște texte care îi reținuseră cândva atenția. Le-a dactilografiat și le-a înfipt cu ace în perete. Le citea zilnic, ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apoi acrobați chinezi, iar după focurile de artificii alte jurnale informative. Jim avea Însă propriile motive să vrea să meargă la petrecerea doctorului Lockwood. Afară, dincolo de ușile sacristiei, șoferii chinezi așteptau lîngă Packard-urile și Buick-urile lor discutînd pe un ton arțăgos unul cu celălalt. Plictisit de filmul pe care-l văzuse de zece ori, Jim Îl asculta pe Yang, șoferul tatălui său, În timp ce-l bătea la cap pe slujitorul bisericesc australian. Totuși, urmărirea jurnalelor informative devenise datoria patriotică a fiecărui britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lipsește decât să ne spună că Departamentul a fost responsabil pentru necazurile săraaaacilor semeni latini în timpul revoltelor. O interpretare roșcată destul de populară, aș adăuga”. Mal întinse mâna după o chiflă - menținându-și același ton al vocii ca să-i demonstreze irlandezului arțăgos că nu-i era frică de el. „Nu, o interpretare populară cu cei de la LAPD. Eram și eu acolo atunci, iar cei cu care lucram au catalogat întreaga rezolvare ca un gunoi, pur și simplu. În plus—” Loew ridică vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Victorie chinuită: Știința Bacău - Activ Ploiești 28-27 (14-12) Etapa a VII-a a seriei A din Divizia A la handbal feminin a adus la Bacău a doua echipă a Ploieștiului, aparent victimă sigură în fața Științei. Doar aparent, fiindcă tânăra și arțăgoasa echipă prahoveană, pregătită de un foarte tânăr tehnician, Florin Ciupitu (23 de ani !), a fost la un pas să producă o mare surpriză. Lipsită de aportul a două jucătoare de bază, Laura Chiper și Ioana Matei, ambele accidentate, echipa băcăuană
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
într-un final, a tras pe marginea trotuarului și-a răspuns. În ritmul ăsta, n-avea să mai ajungă niciodată la serviciu. Da ? Plătesc bine, a spus un bărbat. Cinci mii. Pentru o noapte. Prima noapte. Omul avea o voce arțăgoasă, dar aproape la fel de pițigăiată ca a ei. Noaptea trecută, Mary un telefon de la un bărbat din Japonia, care aflase de ea de pe Internet. Se părea că, în țara lui, deflorarea unei virgine era considerată o mare onoare. Altcineva îi trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lemn că-i taie șalele ... o împinse de perete . . . Ada auzi hârșâitul bluzei de zidul văros, și tencuiala, glodind-o, intra prin haine și carne cu fiecare bobită de grunz . . . ,,Țigancă" . . . gândi Lică . . . "Țigancă", mestecă iar în gura care apucă arțăgos ca a unui câine tânăr. . . "pe seînduri ... țigancă!" Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
altă petrecere cu Ada. pe care o va fi sperat, Lică hotărâse să se ducă la Sia, amintindu-și brusc de ea după o uitare cam lungă. Dincolo, Ada, care își închipuise și ea altfel urmările 201 acelei zile, era arțăgoasă. Din întîmplare nu aveau pe nimeni în seara aceea la masă. Marcian se scuzase, ceea ce făcea pe Ada să se gândească la cine știe ce plecare bruscă a artistului cu vreun angajament neprevăzut, tocmai acum când îi era așa de necesar. Starea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca un pachet, doicile la mahala, fata târâtă apoi pretutindeni de mână, legată de traiul lui vagabond ... Și mai pe urmă acea Sie grosolană, care creștea și-i ofensa gustul de Trubadur mahalagiu și de plutonier subțire: camarada credincioasă și arțăgoasă ca uri câine-lup . Apoi, ruda proastă care făcea de râs pe profesorul de echitație, și fata aceea asasinată într-o aventură neomenoasă, care refuzase să-1 vadă pentru că-1 iubea și-1 temea, și pe care nu vroise s-o mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea însăși zicea cu gândul, dacă nu chiar cu vorba: ,,Slutul de neamț!". Pesemne năravul românului are și el un rost: eleganța și cordialitatea către străin sunt în funcție de atitudinea lui respectivă. Azi, Rim era de vină. El se arăta prea arțăgos și. străin. Totuși problema căsniciilor de felul ăsta putea fi privită și în alt fel. Ciocnirile dintre educații deosebite ar fi putut, dimpotrivă, să fie mai netezite: vrajba să nu aibă atâta putere și ecou, să nu doară așa de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
împletește limba? Prințesa râde cu poftă văzându-l mahmur și se duce lângă el ca să-l stârnească la vorbă, că-l vedea că nu mai poate vorbi și se legăna pe scaunul pe care abia se ridicase. — Vezi, Prințăso, ce.arțăgoasă e soacră-mea, ca o baragladină, arată cu degetul spre Dedi. — Baragladină ești tu, îi răspunde Dedi. — Fi-ț-ar gura’ dracului să nu te mai legi dă mumă- mea, că te sparg, afurisâtule, sare Rusalda. — Ho! Pace întră dobitoace
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acum lasă-mă să plec. — Ciau! Își desprinde încetul cu încetul brațele care o țineau strâns pe Prințesa, deși ar fi vrut s-o mai rețină și nu-i venea să creadă câtă plăcere îi stârnise acum în inima lui „arțăgoasa” de ieri. — Teofana, aștept cu nerăbdare răspunsul tău, o urmărește cu privirea cum ea aleargă, depărtânduse, „fată cu cu gropițe în obraji” își spune în gând. — Ai răbdare, Cezar! Ciau! îi face ea cu mâna. Această întâlnire adusese o schimbare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ha! Cezar, Cezar, ai grijă să nu-ți pierzi capul înainte de sesiune. Acum pot învăța în liniște. Într-adevăr nu mai era deranjat de Teofana, în timpul în care învăța cursurile, dar gândul tot îi fugea din când în când la „arțăgoasa”. Atunci făcea o pauză și se uita pe fereastră. Într-un asemenea moment într-o zi o zărește pe Teofana îmbrăcată sportiv îndepărtându-se spre parcul din apropiere, în pas alergător. O mai văzuse el antrenându-se și altă dată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
încât n-am rezistat ca să nu o sărut. În acel moment, am simțit deopotrivă amândoi, poate eu mai mult decât ea, contopirea glasului inimilor noastre. Am simțit-o atât de aproape de sufletul meu, atât de caldă, atât de dulce pe arțăgoasa asta de fată. A fost sublim! Sunt atât de fericit! Sunt continua cu visarea lui amplificată de melodiile cântate de fata care-i stârnise sentimente frumoase, bucuria de atrăi; poate așa se manifesta dragostea. Se ducea acum zilnic în parc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am zis că n-ar strica să vedem mai bine ce poate fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă. Acolo ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vânzătorii de iluzii De data asta, tata a venit acasă ceva mai bine dispus decât în ultima vreme, motiv de surprindere, fără îndoială, pentru mama și ceilalți membri ai familiei, obișnuiți să-l întâmpine mai mult abătut ori, dacă nu, arțăgos. Da ce vești ne mai aduci, Dinule? Că, după cum se pare, o fi ceva mai de Doamne-ajută, nu numai rele și belele ca până de curând. Desigur, Vetucă! i-a răspuns acesta. Papagalul surdomutului de la colț mi-a extras un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
romului istuia și să se ducă mai iute la separeul lor, că plătesc eu... s-a auzit un glas de gospodar de la masa cea mai apropiată. Lui Giovan atâta i-a trebuit... Pe lângă bine dispus, aproape amețit, a devenit și arțăgos: Pentru ce să-mi plătești dumneata mie consumația, bădie Gheorghe? Că doar nu-mi datorezi nimic. Pentru frumusețea comenzii, băiete... că ești rom și ai cerut alt rom... aiasta mi-o plăcut... Ce rom, dom'le?! Ce rom? Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus să mai primească sau să mai dăruiască nimic, scârbit de viață și doritor de moarte.... De fapt, nici eu nu mă mai simțeam atât de singur cu el. M-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
el numele, ca să poată fi recunoscut...” „Și acolo o să vă strige: Hei, Satanovski, și dumneavoastră o să bateți din călcâie spunând: Prezent...” „Da”, spuse Satanovski, „așa am să fac...” „Aveți un suflet meschin, pervers”, Îi aruncă În față Bikinski, devenind din ce În ce mai arțăgos... Privindu-l, Noimann se gândi să intervină cu o glumă, aplanând pe moment conflictul ce părea gata-gata să izbucnească Între cei doi comeseni ai săi. Satanovski Îi făcu Însă semn să nu se precipite. De altfel, inginerul părea destul de binedispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
soluții să ieși din impas. Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, să vezi ce fac și alții în astfel de situații. Pe unii îi vezi cum se afundă tot mai tare în mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]