371 matches
-
din grupul nord-vestic (foarte numeros în Antichitate, dar din care au supraviețuit până în ziua de astăzi, doar evreii și "asirienii" creștini, aceștia din urmă așezați în Munții Kurdistanului, mai precis în zona Mosul și care vorbesc varianta modernă a limbii aramaice). Ținând seama de aceste câteva considerente generale necesare vom aborda tratarea critică a acestei lucrări pe care o considerăm foarte utilă și actuala. Demersul fundamental de la care pornește această cercetare constă în dorința autoarei de a oferi câteva puncte de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Francisc s-a contrazis cu premierul israelian", în Ziare.com, 27 mai 2014; în timpul vizitei la Ierusalim, Papa Francisc s-a contrazis cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, în legătură cu limba pe care o vorbea Iisus Hristos, acesta apreciind că vorbea aramaica, în vreme ce premierul israelian susținea că vorbea ebraica. Pentru mai multe detalii a se vedea: http://www.ziare.com/internațional/ papă/ce-limba-vorbea-iisus-papa-francisc-s-a-contrazis-cu-premierul-israelian-1301266. Accesat: 3 februarie 2015. 409 Diana Toea, "Ce a spus Papă Francisc în Betleem", 25 mai 2014, în Ziare
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
curs valuri de revelații cu care au luminat lumea. Tot acest text mai datează odată pătrunderea celor cîteva mii de indivizi ale triburilor semiților ivriți în Canaan la începutul epocii fierului ca să fie limpede pentru orice tărtăcuță tulburată de zoaia aramaică așa cum scrie la tăblița 53. Urmează o altă luptă cu băștinașii descrisă la cap. 31 unde în urma înfrîngerii, Saul se sinucide ca să nu cadă în mîna filistenilor iar faptele se petrec pe la anii 980 î.e.n. după cronologia plăsmuită de ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
caldeene” dat acestor scrieri, la început a arătat limba în care erau ele scrise, dar în timp după impunerea iudeo-creștinismului ca religie unică în imperiul roman, sensul a fost denaturat însemnînd locul lor de origine adică Caldeea sau Mesopotamia. Limba aramaică, se mai numea siriacă sau caldeeană, iar denumirea textelor arată că ele erau scrise în aramaică la început. Ori aramaica era limba de circulație în Orient fiind limba sciților din imperiul persan, iar esenii și-au scris majoritatea textelor de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ca religie unică în imperiul roman, sensul a fost denaturat însemnînd locul lor de origine adică Caldeea sau Mesopotamia. Limba aramaică, se mai numea siriacă sau caldeeană, iar denumirea textelor arată că ele erau scrise în aramaică la început. Ori aramaica era limba de circulație în Orient fiind limba sciților din imperiul persan, iar esenii și-au scris majoritatea textelor de răspîndire a religiei lor în această limbă, deci oracole- le caldeene sînt texte din teozofia geților, pe care niște mișei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pot rezista unor ispite mai serioase”. Cassian folosește în Convorbirile duhovnicești VII și X două cuvinte mai puțin întâlnite în traducerile latine subarratum și aras și care se vor un ecou al folosirii de către Apostolui Pavel al cuvântului de origine aramaică arrabon (arvună). Expresia arrabon e întâlnită mai ales în scrierile autorilor greci și care o aflaseră prin intermediul textului grec al lui Pavel. La Cassian apare monahul ca prețios mădular al lui Hristos și care primește arvuna (arras) unirii cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că, de fapt, în secolul al X-lea î.C., cultura materială în teritoriul lui Iuda a rămas foarte modestă și chiar populația este numeric inferioară, fie cetăților filistene, fie celor israelite (Lehmann, 2003). Doar celebra inscripție fragmentară în limba aramaică de la Tel Dan, datată la mijlocul secolul al IX-lea î.C., salvează numele lui David de completa uitare a izvoarelor extrabiblice: „[Eu l-am ucis pe Io]ram fiul lui [Ahab] regele lui Israel și l-am ucis pe [Ahaz
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adevărat că, conform 2Rg 12,18-19, Hazael a ajuns până la Ierusalim constrângându-l pe regele Ioaș (841-801 î.C.) să-i plătească tribut, lucrurile nu au mers bine nici pentru regatului lui Iuda, aliatul lui Israel. Ulterior perioadei de dominație aramaică, asirienii, prin Hadad Nirari al III-lea, au atacat de mai multe ori Siria, obținând tributul de la Damasc, de la regele Ioaș din Israel (801-786 î.C.), de la Tir și Sidon. După aceea însă asirienii nu au mai ajuns în Palestina
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Alexandrinul (Iaoue sau Iaouai; Iabe sau Iabai). În schimb, întreaga tradiție manuscrisă biblică cunoscută până astăzi nu atestă pronunția originară a celor patru consoane (Yhwh) care compun numele divin, deoarece limba ebraică veche, ca și multe alte limbi semitice, precum aramaica, scriau doar semnele consonantice, fără vocalizare. Abia ulterior, în Evul Mediu Timpuriu, tradiția ebraică a „vocalizat” textele consonantice biblice, dar ea - din venerație sacră - se abține să noteze pronunțarea numelui divin Yhwh, astfel că au așezat pe cele patru consoane
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
venerație sacră - se abține să noteze pronunțarea numelui divin Yhwh, astfel că au așezat pe cele patru consoane (Yhwh) vocalele pronunțate în citirea liturgică sau în rugăciune, adică expresia ’Adōnăy (litt. „Domnul meu”), sau haššem (lit. „numele”; căruia îi corespunde aramaicul šemă’). Nici traducerile în limba greacă nu sunt de mare ajutor pentru că ele, în loc să redea pronunția numelui Yhwh în greacă, au tradus acest nume propriu prin eufemismul „Domnul” (kýrios) sau pur și simplu au transliterat cele patru caractere consonantice. Cât
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
secolului al V-lea î.C., când acest templu a fost distrus de egipteni (Dion, 2002; Contini, 2009, pp. 179-183). Discuția cu privire la o altă atestare ulterioară a unui „templu al lui Yaho” în epoca persană care apare într-un ostraca aramaic din regiunea Maqqedah (Lemaire, 2004), preferăm să o amânăm pentru că această descoperire nu provine de la săpături arheologice obișnuite, ci din comerțul cu anticariat. Mobilier și obiecte de cult Atât terminologia biblică, cât și arheologia atestă existența mai multor obiecte și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe kemărîm (la sg. kōmer) oficiali ai cultului având datoria de a oferi tămâie sau de a rosti plângeri. Chiar dacă acest termen apare foarte rar în Vechiul Testament, e plauzibil ca el să dateze din epoca preexilică; cunoaștem două inscripții funerare aramaice din secolul al VII-lea î.C., care conferă acest titlu la doi defuncți, oficiali de cult ai zeului astral (KAI 225, liniile 1-2 și 226, linia 1, unde se găsește „kmr al [zeului] Șahar”). Alături de acești înalți oficiali de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în aproape toate limbile semitice antice (ugaritică, acadiană, feniciană, aramaică) unde, în afară de sensul tehnic al sacrificiului, în unele cazuri, poate avea și semnificația de a celebra un banchet (exemplul cel mai clar cu privire la aceasta se găsește în textele ugaritice, cf. Merlo, Xella, 1999, p. 202). Foarte frecvent termenul zebaḥ se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cf. Auld, 1983) - este năbî’, tradus întotdeauna în versiunile actuale cu „profet”; mai putem adăuga expresia „omul lui Dumnezeu” (1Sam 2,27; 1Rg 13,1 ș.u.), rō’eh (lit. „văzător”) și ḥōzeh (lit. „văzător”), acesta din urmă, de proveniență aramaică, fiind un termen asociat, în primul rând, cu viziunea profetică. Acest termen se găsește în Biblie ca sinonim clar al lui năbî’ (2Sam 24,11; 2Rg 17,13: „Yhwh a dat mărturie împotriva lui Israel și împotriva lui Iuda prin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tron a suveranului. Mai ales în cazul unor conflicte dinastice, regele trebuia să „demonstreze” că a fost ales de Dumnezeu datorită fidelității și dreptății sale aparte. Iată exemplul unui oracol pronunțat de zeul Baal-Șameim regelui Zakkur, inscripționat pe un monument aramaic din secolul al VIII-lea î.C.: „Baal-Șemim m-a pus să domnesc peste Hazrak [...] și Baal-Șemim (mi-a vorbit) prin văzători și mesageri și Baal-Șemim (mi-a spus): «Nu te teme, pentru că eu te-am pus rege»” (Stela lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
induce frica: lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI, vol. 1, pp. 264-265). Un exemplu este stela aramaică din Nerab care conține următoare formulă de blestem împotriva oricărui potențial profanator al sarcofagului: „Oricine ai fi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI, vol. 1, pp. 264-265). Un exemplu este stela aramaică din Nerab care conține următoare formulă de blestem împotriva oricărui potențial profanator al sarcofagului: „Oricine ai fi tu care ai înlătura această imagine și sarcofagul de la locul său: Șahar, Șamaș, Nikkal și Nusku să stârpească numele și locul tău dintre
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de preț în spații de cult, obiecte ce pot fi interpretate ca daruri votive, confirmă practica de a face voturi divinității în Orientul Apropiat. Destinația votivă a acestor obiecte este certificată uneori de o dedicație scrisă explicită, precum în stela aramaică a lui Bar-Hadad (biblicul Ben-Hadad din 1Rg 15,18) unde scrie: „Stela pe care a ridicat-o Bar-Hadad, fiul lui [...], fiul lui [Hez]ion, regele Aramului, pentru Domnul său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a gândi - oferă viață lungă celor care se comportă cu devotament (1Rg 3,11 și 3,14). Această idee atestată în multe fragmente biblice, constituie patrimoniul religios comun și altor culturi religioase apropiate, după cum o arată unele rugăciuni feniciene și aramaice din mileniul I î.C., precum inscripția feniciană a regelui Șipitbaal (secolul al X-lea î.C.): „Baalat din Biblos să prelungească zilele lui Șipitbaal și anii săi peste Biblos” (KAI 7, liniile 5-6) sau binecuvântarea de pe o inscripție regală
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
făcută de fiul defunctului prin care invocă numele celui mort. Uzanța de a invoca cu voce tare numele propriului strămoș este foarte cunoscută în textele babiloniene, în cetatea Emar și Ugarit (secolul al XIV-lea î.C.), și în cele aramaice (KAI 214, liniile 15 ș.u.). Alături de plâns și lamentație, puteau fi îndeplinite și alte acțiuni precum: a se îmbrăca în sac, sfâșierea hainelor ca semn al durerii (Gen 37,34-35), scoaterea sandalelor și încetarea de a se spăla. În afară de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un disc stabilit pe ape prin hotare precise. În Biblie se amintește de cele „patru colțuri” ale pământului (Is 48,11) și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Uehlinger, 1992; cf. Fig. 15b) sau sigiliul având inscripția lpqd yhd „(care aparține) inspectorului din Iuda”, datat spre sfârșitul secolului al VI-lea - începutul secolului al V-lea î.C., ce reprezintă un credincios în fața zeului lunar înfățișat prin caracteristici aramaice. Aceste două sigilii, care dovedesc prezența cultelor astrale în Iuda, aparțineau foarte probabil oficialilor de etnie non-iudaică, respectiv babiloniană, primul sigiliu, și persană, al doilea. Cât privește însă teritoriul din partea de nord, trebuie să remarcăm că unele regiuni periferice, adică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în Filisteea și Fenicia), dar mai ales în Iuda și în Idumeea (Stern, 2001, p. 513). Uzanța de a arde tămâie pe aceste altare este confirmată, fie de urmele de combustie relevate pe unele dintre ele, fie de o inscripție aramaică trasată pe una din laturile unuia dintre aceste altărașe provenite din Lachiș în care se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf. Degen, 1972). Vasta răspândire a acestor altărașe, ca și mediul domestic în care au fost descoperite, exclud ideea că erau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de fapt, cu sprijinul guvernatorului roman și a altor câțiva indivizi, și-a înscenat moartea și apoi a fugit în Egipt. Ei pretind că dovada acestei afirmații s-ar găsi în două scrisori care ar fi fost scrise în limba aramaică, despre care se spune ar fi fost găsite într-o casă din Ierusalim acum 40 de ani. Aceste scrieri ar fi păstrate cu grijă de către un colecționar al cărui nume nu poate fi făcut cunoscut și care trăiește într-un
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]