KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...34 >

850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu ești la spovedanie... murmurase Oană, cu un zâmbet În colțul ochilor. Angelo privise nedumerit spre Pietro, care Îi șoptise: - E arcașul care a văzut totul și care s-a bătut singur pentru viața căpitanului, până când au sosit trupele noastre... - Înțeleg, răspunse Angelo, gânditor. Am impresia uneori că voi, românii, sunteți mai latini decât noi, urmașii Romei. Mai plini de temperament și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
patru Apărători care coborâră la galop. Cei patru opriră În dreptul casei, dar Ionuț arătă cu mâna spre malul apei, iar mesagerii Își continuară drumul până ajunseră În dreptul căpitanului. - Să trăiești, căpitane! strigă unul din ei, iar Oană Îl recunoscu pe arcașul Simion. - Să trăiești și tu, Simioane! Ascult! - Poruncă de la măria sa să părăsești degrabă casa de la Albești și să vii cu noi la Suceava! - Pentru că... ? - Nu știu nici eu prea multe... Măria sa a trimis olăcari În Țara de Jos și spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de forțe cuvârșitoare. - Se apropie, Cosmin... spuse Erina, cu ochii ațintiți spre malul celălalt al râului. Se văd mii de făclii alergând spre noi. E ca un val... La semnul căpitanului, călăreții se retraseră la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ogodai. Comisul Tudor Jurj intră pe dreapta, ocolește crângul pe lângă care am trecut adineaori și lovește la mijlocul tumenului care asigură flancul drept. - Fie, căpitane. Nu acestea au fost poruncile măriei sale, dar ai Întreaga mea Încredere. - Ordin pentru toți oamenii tăi! Arcașii În față, protejați de scuturi! Trei lansări de săgeți Înaintea contactului direct! Spătarul Întoarse calul și galopă spre vânătorii domnești. Erina Își apropie calul de al lui Oană. - Spune-mi Erina... șopti căpitanul. - O singură promisiune... Conduci bătălia de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
află purtătorul de tui. - Semnul conducătorului... Eminek Mârza. - Dă niște ordine și ridică brațul drept. Tătarii din margini Încep să Înainteze, cu caii la trap. - Cum bănuiam... Încearcă o Învăluire, căci au superioritatea pe teren. Simioane! - La ordin, căpitane! strigă arcașul Simion. - Patru oameni În jurul Erinei, cu scuturile ridicate! Stegare Modruz! - Ascult, căpitane! - La semnalul meu, atac În săgeată, cu scoatere falsă de arme! Lăncierii În deschidere, dar la o sută de pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu scuturile ridicate! Stegare Modruz! - Ascult, căpitane! - La semnalul meu, atac În săgeată, cu scoatere falsă de arme! Lăncierii În deschidere, dar la o sută de pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă strânsă pe dreapta și ieșirea arcașilor! O singură lansare, spre centru, degajare pe stânga și deschiderea pentru adevăratul atac, cel la care nu se așteaptă! Până aici e clar? - Clar! - Imediat ce arcașii trec pe flancul stâng, rămâne În prima linie cavaleria grea! Izbire frontală cu buzduganele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă strânsă pe dreapta și ieșirea arcașilor! O singură lansare, spre centru, degajare pe stânga și deschiderea pentru adevăratul atac, cel la care nu se așteaptă! Până aici e clar? - Clar! - Imediat ce arcașii trec pe flancul stâng, rămâne În prima linie cavaleria grea! Izbire frontală cu buzduganele cu lanț! Spargeți primele linii la adăpostul buzduganelor, schimbați din nou armele, lansare de săgeți spre centru, unde se află Eminek! Abia apoi intră În acțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și pe arcașul Simion. Scoase spada cu stânga, zdrobi scutul mic și rotund al primului tătar și, dintr-o răsucire de braț, Îi tăie partea stângă a gâtului. Tătarul se prăbuși din șa, dar piciorul Îi rămase agățat În scări, iar calul continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care nu deslușea mișcările de trupe. - Călărimile atacă În forță pe direcția deschisă de Apărători! spuse Erina. Organizarea tătarilor slăbea. Grupuri răzlețe de războinici se desprindeau din tumen-uri, Încercând să creeze o breșă În atacul moldovenilor, dar deveneau ținte pentru arcași. - Nu În spate! spuse căpitanul Oană, atent la un zgomot pe care doar el Îl auzea. În față! - În față? Nu văd clar, dar pare-se că Eminek a luat-o spre stânga și coboară pe firul apei! - Atacul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întrebă Modruz, Încercând să Înțeleagă ce vrea să afle căpitanul. - Ceva important se Întâmplă dincolo de Prut și, poate, mai departe, dincolo de Nistru! O forță de mari proporții s-a pus În mișcare! Cu toate că... Modruz așteptă. Așteptă și Erina. Așteptă și arcașul Simion. - Cu toate că acea forță, dacă există, nu vine Împotriva noastră... iertați-mă, poate sunt confuz... Nici eu nu Înțeleg ce simt... Modruz, trimite iscoadele adânc În stepele tătare, cu poruncă să rămână câte una pe traseu, ca să preia mesajele trimise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Căpitanul le citi pe amândouă cu voce tare. Ne retragem de la Pâncești spre Valea Rea. Răzeșii au oprit Înaintarea ienicerilor. Dar numai până mâine. Stolnicul Toma și comisul Hrană căzuți În luptă. Pierderi grele În rândurile pedestrimii. Frontul ținut de arcași. Voievodul atacat cu lancea de un ienicer, dar salvat de buzduganul lui Alexandru. Pietro. Răvașul avea și un post scriptum. Cosmin, așteptăm cu sufletul la gură o victorie a ta. Va urma un mesaj al voievodului către călărimile domnești. Supune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
1476, lunca Răutului Măria ta, Am trecut Prutul de două zile și continuăm luptele de hărțuială cu trupele lui Eminek. Tătarii gonesc din răsputeri spre Nistru. Am reușit să doborâm cel puțin trei mii dintre ei, prin atacuri combinate ale arcașilor și Apărătorilor. Drumul lor spre casă e presărat de morți. Sunt epuizați de această goană nebună. Noi, la fel. Am vești de la iscoadele trimise spre Răsărit acum o săptămână. Se pare că taberele lui Mengli Ghirai au fost spulberate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii lui, Îi ucide, fără zgomot, pe ienicerii trimiși de Mihaloglu pe aripa dreaptă.” - Te ascult, mesagerule, spuse Oană. Ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea Albă. Era un luminiș strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă. Nici o desfășurare de cavalerie nu era posibilă. Așa cum nu era posibilă nici Încercuirea, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii voievodului stăpâneau pădurea, iar vitejia răzeșilor conduși de Ștefan și de toți boierii și căpitanii săi era uluitoare. În ciuda forței copleșitoare a Semilunei, bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată de Moldova. Dar, atunci, Însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spahii. - Simioane! - Aici, căpitane! - Iei și tu cincizeci de oameni și prinzi urma voievodului. Nu te apropii. Nu sunteți văzuți, nu sunteți auziți. Vegheați asupra lui. Dacă se poate, Îndepărtați pericolul Înainte ca el să afle. Iei cei mai buni arcași. - Am priceput, căpitane. - Si tu? Întrebă Gâlcă. Încotro? - Fraților, eu cred că ceilalți trebuie sa ajungem cât mai repede la curtea lui Matei. - Matei n-a făcut nimic ca să ne ajute!Dar n-am spus că vreau să-i cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sus a poienii. Plăieșii se Întoarseră spre primejdie, cu topoarele În cumpănă. Tinerii cu arcuri fugiră În primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-a dat ordin să veghezi asupra mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
simțeau că, de la primul sunet de corn al măriei sale, un val de Încredere și de luptă pornise undeva, În adâncurile lumii. Iar acel val creștea zi după zi. Ridicarea lui Vlad Țepeș era un semn al lui Dumnezeu. - Spune-mi, arcașule Simion, informațiile Apărătorilor circulă la fel de bine ca Înainte de Valea Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii mei și spune-mi Încă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
De peste munți, măria ta! Doamna Maria se află În siguranță În cetatea Clujului! Iar românii din munții Apuseni se ridică la luptă la chemarea lui Vlad! În două sau trei săptămâni vor trece Carpații, În ajutorul Moldovei! - Căpitanul Oană? Întrebă arcașul Simion. - N-am putut ajunge la el... mărturisi, cu tristețe, Gâlcă. Am bătut ținuturile Murgenilor și ne-am dus mai sus, spre Vaslui, și mai sus, spre dealurile Sucevei. - I-ați dat de urmă? Întrebă voievodul. - Da... Cred că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și se prăbuși cu o săgeată În gât. Locul În care țintea arcașul mongol era singurul care elimina riscul unor gemete care ar fi alarmat tabăra. Oană Înțelese că acela nu era un plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]