647 matches
-
dovedească prin semne / drumurile pe care-au trecut / și unii după ce s-au născut / s-au mutat într-o osie de mașină, într-o sămânță / sau poate numai într-un singur cuvânt” (Dinastie de zei). Situat și în descendența liricii ardelenești, el proclamă: „Dar știu că e destul în acest anotimp / să semeni doar un stejar, ca să răsară Iancu” sau: „Pământ românesc legat de roată cu Horia” (Pământul). Și mitul Meșterului Manole este, nu o dată, convocat: „O, Doamne, de ce m-am
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
gîndire în spațiul lăuntric al limbajului artistic și în spațiul exterior al receptării artistice. Cu o spaimă fundamentală de vid, de inform și de pasivitate, Vasile Tolan este un reprezentant demn al expresionismului abstract atît de bine ilustrat în spațiul ardelenesc. Insă spre deosebire de formele consacrate ale acestei expresii și ale acestei stilistici de școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct
Un enciclopedist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17149_a_18474]
-
Cronicar ARKȘI ARCA e îngrijită, echilibrată, civilizată ca un oraș ardelenesc față de - să-i zicem așa - pitorescul regățean. Asta nu înseamnă că e și bătrînicios-conservatoare, dimpotrivă, scriitorii arădeni aflați la bordul ei cunosc bine teoriile și practicile artistice occidentale novatoare, au fost printre primii la noi care au schimbat condeiul cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
cel mai semnificativ este episodul de extracție autobiografică al copilăriei naratorului, unde imaginea unei familii nobile maramureșene, scăpătată dar întreținând cultul unuia dintre strămoșii săi, memorandist și martir al neamului, se înscrie în linia romanului având drept temă societatea tradițională ardelenească, reprezentat de Ioan Slavici sau de Liviu Rebreanu. Cunoaștere de noapte revine la tema crizei existențiale, provocată în conștiința personajului Ion Marina, „înalt funcționar într-un minister cheie”, de moartea iminentă a soției sale. Și de data aceasta efortul scriitorului
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
fie de la numele mamelor apărute în ipostaza de „cap al familiei” și dătătoare de nume. Cu un a genitival (invariabil ca în Moldova): Aanei, Aaniței, Aaxiniei, Afloarii, Ailenei Amariței, Atudosiei, Avarvarei, Avasilicăi sau fără acea marcă a posesiei (construcție specific ardelenească) - Mării 414. în credințele și superstițiile populare, care nu ignorau deloc demersul magic Văduva grasă - Iordache Golescu zisese văduviță grasă, „adică văduvă bogată” - cum ne spune Iuliu A. Zanne că se cheamă acea femeie fără bărbat pe care șansa nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ghiță este un exemplu elocvent: zbătându-se între pofta de câștig și grija pentru familie, el nu le poate împăca. Când opțiunea se face la timpul potrivit, lucrurile iau o întorsătură fericită, ca în Spiru Călin. Preocupat de realitățile sociale ardelenești, S. a ilustrat, în câteva nuvele, modul de formare și caracteristicile intelectualității românești din Transilvania. Elocventă este Budulea Taichii, în care se imaginează o biografie a lui Mihai, fiul lui Lepădat Budulea, lăutarul satului. Provenit din țărănime, răzbind în viață
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Ramuri”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Unu”, „Aurora”, „Viața românească”, „Vatra”. Colaborează cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul” și „Curentul”. Încă de la prima carte, Cercuri de aur, S. se dovedește un intimist melancolic, o voce lirică temperată, în bună tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
corelează epicul și liricul, imaginarul de inspirație mitologică păgână și biblică cu cel folcloric autohton, structurează dramaturgic o seamă de episoade și momente. Încorporând în narație și explicitând în note de subsol idei filosofice, sociologice, masiva operă formulează, în grai ardelenesc, principii ale iluminismului lansate de Voltaire, Montesquieu, D’Holbach, Rousseau. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 130-222, 230-261, 377-391; Mario Ruffini, La scuola latinista rumena, Roma, 1941; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, Sibiu, 1945
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
cărții autorului italian regizează global înscenarea epică a lui Ț. Textul permite atât lectura inocentă, cât și pe cea avizată. Pentru lectura genuină frapante rămân capacitatea fabulatorie nestingherită, știința de a crea atmosferă, de a evoca pitorescul medieval al mediului ardelenesc. În schimb, pentru lectorul inițiat în dedesubturile literaturii livrescul are rolul unui spațiu de ecou, unde sensurile se amplifică, devenind o cutie de rezonanță. Cuptorul cu microunde (Romanul unui bloc în zece secvențe horror) (1995) pare să întoarcă foaia cu
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
și dimensiuni. Considerate în ansamblu, ele proiectează o lume fictivă, un mediu social și o tipologie care îl plasează pe autor alături de Tudor Vlad și de Alexandru Vlad sau de Viorel Marineasa și Daniel Vighi, printre cronicarii optzeciști ai satului ardelenesc. Un sat care în prozele lui se numește Apud și are o serie de semnalmente ieșite din comun, fiindcă - explică, precaut și prevenitor, undeva naratorul - „pe aici așa-i realitatea”. De fapt, trădând un gen proxim comun, universul transilvan al
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
cultive, să îl exploateze pozitiv prin discurs și fantezie creatoare. Scriitura are și unele inflexiuni ironice și parodice. În câteva episoade onirice există similitudini cu realismul fantastic al prozatorilor latino-americani, în timp ce în secvențele de familie atmosfera e cea din proza ardelenească. De remarcat abundența romanescă a materiei epice, construcția personajelor, ca și o bună adecvare stilistică. În Meda, mireasa lumii (1979) Z. își propune să contureze „câteva geometrii ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești a degradării ființei umane fiind atins în pictura vieții de ocnă. Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia, și liniile configurative accidente ce se pot înlătura fără primejdia de a distruge zugrăveala. [...] Desigur, ca orice poet îndrăgostit de uneltele sale, poetul face uneori exerciții suplimentare, ce înăbușă linia esențială. Dar aceasta
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
apărut în 1980 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „22”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Antiteze” ș.a. Privită în ansamblul generației ’80, poezia lui S. ocupă o poziție mediană între postmodernismul bucureștean și neoexpresionismul ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea și nota oral-colocvială a discursului; de neoexpresioniști - transcripția precisă a angoaselor, infrastructura mitică a universului liric și îndeosebi ambiția
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
literară”, „Astra”, „Familia”, „Semenicul” ș.a. Prima carte, romanul Drumul, îi apare în 1979. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Ana (2001). Cele dintâi cărți, Drumul și nuvelele din Movila albă (1981), îl situează pe S. în tradiția prozei ardelenești, cu interes pentru social, el imaginând un sistem de conviețuire în colectivitate prin autoreglare, unde cei care tulbură echilibrul sunt pedepsiți sau excluși după legi nescrise. Portrete coerente, scris alert, fără complicații stilistice, dar și fără simplificări reportericești, limbaj frust
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
Piața 9 Mai, fie în Centru, la Hale (marile hale pustii, cercuri de beton etajate, cu galantare în care nu găseai, de obicei, decât ceva verdețuri - mărar, pătrunjel, leuștean -, câțiva cartofi zbârciți, copite de porc, salam cu soia și piept ardelenesc), la magazinul Mercur (un enorm hangar stalinist, pătrățos) sau la cele din spatele Hotelului „Berbec”. Stăteam și la coadă la butelii. Mult mai des stăteam însă la coadă la magazinele din blocul construit în spatele casei bătrânilor, unde era și o casă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să lupte pentru pace cot la cot cu țările Lumii a Treia. Cei care nu prindeau carne de porc sau de vită - majoritatea - trebuia să se mulțumească cu produsele de clasa a doua sau a treia, „ce mai rămânea”, piept ardelenesc cu multă slană și una-două dungi de pastramă, „tacâmuri” de pui (aripi, capete și gheare scheletice), „adidași” (copite de porc), mai rar „frații Petreuș” (doi pui rahitici, vineți și triști, cu gâturi lungi, numiți astfel după cei doi soliști de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Sarca. Este de două ori premiat în anul 2002, cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor și cu Premiul ASPRO, pentru volumul Sticla de lampă. V. se afirmă ca un autor reflexiv și profund, practicând în literatura sa o cumpătare ardelenească. Aripa grifonului reunește pagini compuse înainte de 1980, care se leagă și compozițional de altă vârstă a prozei actuale. (Laurențiu Ulici l-a inclus pentru această carte în promoția ’70.) Cel mai consistent volum al său rămâne însă Drumul spre Polul
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
ales în intuiția fină cu care ține cumpăna între relatarea pură a evenimentelor și comentariul digresiv făcut de personaje. Tandemul de intelectuali ai cărții, Avram și medicul german Sedler, se angajează în colocvii memorabile, care scot narațiunea din tiparele prozei ardelenești rurale, dându-i o notă modernă, lipsită de orice stridență. Și aici este evidentă preocuparea pentru tehnicile cinematografice, romanul reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
folclorice recomanda păstrarea nealterată a fondului, recunoscând că fiecare povestitor creează o nouă variantă. Intenționând să alcătuiască un corpus de folclor, ca oglindă a vieții poporului, a strâns basme, legende, cântece, balade, colinde, bocete, orații de nuntă, obiceiuri etc. Povești ardelenești culese din gura poporului (I-V, 1888), cea mai cunoscută din colecțiile sale, apreciată de B. P. Hasdeu pentru autenticitate, cuprinde basme din toată Transilvania. Dintre basmele publicate în secolul al XIX-lea, cele culese de P.-R. se pare
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
1893; Novele și schițe, I-II, Gherla, 1898-1899; Povestiri din viața țăranilor români, I-II, Sibiu, 1900-1901; Novele, București, 1901; Povestiri, pref. Octavian Goga, Sibiu, 1908; Lucă-minte slabă și alte povestiri pentru popor, Sibiu, 1925; Stan Bolovan și alte povestiri ardelenești, Sibiu, 1929; Copiii Ursuțului și alte povestiri pentru popor, pref. Horia Petra-Petrescu, Sibiu, 1931; Dascălul Ioniță, Sibiu, 1932; Odinioară și acum. Amintiri din copilărie, pref. Horia Petra-Petrescu, Sibiu, 1933; Amintirile unui școlar de altădată, îngr. și introd. Ion Apostol Popescu
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Petra-Petrescu, Sibiu, 1933; Amintirile unui școlar de altădată, îngr. și introd. Ion Apostol Popescu și Serafim Duicu, București, 1969. Culegeri: Fagul ciobanului Todor, Brașov, 1881; Trandafiri și viorele, Gherla, 1884; Chiuituri de care strigă feciorii la joc, Gherla, 1887; Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; ed. îngr. Vasile Netea, București, 1943; ed. București, 1957; Cine nu știe striga cetească cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, 1891; Starostele sau Datini
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
și petrecerile noastre poporale, ed. 4, Brașov, 1923; Din Țara Hațegului. Povestiri, Sibiu, 1930; Munți, animale și pământ, Sibiu, 1935; Legende, povestiri și obiceiuri românești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1943; Crâncu, vânătorul codrului, București, [1963]; Crăiasa zânelor. Povești ardelenești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1970; De n-ar fi poveștile, îngr. N. Nistor și I. Drăgoiescu, pref. Vasile Rusu, Sibiu, 1971; Povești populare, îngr. Doina David, Timișoara, 1989; Zâna apelor, îngr. Iordan Datcu, București, 1997; Povești ardelenești, îngr
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Povești ardelenești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1970; De n-ar fi poveștile, îngr. N. Nistor și I. Drăgoiescu, pref. Vasile Rusu, Sibiu, 1971; Povești populare, îngr. Doina David, Timișoara, 1989; Zâna apelor, îngr. Iordan Datcu, București, 1997; Povești ardelenești, îngr. I. Crețiu, Cluj-Napoca, 2001. Antologii: Inimioara adecă Floarea poeziei naționale, Sibiu, 1885; Buchetul. Culegere de cântece, Gherla, 1894; Prietinul săteanului român, Gherla, 1895. Repere bibliografice: Ion Simionescu, Un scriitor folositor, „Ateneul”, 1901, 7; Chendi, Foiletoane, 82-86; Iorga, Oameni, I
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
la concursul internațional de la Paris pentru construirea noii Biblioteci din Alexandria (1989). A obținut Premiul I la Concursul Național de poezie și eseu „Octavian Goga” (1997). Lirica lui P., putin bogată și cuminte, nu intenționează să depășească o anume tradiție ardeleneasca. Poetul e consecvent în a rimă și a ritma după canoane, iar versul lui se distinge prin acuratețe, prin nuanțele patriotice decente și prin notația peisagistica inspirată. Un Lied sună melodios și cald, la limita contemplației: „Zilele trec cum frunzele
PINTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
Mureș, 1983. Antologii, ediții: Murăș, Murăș, apă lină... Literatură populară din regiunea Murășului de Sus, I, pref. Ion Agârbiceanu, Reghin, 1936 (în colaborare cu Eugen Nicoară); Ion Pop-Reteganul, Legende, povestiri și obiceiuri românești, pref. edit., București, 1943, Crăiasa zânelor. Povești ardelenești, pref. edit., București, 1970; G. Barițiu, Articole literare, pref. edit., București, 1959; Miron Pompiliu, Literatură și limbă populară, pref. edit., București, 1967; Ilarie Chendi, Pagini de critică literară, introd. edit., București, 1969; Ion Simionescu, Prin munții noștri, București, 1973; 1877
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]