651 matches
-
XX-lea, ci este argumentativ, constructiv și „alternativ”. Alternativa sa: „urbanitate și exclusivitate estetică”. Contestă spiritul pășunist, adică acea prelungire anacronică - pentru ei - a sămănătorismului începutului de veac, cu toate confuziile sale. Din nou se impune operată, îndeosebi în publicațiile ardelenești, o disociere (maioresciană) între etic, estetic și etnic. Mai ales ultimul element al triadei fusese creditat excesiv de „neosămănătorismul revistei «Gândirea»”, pentru care o literatură patriotică, națională, rurală și ortodoxistă este, prin aceste atribute, și una valoroasă. „Cerchiștii” se revendică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod nedeliberat, instinctiv producea realizări moderne. Numai că noi, cerchiștii, coboram cu tradiționalismul nostru mai jos, mai adânc, decât «pășuniștii», care erau simpli imitatori” (Momentul „Manifestului”, în „Euphorion”, 2/ 1993). „Resurecția baladei”, pe care și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
va fi urmată, tragic, de spargerea și împrăștierea grupului, mulți dintre „cerchiști” ajungând în închisori și, aproape toți, revenind în viața literară abia după douăzeci de ani. Când au făcut-o însă, au făcut-o cu aceeași seriozitate și consistență „ardelenească”, surprinzând prin soliditatea instrucției, prin numărul mare de opere pe care le-au creat într-un interval foarte scurt. „Revoluția” C. L. de la S. a fost să aducă, în spațiul literaturii, nu altceva decât literatură bună. Repere bibliografice: Balotă, Labirint
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
Victor Oțoiu Preot cu figură de ascet transfigurat, desprins dintr-o veche icoană bizantină, radia din toată ființa sa bunătate și dragoste căreia nu puteai să îi reziști; fără să vrei te apropiai de el vrăjit. Vorba hotărâtă, cu regionalisme ardelenești, te făcea să-ți dai seama că te afli în fața unui neînduplecat luptător pentru adevăr și dreptate. Sătenii îl respectau și-l iubeau, căci totdeauna dădea sfaturile cele mai bune și-i ajuta material, știindu-le păsurile și durerile. Și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sau la camera de pedeapsă. L-a întrebat într-o zi pe un bătrân, moț de lângă Abrud: Tu de ce ești arestat? Apoi dom’ colonel, ia, am vorovit și eu o voroavă de om prost!, răspunse moșul în plăcutul lui grai ardelenesc. Ce ai zis? Apăi, am zis că partidul aista, în loc să-i facă pe tăți prilotarii chiaburi, să trăiască toți bine, a făcut pe tăți chiaburii prilotari, să trăiască tăți prost. No, așa am zis. Avut-am ori ba dreptate? D
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a remarcat, principala caracteristică a acestor versuri este desolemnizarea interlocutorului sacru, cu care autorul „tratează” amabil, pe un ton șugubăț, uneori ca un alt Ion Creangă. Familiaritatea exprimărilor nu cade însă în ridicol, autorul păstrându-și în ansamblu sobrietatea tipic ardelenească. S-a mai spus că „substanța versurilor sale e însă mai curând de natură morală decât propriu-zis lirică”, V. având „vocație de fabulist” (Petru Poantă). A doua carte, Voi veni cu fluxul (1998), schimbă într-o mică măsură tonul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
ultimul "n" de la mine fusese răsturnat devenind "u" la el. Rictusul lui bănuitor a fost urmat de hohote generale de râs. Îndreptățite. Numele se asemănau, într-adevăr, dar el era... de culoare, negru, cu evidente rădăcini afro-franțuzești, și nicidecum neaoș ardelenești. După această scenă, noi, frații, ne-am "înrudit" atât de mult încât, de atunci, nici unui român nu i s-au mai cântărit bagajele la plecarea de pe Aeroportul "Kennedy". * * * Sosirea delegației oficiale continua să fie învăluită de mister, deși, un angajat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
da' să știți că un băiat nu țîne la mamă ca o fată, țîn cît îs mici, să țîn tot după mamă, da' soțu' ce țînea la soacră! da' acu să nu vadă femeie că nu mai poate! cîntă accentul ardelenesc, 300 de lei pensie, 34 ani de muncă, olane pe acoperiș curb, Cibinul troleibuzul 15, uleiu-i cel mai bun! în loc de talc, i-am dat pempărșii jos de căldură, de la 6 luni îl pun pe oliță! am văzut copii italieni, veneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gust. Mă bucur mult de apariția rândurilor mele. Vă Îmbrățișez cu tot dragul și ne scriem, I. Olteanu 25 București, 24 oct. 2002 Dragii mei vă Îmbrățișez, mă bucur de veștile cu succes și vă spun „servus”! Asta, În limbaj ardelenesc Însemnează, că cel mai bătrân este bucuros să le spună celor mai tineri „tu”, și tinerii, la fel, să-i spună tu și pe nume. Este un obicei foarte frumos al universităților germane care dă o intimitate relațiilor dintre prieteni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
370 1 Fălticeni, 15/XII, 68 Dragă amice, Cu cele mai călduroase mulțumiri pentru amabilul răspuns și bătaia de cap avută În ce privește identificarea acelor ardeleni ai mei; nu te mai deranja cu nimic pentru că odată ce nu figurează În Enciclopedia Diaconovici, ardelenească, foarte greu să mai dăm peste dânșii. Primește cele mai bune mulțumiri, deasemenea pentru fotografiile date (...). Sperând a ne revedea la Fălticeni, primește cele mai bune și dragi sentimente ale mele. Aurel George Stino Tot nu poți reuși să te
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și gardiencele. Foarte frumos s-o’ purtat cu noi. N-o’ fost pedepse, acolo unde lucram la atelierele acelea aveam WC-uri, spălătoare, toată dimineața ne puteam spăla pe corp și, na, o fost o viață mai bună... Și mâncare ardelenească, mai bună, mai consistentă. Am primit și pachete de-acasă... Acolo-am stat aproape un an jumate. Tare fain o fost. Bine, însă acolo știți ce-o fost baiul? Erau tare multe muște, și ne-am îmbolnăvit de dezinterie. Vi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în inimă cu ocazia reîntâlnirii la Alba Iulia. Cum e și firesc, atunci când bucuria și buna dispoziție se răspândesc în jur, stropite fiind și de șampania oferită de Centrul Județean de Creație Populară, și înnebunite de minunatele acorduri de muzică ardelenească, era și normal să mai fie o nouă surpriză. Din neatenție, din cauza atmosferei de sărbătoare, a fost atins cu cotul unul dintre panourile de pe partea dreaptă a galeriei, într-o clipă și pe un fond muzical de neuitat și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dihai, aparte și de moldovenii dintre Carpați și Prut... Și aș putea spune că, după ce a Însemnat Kosovo, adică - sper doar o Încercare - de a diviza Serbia, urmează România, atâta câtă este, În care să se individualizeze un zis popor ardelenesc și vom mai vedea care altul, cu stat cu tot. Căci entropia uzează de multe trucuri: dă-i cu drepturile minorităților, cu ale omului, și astfel s’ar tinde până la divizarea la nivelul vreunei comunități locale, chiar a individului, desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu monoloage artistic ritmate, cu declarații și aparté-uri, pe care și-l inventa continuu. Nelipsite de ticuri, scrisorile atestă aceste dispoziții pentru un „teatru” de un gen special, cît și, totodată, preocupările caracteristice unui intelectual polivalent, cu consecvență și profunzime ardelenească în „demersurile” sale. (1) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași " data =”3 mai 1966”> Dragă Călin, Urmare convenției de la Iași, vă trimit - deși cu o întîrziere care sper să nu devină fatală - materialul promis despre Madame de Staël (trecută în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fost tatăl lui Osvald Teodoreanu, adică bunicul scriitorilor Păstorel și Ionel Teodoreanu. Deși ieșenii păstrau legătura cu rudele din Palanca (ca fecior al lui Neculai Popovici, preotul din Brusturoasa, bătrânul Niculiță Cojocaru era văr drept cu Osvald Teodoreanu), totuși componenta ardelenească a familiei Teodoreanu n-a fost, din câte știu, consemnată în istoria literară. Mai deținem mărturia directorului școlii din Palanca că, la școală, s-a păstrat mult timp o fotografie care imortaliza figurile lui Ionel și Păstorel Teodoreanu în mijlocul rudelor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
1936 avea 6.000 de studenți. Mai sunt apoi Howard University, frecventată de mulți negri, apoi Catolic University și American University. Parcurgânt străzile suntem atrași de o mare firmă: Roumanian Restaurant, În vitrina căruia sunt două păpuși În costume naționale ardelenești. Seara ne Înființăm acolo; cerem mititei, de care patronul face mare caz. Dar ni se oferă grosotei, destul de lungi. Fetele ce servesc vorbesc prost românește. Patronul e evreu ardelean, și e vesel că nu l-am ocolit. Ministerul de Agricultură
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
internațională." În fine, a treia caracteristică (puterea manipulează oamenii prin intermediul limbii) nu reprezintă altceva decât consecința logică a celorlalte două un soi de circumstanțială de scop. Toate bune, frumoase, istețe și exacte. Teza de doctorat a clujeanului, redactată cu seriozitate ardelenească dusă până-n exces, induce însă ideea că "limba de lemn" ar fi uzitată (și ar caracteriza) doar statele totalitare, cu precădere comuniste. Nici o umbră de referire nu-și îngăduie să sugereze că respectivul tip de limbă (funcționând parazitar în interiorul aceleiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bătut Și pe jidani i-a stropit Și pe toți i-a opărit Și de-atunci Îs jidanii pestriți [= pistruiați] <endnote id="(22, p. 221 ; 64, p. 116)"/>. Pentru a justifica și culoarea roșcată a pistruilor, În unele legende populare ardelenești cocoșul Îi stropește pe evrei cu picături de sânge <endnote id="(22, p. 282)"/>. În altele, cocoșul Însuși preia culoarea roșie ; vezi zicala populară : „Jidovul e stropit de cocoșu’ roșu” <endnote id="(3, p. 24)"/>. În spațiul german, cocoșul nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la inimă și primejdioși” sau „Oamenii cu părul roșu sunt răi”, sună credințe populare atestate În Moldova și Bucovina <endnote id="(34, p. 25 ; 137, p. 260 ; 309, p. 40)"/> ; căci „Pre omul rău Îl Înseamnă Dumnezeu”, spune un proverb ardelenesc <endnote id="(32, p. 528)"/>. La fel se crede chiar și despre animalele care au blana roșcată. Tot În Moldova de Nord, de exemplu, conform tradiției populare, se recomandă „Să nu ții câne roșu la casă” <endnote id="(137, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
educație, ca în celelalte regiuni ale țării; - la nivelul Moldovei, propensiunea spre emigrare a fost potențată în satele cu o pondere mare de absolvenți ai școlilor profesionale și de ucenici; - plecarea accentuată a tineretului din mediul rural este specifică satelor ardelenești; - deficitul de ocupare salarială prin navetism rural-urban a favorizat plecarea temporară mai ales în satele din Moldova și din Transilvania; - mărimea celui mai apropiat oraș a contat ca factor de diferențiere a propensiunii de migrație mai ales pentru satele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cărții autorului italian regizează global înscenarea epică a lui Ț. Textul permite atât lectura inocentă, cât și pe cea avizată. Pentru lectura genuină frapante rămân capacitatea fabulatorie nestingherită, știința de a crea atmosferă, de a evoca pitorescul medieval al mediului ardelenesc. În schimb, pentru lectorul inițiat în dedesubturile literaturii livrescul are rolul unui spațiu de ecou, unde sensurile se amplifică, devenind o cutie de rezonanță. Cuptorul cu microunde (Romanul unui bloc în zece secvențe horror) (1995) pare să întoarcă foaia cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
ȚARA NOUĂ, periodic apărut la Cluj, săptămânal, din 21 mai 1939 până la 1 septembrie 1940, cu subtitlul „Îndreptar ardelenesc de gând și faptă românească”. Fondator: Victor Jinga; redactor: Victor Iancu. Articolul-program, Pornind la drum, semnat de Victor Jinga, exprimă aspirația de impunere a fenomenului local: „În indestructibila comunitate națională vom valorifica ceea ce are mai de preț sufletul, gândirea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290071_a_291400]
-
exprimă aspirația de impunere a fenomenului local: „În indestructibila comunitate națională vom valorifica ceea ce are mai de preț sufletul, gândirea și energia Ardealului. Ne vom strădui ca pe vadul cuprinzător al românismului să curgă cât mai multă spiritualitate și faptă ardelenească”. Un crez asemănător afirmă și editorialul numărului inaugural, Profilul unei generații, în care este definită și culoarea politică a publicației. Ț.n. duce o politică de stabilitate românească, antirevizionistă, pacifistă de stânga (fără ca tendința să fie exprimată în mod expres
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290071_a_291400]
-
între miticismul lui I.L. Caragiale și sobrietatea Școlii Ardelene, I. este unul dintre cei mai prolifici poeți ai generației sale, scriind nu numai versuri, ci și cronici de artă plastică, crochiuri, tablete de scriitor etc. A publicat, cu o ritmicitate „ardelenească”, volum după volum, rămânând constant și în exprimarea prin operă a crezului artistic. De la cartea de debut până la Turmele albe, zăpezile (1993), autorul nu-și schimbă în mod esențial registrul poetic și nici temele predilecte, perspectiva social-istorică modelându-se însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
afirmă drept finalitate „cultivarea conștientă a naționalismului organic, singura îndreptățită să disciplineze armonios toate eforturile, toate aspirațiile noastre”. De asemenea, „sugestiv și elementar”, periodicul „dorește să fie organul de onestă, obiectivă și mai ales curajoasă spovedanie bilunară a generației tinere ardelenești”. Ca atare, îmbinând finalitatea politică și istorico-socială cu aceea literar-artistică, revista publică în mod consecvent lirică militantă. Lui Aron Cotruș, poet preferat, i se tipăresc aici: Horia, Am coborât muntele..., Cine n-are nădejde flămândă, Copil de moț, Alba Iulia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]