2,478 matches
-
capitalistul străin nu se ia decât după un fapt pipăit și material, plata exactă a dobânzilor, ceea ce, slavă Domnului, am putut face până acuma. Cu ce preț însă? Numai noi o știm: cu sporirea dărilor, cu stoarcerea muncitorului, cu ruinarea arendașului și a proprietarului, în sfârșit cu rezultatul faimos constatat de însuși ziarul "Romînul" mai deunăzi în privința stării exportului și importului. Cât timp va mai merge astfel numai Dumnezeu o știe; și hârtiile turcești și egiptene se bucurau odinioară de cel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dacă poate, sărmana familie, cealaltă jumătate pentru a plăti cei 36 000 fr. leafa d-lor Cîmpineanu și Stătescu și la toți ai lor. Nu este dar de mirat că toți părăsesc o așa ingrată meserie. În loc de a fi plugar, arendaș, toți vor să se facă reversibili ca un Rosetti, patrioți ca un Cîmpineanu, boieri mari ca un Fleva și un Stătescu. De aici rezultă pentru țară, pe lângă sărăcirea materială, și anarhia morală și obșteasca declasare a tutulor. Un lucru numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rând ce li se cuvine s-ar fi cerut și la noi un medic al societății ca... Napoleon I. La noi patrioții de seama celor de sus se fac miniștri, deputați, directori de drum de fier, directori de Bancă Națională, arendași de moșii ale statului etc. etc. Nu e de mirare dacă bugetul cheltuielilor statului a crescut în trei ani cu 34 procente. Iată dar prețioasa descriere a demagogiei franceze coprinsă în volumul I al operei d-lui Teulescu, o descriere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
am copiat legile acelor societăți și am creat un personal pe care nu avem cu ce-l plăti. Dar, se va zice, ce să facă acei nenorociți? Ei, apoi de ce să zicem aceasta numai de funcționari? Ce fac acei nenorociți arendași cari au sărăcit? Și ei au făcut tot cum a făcut administrațiunea, au cheltuit prea {EminescuOpXI 310} mult; familii numeroase și bogate, cu capitaluri, au ajuns să ceară. Ce fac comercianții români cari au ajuns în starea în care-i
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
președinți de tribunal cu patru clase primare, nici că se mai gândesc la altceva decât de a deveni funcționari. Cu chipul acesta vedem pe fiecare zi dispărând comercianții români din târgurile și târgușoarele noastre și înlocuirea lor prin străini; vedem arendași și mici proprietari sărăcind din cauza ignoranței și creșterei greșite a copiilor lor. Care ar fi acum cea mai potrivită școală, negreșit secundară, pentru toți aceștia, adică atât pentru comercianți cât și pentru proprietari și țărani, care să le dea cultura
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a spori în adevăr dările, netăgăduind-o aceasta, ca actualii patrioți, scrie în 1876 prefecților o circulară în care le zice următoarele: Evaluațiile actuale fonciare sânt cu totul minime față cu veniturile ce realizează proprietarii cu prețurile ce primesc de la arendași și chiriași după contracte lucrătoare, după cum avem exemplu arendarea moșiilor și ecaretelor statului cari, cu ocazia ultimelor licitații, au sporit în multe localități aproape cu 60 la sută peste venitul din trecut... Pe scurt, cerem să sporiți la îndoit venitul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
preț foarte mare, mult mai mare decât cel mai urcat preț al pământului proprietății mari. Pentru ce această nedreptate? Pentru ce în aceeași localitate să admită două moduri de estimațiune; pentru ce, dacă pământul cultivat cu bani de proprietar sau arendaș se evaluează de exemplu cu 20 lei falcea, acel cultivat de sătean însuși să fie evaluat de 30 sau 40 lei falcea? Pentru ce această nedreptate? S-a răspuns că țăranul muncește singur pământul său și prin urmare nu are
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
său și prin urmare nu are cheltuieli de exploatare. Iată o monstruozitate! Agenții numiți după modul espus păreau a nu pricepe teoria elementară că munca țăranului e tot așa de bine un capital întrebuințat la exploatarea pământului ca și banul arendașului și că acest capital se scade din venitul proprietății. Locuitorii, pierzîndu-și zilele, săptămânile prin târguri, așteptau rândul să fie judecate de comisiile de apel tânguirile lor și după toate acestea se întorceau cu lacrămile în ochi, căci nu se voia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care și-1 lua țăranul față de ocnă, stătea libera învoială. În realitate, angajamentul se întemeia pe un pronunțat caracter de constrângere, exercitată de puterea de stat. Prin contractul de arendare a ocnelor, Visteria își lua obligația să acorde tot sprijinul arendașilor în acțiunea de procurare a mijloacelor de transport. În acest caz, sprijinul însemna forța. Pe de altă parte, constrângerea venea și din partea conducerii ocnelor, care-și trimitea oamenii să angajeze care în timp de iarnă, când țăranul era lipsit și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de cară necesar transporturilor la un preț dinainte stabilit. Înlesnirile oferite cărăușilor prin acordarea de imașuri pe marginea căilor de comunicație, imașuri plătite proprietarilor de către Vistierie, erau - este drept, numai în parte - reduse ca importanță, datorită abuzurilor proprietarilor și ale arendașilor, care, pe lângă plata pe care o încasau de la Vistierie, impuneau la taxe și pe cărăuși. Așadar, transportul de sare avea câteva particularități care-l deosebeau de transportul celorlalte categorii de mărfuri, plătit prin libera învoială dintre cărăuși și proprietarul mărfii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un aspect impozant”. Exploatarea sării era un monopol al statului. Vrâncenilor li se îngăduia să extragă sare numai pentru nevoile lor proprii, fiindu-le interzisă desfacerea sării pe piața internă și externă. Zăcămintele de la Tîrgul Ocna au fost exploatate de către arendași ai statului până în 1860, când, printr-o lege specială, s-a hotărât ca exploatarea salinelor să se facă numai în regia guvernului începând cu 1 ianuarie 1862. Prin Regulamentul provizoriu al salinelor Moldovei din 11 ianuarie 1862, se stabilea dreptul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a luat în considerație consumul neînregistrat de sare destinată vitelor, prelucrării pieilor și, în general, industriei alimentare. Cea mai mare parte a beneficiilor realizate din vânzarea sării până în 1862, când statul a luat asupra sa exploatarea și desfacerea sării, revenea arendașilor. Statul obținea de la arendașul salinelor, în medie, în jurul a 1.700.000 lei anual, iar arendașul rămânea cu un profit dublu. Firește că extragerea sării era departe de a fi atins limita resurselor de sare ale subsolului Moldovei. Ea însă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
consumul neînregistrat de sare destinată vitelor, prelucrării pieilor și, în general, industriei alimentare. Cea mai mare parte a beneficiilor realizate din vânzarea sării până în 1862, când statul a luat asupra sa exploatarea și desfacerea sării, revenea arendașilor. Statul obținea de la arendașul salinelor, în medie, în jurul a 1.700.000 lei anual, iar arendașul rămânea cu un profit dublu. Firește că extragerea sării era departe de a fi atins limita resurselor de sare ale subsolului Moldovei. Ea însă putea progresa într-un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alimentare. Cea mai mare parte a beneficiilor realizate din vânzarea sării până în 1862, când statul a luat asupra sa exploatarea și desfacerea sării, revenea arendașilor. Statul obținea de la arendașul salinelor, în medie, în jurul a 1.700.000 lei anual, iar arendașul rămânea cu un profit dublu. Firește că extragerea sării era departe de a fi atins limita resurselor de sare ale subsolului Moldovei. Ea însă putea progresa într-un ritm mai susținut numai prin crearea unor noi condiții de exploatare: înlăturarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că țăranii de la munte erau mai independenți decât cei de la câmpie. Plătind moșierilor o rentă în bani, ei se puteau îndeletnici cu alte activități. Principalul lucru însă e că moșierii și mânăstirile au preferat să arendeze exploatarea păcurii. Apar astfel arendașii, care plătesc proprietarilor dijmă și bani, dar ei nu participă în procesul de producție decât cu capital și supravegherea lui, iar extragerea păcurii se face cu muncă salariată. Dezvoltarea industriei extractive petrolifere a fost totuși lentă, deoarece și forțele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru calitatea pietrei de moară (Hîrlău, Deleni și mai puțin Bozieni). În altele (ca, de pildă, la Ivăncăuți) se producea ipsos, folosit în construcții și în ciubotărie pentru înălbirea pieilor. Carierele de piatră erau exploatate fie de către proprietari, fie de către arendașii moșiilor, care, la rândul lor, subarendau adesea carierele de piatră. Din statistica de la 1860-1862 reiese că la carierele de piatră munceau lucrători salariați. În privința tehnicii de lucru, avem puține informații. La Adâncata se scotea piatra de la o adâncime de numai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
indică un număr de 463 vărării existente în România, din care numai 13 se aflau în Moldova. Evident că în realitate Moldova avea un număr mult mai mare de vărării. Un exemplu tipic de exploatare a varului ni-l oferă arendașul moșiei Verpole (Dorohoi) - domeniu al statului. Moșia avea o întindere de 275 fălci. Arendașul - spune Ion Ionescu de la Brad - scoate venitul său cel mai sigur din exploatarea varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflau în Moldova. Evident că în realitate Moldova avea un număr mult mai mare de vărării. Un exemplu tipic de exploatare a varului ni-l oferă arendașul moșiei Verpole (Dorohoi) - domeniu al statului. Moșia avea o întindere de 275 fălci. Arendașul - spune Ion Ionescu de la Brad - scoate venitul său cel mai sigur din exploatarea varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben stânjenul și varul ce scoate îl vindea dus la Mihăileni de la 10-14 lei merța
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben stânjenul și varul ce scoate îl vindea dus la Mihăileni de la 10-14 lei merța. Dintr-o groapă de var iese de la 40-50 merțe var. În anul acesta arendașul a avut cinci gropi de var, care i-au adus 2.500 de lei”. Piatra extrasă era vândută nu numai pe piața internă, ci și pe cea externă. În 1860, de pildă, s-au exportat din Moldova piatră, pietre de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cherestea „vând pe la târguri”, „lucrează binale de lemn pe la târguri și pe la moșiile boierești”, „lucrează pe la târguri” etc., sunt formule pe care le întâlnim adeseori în documentele vremii. În Arhivele Statului Iași se află numeroase contracte încheiate între negustori sau arendași, pe de o parte, și meșteșugari săteni, pe de altă parte, prin care cei din urmă se angajează să execute contra plată lucrări de „chereste”. Acești meșteșugari se încadrează în mica producție de mărfuri, sub cele două forme ale ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
posibilități de dezvoltare, mai favorabile decât în epoca precedentă. Spre deosebire de sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, în epoca regulamentară, datorită posibilităților sporite de acumulare bănească, apar ca proprietari de întreprinderi industriale, alături de boieri, mai mulți negustori și arendași. Forța de muncă salariată, folosită în manufacturi, precumpănea. Cea mai mare manufactură din Moldova, în perioada dintre 1848 și 1864, a fost zalhanaua de la Huși, a lui Glodeanu și Stere. Nu știm cu preciziune când a fost înființată acea zalhana
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moșiei cu pășunarea vitelor aduse pentru tăiere, prin declarațiile false privind numărul de vite tăiate, prin neachitarea la timp a taxei de jumătate de galben. Consiliul administrativ al Moldovei s-a văzut nevoit să-i impute plata unor despăgubiri către arendașul moșiei, să-i scoată la licitație mărfuri, să-i oprească exportul de conserve, să-i sechestreze mărfurile etc. Pe de altă parte, abuzurile arendașului moșiei, ale funcționarilor de stat (ai vămii, ai Vistieriei, ai Eforiei orășănești), pretențiile otcupcicului vămii de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
galben. Consiliul administrativ al Moldovei s-a văzut nevoit să-i impute plata unor despăgubiri către arendașul moșiei, să-i scoată la licitație mărfuri, să-i oprească exportul de conserve, să-i sechestreze mărfurile etc. Pe de altă parte, abuzurile arendașului moșiei, ale funcționarilor de stat (ai vămii, ai Vistieriei, ai Eforiei orășănești), pretențiile otcupcicului vămii de a i se plăti lui jumătatea de galben de vită tăiată și nu Vistieriei etc. l-au exasperat până într-atâta pe Goldner, încât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mănăstire. Mihail Kogălniceanu a înființat cea de-a doua și cea mai mare fabrică de postav din Moldova. El s-a dovedit a fi nu numai un mare bărbat de stat, dar și un foarte priceput întreprinzător. Proprietar de moșii, arendaș de moșii, de poște, de hanuri, negustor etc., el a acumulat sume de bani și a fondat fabrica de postav de la Târgu Neamț. Construind acea fabrică, spune Kogălniceanu, a „pus în pericol peste două zeci și cinci de mii galbeni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fălci și 71 prăjini”. Clădirile erau făcute din piatră și cărămidă. Ele erau mari, „vaste și luminoase”. M. Kogălniceanu arăta că a cheltuit pentru construcția fabricii peste 20.000 galbeni, adăugând că „să nu se uite că el atunci era arendașul moșiei Târgul Neamț și Oglinzi și că avea la dispoziție 100 de clăcași, epistați, care, boi etc.; aceste clădiri astăzi (adică în 1874) chiar cu greu s-ar putea face cu cifra cheltuită”. Inițial, forța motrică a fabricii era apa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]