999 matches
-
să inventeze creație... „Forța și imaginația Laviniei parcă nu are hotar.“ Corect ar fi fost „nu au hotar“. Dar ce banal ar fi sunat! Sub o grindinA de neologisme Pentru un poet nu există restricții în ceea ce privește folosirea lexicului unei limbi. Argoul și terminologia științifică, arhaismele și neologismele îi stau deopotrivă la dispoziție. Cu condiția să facă poezie din ele... ‹ Florin țupu, un maniac al neologismelor, nu ajunge însă niciodată la poezie. Volumul său de versuri Jertfa eutimică (Fides, Iași, 2001) este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Rodica Zafiu Într-un articol mai vechi asupra lexicului argotic legat de viața militară (Ion Moise, Note de argou militar, 1982), găsim înregistrată o formulă de estimare cantitativă bazată pe un nume propriu: ,armată cît Berilă". Sensul expresiei este intensiv, chiar superlativ, indicînd o perioadă foarte lungă. Prin specializare, se pare că formula ar fi descris chiar situația militarilor
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
nume comun, format prin antonomază, desemnînd un ins generic, prototipic; la această percepție contribuie forma numelui, cu finala -ilă, specifică unor porecle - Urechilă, Cocoșilă - și evocînd chiar personaje (comice) de basm: Setilă, Flămînzilă etc. În prima ediție din Dicționarul de argou al limbii române al Ninei Croitoru Bobârniche (1996), Berilă este explicat ca ,denumire generică dată deținuților care au o condamnare mare, fiind acuzați de crime"; în ediția a doua (2003), autoarea adaugă sensul ,minor sau tânăr care a petrecut mult
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
dată deținuților care au o condamnare mare, fiind acuzați de crime"; în ediția a doua (2003), autoarea adaugă sensul ,minor sau tânăr care a petrecut mult timp într-un institut de reeducare", preluat din Anca și George Volceanov, Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române (1998); și în dicționarul lui din 2006, G. Voceanov păstrează cele două explicații. E limpede că acestea sînt doar variații contextuale ale unei singure definiții, mai simple: Berilă este (în strictă analogie cu purtătorul
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
acestea sînt doar variații contextuale ale unei singure definiții, mai simple: Berilă este (în strictă analogie cu purtătorul real al numelui și indiferent de vîrstă sau de locul de ispășire a pedepsei) un ins cu condamnări îndelungate. Surprinzător, dicționarul de argou on-line 123urban.ro furnizează pentru Berilă definiția ,om prost" și un exemplu în totală contradicție cu ipostaza pe care am discutat-o pînă acum: ,dacă stai ca berilă și nu faci nimic, nici nu o să se întîmple nimic". De fapt
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
Rodica Zafiu Am urmărit săptămâna trecută câțiva dintre termenii care desemnează, în argoul românesc, polițistul: sticlete, curcan, scatiu, cloncan, copoi, prepelicar, gabor, presar, priponar, trocar. Lista e totuși mai bogată și merită să fie completată cu câteva alte cuvinte, chiar dacă unele au doar o circulație limitată. Termenul caraliu ("polițist, gardian") nu are atestări
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
-s obișnuiți cu filmele documentare" (G. Cușnarencu, Tratat de apărare permanentă, 1983, p. 27); "ochelarii, șoaptele cifrate, semnalele caraliilor de-acolo îți dădeau un sentiment de mândrie" (P. Goma, Ostinato, 1991, p. 91); cuvântul este înregistrat în toate dicționarele de argou apărute după 1989. Originea sa pare a fi în limba romaní, cel puțin dacă ținem seama de formula avelo caralo!, glosată: "vine polițistul" (în G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Caraliu nu a fost discutat de Al.
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
Ostinato, 1991, p. 91); cuvântul este înregistrat în toate dicționarele de argou apărute după 1989. Originea sa pare a fi în limba romaní, cel puțin dacă ținem seama de formula avelo caralo!, glosată: "vine polițistul" (în G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Caraliu nu a fost discutat de Al. Graur în cunoscutul său studiu despre elementele țigănești din română, din 1934; l-a înregistrat, în schimb, Vl. Drimba (Cercetări etimologice, 2001, p. 252), sugerând ca posibil etimon cuvântul
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
aceeași formă înseamnă "rădașcă". Polițistul este așadar, din punctul de vedere al argotizantului, "cel cu coarne", "cornutul", în mai multe posibile ipostaze: poate diavolul, poate rădașca, dacă nu cumva vreun mamifer cu coarne... Până la urmă, șingaliu confirmă tendința puternică a argoului de a desemna polițiștii prin termeni negativi, mai ales prin metafore animaliere; în plus, există ceva în comun cu caraliu: ambii înțeapă sau împung.... Între celelalte elemente ale seriei, foarte interesant e termenul manuș, pe care N. Croitoru Bobârniche (Dicționar
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
a desemna polițiștii prin termeni negativi, mai ales prin metafore animaliere; în plus, există ceva în comun cu caraliu: ambii înțeapă sau împung.... Între celelalte elemente ale seriei, foarte interesant e termenul manuș, pe care N. Croitoru Bobârniche (Dicționar de argou al limbii române, 2003) și G. Volceanov 2006 îl consideră invariabil și par să-l asimileze unui nume propriu (în forma manușu). E vorba tot de un împrumut din limba romaní, sau mai curând de un termen țigănesc insuficient integrat
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
îl consideră invariabil și par să-l asimileze unui nume propriu (în forma manușu). E vorba tot de un împrumut din limba romaní, sau mai curând de un termen țigănesc insuficient integrat în limba română, destul de rar folosit chiar în argou. Nu e totuși neadaptat gramatical, folosindu-se și la plural: "ca să-i deruteze pe Ťmanușiť (polițiști)" (Dilema, nr. 101, 1994). Manuș este probabil desemnarea cea mai neutră, lipsită de note peiorative, a polițistului, pentru că sensul originar al cuvântului, în romaní
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
la plural: "ca să-i deruteze pe Ťmanușiť (polițiști)" (Dilema, nr. 101, 1994). Manuș este probabil desemnarea cea mai neutră, lipsită de note peiorative, a polițistului, pentru că sensul originar al cuvântului, în romaní, este "bărbat, om". Termenul a intrat și în argourile din alte limbi: în franceză, manouche a căpătat sensul generic de țigan sau, metonimic, a ajuns să desemneze limba romaní (G. Sandry, M. Carrčre, Dictionnaire de l'argot moderne, 1953). Am mai putea lua în discuție pe lest - "la un
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
Rodica Zafiu În orice argou interlop, polițistul e un personaj esențial, desemnat de o serie bogată de sinonime. Nu se fac, în genere, diferențe între tipurile de agenți (după grade sau atribuții); desemnările sunt mai curând generice, referindu-se atât la polițist (în limbajul celor
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
o serie bogată de sinonime. Nu se fac, în genere, diferențe între tipurile de agenți (după grade sau atribuții); desemnările sunt mai curând generice, referindu-se atât la polițist (în limbajul celor aflați în libertate), cât și la gardian (în argoul închisorii). Cele mai vechi denumiri ale polițistului în argoul românesc sunt nume de păsări, folosite metaforic: sticlete, curcan, scatiu, cloncan. Sticlete apărea deja în primele atestări ale argoului românesc, la N.T. Orășanu (Întemnițările mele politice, 1861) și la G. Baronzi
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
genere, diferențe între tipurile de agenți (după grade sau atribuții); desemnările sunt mai curând generice, referindu-se atât la polițist (în limbajul celor aflați în libertate), cât și la gardian (în argoul închisorii). Cele mai vechi denumiri ale polițistului în argoul românesc sunt nume de păsări, folosite metaforic: sticlete, curcan, scatiu, cloncan. Sticlete apărea deja în primele atestări ale argoului românesc, la N.T. Orășanu (Întemnițările mele politice, 1861) și la G. Baronzi (Misterele Bucureștilor, 1862), cu glosarea "soldat, dorobanț"; a fost
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
polițist (în limbajul celor aflați în libertate), cât și la gardian (în argoul închisorii). Cele mai vechi denumiri ale polițistului în argoul românesc sunt nume de păsări, folosite metaforic: sticlete, curcan, scatiu, cloncan. Sticlete apărea deja în primele atestări ale argoului românesc, la N.T. Orășanu (Întemnițările mele politice, 1861) și la G. Baronzi (Misterele Bucureștilor, 1862), cu glosarea "soldat, dorobanț"; a fost reluat (în varianta grafică stiglete și cu explicația "gardian") în lunga listă publicată de ziaristul N. Scîntee în Dimineața
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
anii '30 și folosit de atunci permanent: Întâi l-au prins gaborii pe Nicu-Piele" (E. Barbu, Groapa, 1974, p. 247); "Gata, șefu'. Eu sunt hoț, dumneata ești gabor... Ai câștigat!" (Tineretul liber, 576, 1992), înregistrat de toate dicționarele noastre de argou. Originea sa nu este totuși foarte clară, din punctule de vedere al evoluției semantice; forma trimite la numele propriu Gábor (forma maghiară pentru "Gabriel"). Popular, în Transilvania (în varianta gabur, citată în Dicționarul Academiei), acesta circula ca termen depreciativ (cu
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
probabil, intenționată; cel puțin în cazul lui presar, termenul argotic este mai vechi decât cel din jargonul jurnaliștilor. Și mai transparent e cuvântul priponar: polițistul e cel care priponește (= arestează) și trimite la pripon (= închisoare). Trocar (înregistrat în Dicționarul de argou al lui G. Volceanov, 2006) provine de la troacă: cuvântul e și un termen de desemnare a locuitorilor din Șcheii Brașovului și o poreclă dată ardelenilor de către locuitorii din Muntenia (s-a observat că atât trocar, cât și gabor trimit la
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
predă și teoria traducerii și face seminarii-atelier de practică, recunoaște că echivalarea e o permanentă și laborioasă acumulare de cunoștințe (pe parcursul timpului, a fost nevoită să-și alcătuiască singură glosare cu termeni de navigație, termeni militari din trecut, cuvinte din argou etc.), dar o face cu plăcere și satisfacție altruistă. Un talent plurivalent și harnic, scriitorul Radu Pavel Gheo spune din experiențele cu Hemingway și Philip Roth că "traducătorii pot fi plasați printre cei mai buni judecători ai unui scriitor, fiindcă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
laudativ, despre Șăineanu, M. Gaster și I. A. Candrea, "cărora ar fi regretabil să le tăgăduim contribuția la propășirea culturii". S-a spus, cu mare regret, că prin stabilirea sa la Paris, unde s-a făcut celebru prin studii despre argou și despre Rabelais, printr-o ediție completă a scrierilor filologice ale acestuia, că știința românească a pierdut un reprezentant de seamă al ei. Studii și articole, semnate de Iorgu Iordan, Constantin Șăineanu, Mircea Seche, D. Macrea, Perpessicius, Ovidiu Bârlea, Constantin
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
s-a specializat pentru anumite sensuri, marcate ironic și depreciativ: ca termen de desemnare pentru "scandal, hărmălaie, ceartă" ori pentru "situație comică, ridicolă", sau ca termen insultător pentru o femeie (deloc respectabilă). Sensurile se găsesc în dicționarele și glosarele de argou (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006, 123urban.ro etc.). Dicționarele generale sugerează traseul evoluției, înregistrând faptul că panorama însemna "imagine de mari dimensiuni, dispusă circular, pentru a da iluzia realității", dar și transformarea performanței vizuale în spectacol
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
sensuri, marcate ironic și depreciativ: ca termen de desemnare pentru "scandal, hărmălaie, ceartă" ori pentru "situație comică, ridicolă", sau ca termen insultător pentru o femeie (deloc respectabilă). Sensurile se găsesc în dicționarele și glosarele de argou (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006, 123urban.ro etc.). Dicționarele generale sugerează traseul evoluției, înregistrând faptul că panorama însemna "imagine de mari dimensiuni, dispusă circular, pentru a da iluzia realității", dar și transformarea performanței vizuale în spectacol de bâlci. Dicționarul academic (DLR
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
precizat că italianul este o panaramă de om" (fanatik.ro). La singular, probabil și datorită genului gramatical, cuvântul pare să se aplice mai des femeilor; în acest context insultător, nu este la fel de vulgar-agresiv ca alte denumiri metaforice ale femeii în argou, dar tinde să se asocieze cu conotații sexuale (imoralitatea, prostituția). Găsim astfel (în contexte care arată clar că e vorba de o femeie) folosiri ale cuvântului fără alte determinări: "avocatul panaramei" (bzi.ro), "i-aș trage o bătaie bună panaramei
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
care, cu luxoasa lui mașină, marfă pentru birturile din preajma pieței. Lumea aceasta nouă, forfotind de femei ușoare, de monopoliști cu tenul smead și de recuperatori de profesie îi oferă alt pretext pentru a-și duce reveriile la capăt. Pricopsit cu argoul marginalilor, protagonistului nu-i mai rămâne de făcut decât un pas până sub pragul limbajului articulat. Îl va și face, de altminteri, așa încât unul din ultimele capitole ale cărții va fi construit pe schelăria unei proiecții imaginare într-un mediu
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
ce fusese descoperită, cartea continua să se vândă, poate chiar mai bine după ce se dăduseră în vileag. Cartea a inspirat, apoi, o întreagă serie, iar “romanul în colaborare” a devenit o nouă specie. # 2. Frank Zappa inventează accidental Valley Girl Argoul este unul dintre cele mai mari mistere din istoria omenirii. Poate fi urmărit și înregistrat, dar nimeni nu știe cu adevărat cum se va răspândi sau de unde începe. Nimeni nu poate prezice ce termeni lipsiți de sens vor spune copiii
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]