881 matches
-
de care va aparține timp de 146 de ani. La sfârșitul secolului 18, Rzeszów avea 3000 de locuitori. La mijlocul secolului 19 populația a crescut la aproximativ 7500 de locuitori, 40% dintre aceștia fiind Evrei. În 1858, Calea Ferată Galițiană a Arhiducelui Charles Louis ajunge la Rzeszów, fapt ce conduce la dezvoltarea accelerată a orașului. În 1888 sunt puse în funcțiune primele linii telefonice, în 1900 iluminatul stradal cu lămpi cu gaz, iar în 1911 o centrală electrică și sistemul de alimentare
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
Perioada Orașului liber Cracovia a fost operioadă de prosperitate și dezvoltare rapidă pentru Chrzanów și locuitorii săi. În această perioadă, dreptul de proprietate al orașului s-a schimbat din nou. Fostul proprietar, ducele Albert de Saxa-Casimir Cieszyn, a cedat orașul arhiducelui Karl Ludwig din Austria (1822), care, la rândul său l-a vândut senatorului Cracovian și deputatului din Chrzanów, Jan Mieroszewski. În 1856 Mieroszewski a decis să-și vândă averea Chrzanów unui grup de antreprenori din Wrocław, dintre care unul era
Chrzanów () [Corola-website/Science/297948_a_299277]
-
de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplină independența doar Șerbiei și Muntenegrului, lăsând Bosnia și Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 și 1913 și Primul Război Mondial. Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susținător al unității slavilor de sud, supus austriac și membru al organizației Bosnia Tânără, a servit drept pretext pentru că Austro-Ungaria să declare război Șerbiei. Rusia a început să
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
XV-lea - al XVII-lea. A fost construită prima "turnătorie" din abație. Marcat prin lungile abațiate a două mari personalități, Orval își regăsește prosperitatea și reputația de sfințenie în secolul al XVII-lea. Bernard de Montgaillard, impus ca abate de către arhiducele Albert în 1605, este mai întâi rău primit de călugări. Dar a reușit să se impună și să introducă, în mod progresiv, o reîntoarcere la practicile religioase firești. Și-a obținut stima călugărilor și apropierea abației de poporul din împrejurimi
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
aceleași motive. În ianuarie 1850, într-o petiție adresată împăratului, l-a rugat pe acesta să transforme Principatul Ardealului în „Țara Românilor”, iar împăratul să primească titlul de „Mare Principe al Românilor”. Vasile Erdeli a reușit, cu sprijinul guvernatorului Ungariei, "arhiducele Albrecht", înființarea unei catedre de limbă și literatură română la "Universitatea din Budapesta", începând cu anul universitar 1862 - 1863. La această catedră a fost numit profesorul Alexandru Roman (1826 - 1897), membru fondator al Academiei Române de la București și publicist, care predase
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
împărat romano-german (catolic) de către Papa Nicolae al V-lea a intrat în cronologia imperială ca "Frederic al III-lea" (Sfânt Împărat Roman). A fost ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat la Roma, și antipenultimul împărat încoronat de Papă. Ca Arhiduce al Austriei a purtat numele de "Frederic al V-lea" (Arhiduce al Austriei). S-a opus reformei Imperiului, reușind cu greutate să evite alegerea unui alt Rege al Germaniei. În timpul domniei sale nu a reușit să câștige nici o bătălie, recurgând la
Frederic al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/307677_a_309006]
-
în cronologia imperială ca "Frederic al III-lea" (Sfânt Împărat Roman). A fost ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat la Roma, și antipenultimul împărat încoronat de Papă. Ca Arhiduce al Austriei a purtat numele de "Frederic al V-lea" (Arhiduce al Austriei). S-a opus reformei Imperiului, reușind cu greutate să evite alegerea unui alt Rege al Germaniei. În timpul domniei sale nu a reușit să câștige nici o bătălie, recurgând la planuri subtile pentru a-și păstra puterea. L-a ținut ostatic
Frederic al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/307677_a_309006]
-
în urma semnărilor de tratate între ceilalți 3 poli de putere europeni, Marea Britanie, Rusia și Franța, a unei serii de tratate bilaterale, numite Antanta, menită să contracareze pretențiile puterilor din Tripla Alianță. După asasinarea de către un naționalist sârb, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand și a soției acestuia (28 iunie 1914) războiul era iminent, așa că marile puteri au început degrabă pregătirile pentru o conflagrație care avea să devină mondială. În decurs de numai 2 săptămâni, statele din cele 2 sfere de influență
Tripla Alianță (1882) () [Corola-website/Science/307676_a_309005]
-
intrat în componența Imperiului Austriac fiind cunoscute ca și Țările de Jos Austriece. Inițial din Țările de Jos Spaniole făceau parte regiunile: Capitala era la Bruxelles iar la începutul secolului al XVII-lea aceasta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Curtea arhiducelui era înfloritoare și găzduia numeroși artiști, printre cei mai importanți fiind Peter Paul Rubens. Până în 1621 sub puterea arhiducilor, Țările de Jos Spaniole erau practic independente, ulterior ele reintrănd sub controlul Regelui Spaniei. În secolul al XVII-lea, ca urmare
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
făceau parte regiunile: Capitala era la Bruxelles iar la începutul secolului al XVII-lea aceasta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Curtea arhiducelui era înfloritoare și găzduia numeroși artiști, printre cei mai importanți fiind Peter Paul Rubens. Până în 1621 sub puterea arhiducilor, Țările de Jos Spaniole erau practic independente, ulterior ele reintrănd sub controlul Regelui Spaniei. În secolul al XVII-lea, ca urmare a repetatelor războaie dintre regele Spaniei și cel al Franței, teritoriul Țărilor de Jos Spaniole a fost redus treptat
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
prosperitatea comercială și centrele industriale ale Flandrei și Brabantului. Cu toate acestea, toți erau parte a Ligii Hanseatice și se bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertățile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Țările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
și încearcă fără succes realizarea unirii Bisericilor din Orient și Occident. În 1440 revine în Germania în calitate de emisar papal. În 1448 este înălțat de Papa Nicolae V la demnitatea de cardinal și, în 1450, este numit episcop de Brixen (Bressanone). Arhiducele Sigismund de Austria, adversar al ideilor reformatoare, se opune acestei numiri. În 1460, Cusanus este încarcerat, fiind eliberat de Papa Pius II, în timp ce Sigismund este excomunicat. Cu toate acesta, nu se mai poate întoarce în dioceza sa, devine cardinal al
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
coloană din piatră. În motivul ornamental cioplit pe suprafața cilindrica de la bază coloanei se află patru medalioane cu litera “R”. Acest obelisc a fost ridicat de locuitorii din colonia germană "Fürstenthal" (astăzi Voievodeasa) pentru a marca trecerea prin localitate a arhiducelui Rudolf de Habsburg, singurul fiu al împăratului Franz Joseph al Austriei și al împărătesei Elisabeta, cel care, la mai puțin de doi ani de la vizita sa în Bucovina (7 - 11 iulie 1887), a murit, în condiții încă pe deplin neelucidate
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
încheia printr-o coroană împărăteasca, care a dispărut din vârful obeliscului după 1940, când s-a încheiat repatrierea germanilor care au locuit în Bucovina. De pe soclul monumentului a fost înlăturata și placă de plumb care consemna trecerea prin localitate a arhiducelui, la 9 iulie 1887. Soclul este format din patru postamente pătrate suprapuse în formă piramidala cu laturi și grosimi diferite că dimensiuni. Astfel primul postament are grosimea de 0,35 m și lațurile de 3 m fiecare al doilea are
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea, statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani. La data de 1 iunie 2009, castelul intră pe deplin în posesia moștenitorilor Principesei Ileana: Arhiducele Dominic de Habsburg, Arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și Arhiducesa Elisabeta Sandhofer. Inițial, Castelul Bran a fost o cetate militară de apărare, având la bază forma unui patrulater neregulat. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesa Ileana. În anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii principesei Ileana, de la care castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului. În luna mai 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent, în urma
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
balcanice care au dus la dublarea teritoriului Regatului Serbiei au încurajat și mai mult mișcarea naționalistă sârbă. În anul 1914, un grup de tineri naționaliști (cinci sârbi și un bosniac musulman) au hotărât să-l asasineze pe moștenitorul tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand aflat în vizită la Sarajevo. La data de 28 iunie 1914, Gavrilo Princip, unul dintre conspiratori a reușit să-l asasineze pe arhiducele Franz Ferdinand și pe soția acestuia. Succesiunea de evenimente determinate de atentat au dus la
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
cinci sârbi și un bosniac musulman) au hotărât să-l asasineze pe moștenitorul tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand aflat în vizită la Sarajevo. La data de 28 iunie 1914, Gavrilo Princip, unul dintre conspiratori a reușit să-l asasineze pe arhiducele Franz Ferdinand și pe soția acestuia. Succesiunea de evenimente determinate de atentat au dus la izbucnirea primului război mondial. În urma declanșării războiului dintre Austro-Ungaria și Serbia și Muntenegru, autoritățile austriece au privit cu deosebită suspiciune populația locală sârbă și au organizat forțe
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
mercenari străini cu tabăra la Györ și Székesfehérvár. Abia în anul 1541 au reușit să captureze și să ocupe capitala. Totuși, bătălia de la Mohács a însemnat sfârșitul Regatului Independent al Ungariei ca teritoriu unificat. Ocupația otomană a fost contestată de Arhiducele de Habsburg al Austriei, Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman, cumnatul regelui Ludovic și succesorul acestuia, prin tratatul cu regele Ladislau II Jagiello al Boemiei și Ungariei. Boemia a căzut sub stăpânirea Austriei, care a dominat treimea vestică a Ungariei
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
Când a văzut corpul neînsuflețit al regelui Ludovic, Soliman ar fi spus plângând: Am venit într-adevăr împotriva lui; dar nu am vrut ca el să moară". În anii următori, sub conducerea lui Carol Quintul și a fratelui său Ferdinand, arhiducele de Austria, Habsburgii a reocupat Buda și Ungaria. Ca urmare, în 1529 Soliman din nou a mărșăluit prin valea Dunării și a recâștigat controlul asupra orașului Buda iar în toamna următoare a asediat Viena. A fost cea mai ambițioasă expediție
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
de condiții meteorologice nefavorabile și nu a fost aprovizionată la timp. În anii 1540 a urmat un conflict în Ungaria și Soliman are posibilitatea de a răzbuna înfrângerea suferită la Viena. Unii nobili maghiari au propus ca împăratul romano-german Ferdinand, arhiducele de Austria (1519-1564), care a fost domnitor al Austriei vecine și legat de familia lui Ludovic al II-lea prin căsătorie, să fie rege al Ungariei citând acordurile anterioare prin care ungurii au acceptat ca Habsburgii să ia tronul Ungariei
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului. Franz Joseph s-a născut la Palatul Schönbrunn din Viena, fiind primul născut al arhiducelui Francisc Carol Joseph (1802 - 1878), care era fratele mai tânăr al împăratului Ferdinand I al Austriei. Mama lui a fost Prințesa Sophie Friederike Dorothée Wilhelmine de Bavaria (1805 - 1872). Pentru că unchiul său, împăratul Ferdinand, era bolnav psihic iar tatăl său
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
mai tânăr al împăratului Ferdinand I al Austriei. Mama lui a fost Prințesa Sophie Friederike Dorothée Wilhelmine de Bavaria (1805 - 1872). Pentru că unchiul său, împăratul Ferdinand, era bolnav psihic iar tatăl său nu era ambițios și era în vârstă, tânărul arhiduce "Franzl", a fost crescut de mama sa ca un viitor împărat, cu accent pe devotament, responsabilitate și sârguință. Franzl și-a idolatrizat bunicul, "der Gute Kaiser Franz", ca pe monarhul ideal, care a murit cu puțin înainte ca Franz Joseph
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
Joseph să împlinească cinci ani. La vârsta de 13 ani a început cariera militară în rang de colonel în armata austriacă. A preferat să poarte uniforma militară aproape tot restul vieții. Franz Joseph a avut trei frați și o soră: arhiducele Ferdinand Maximilian (1832-1867), viitorul împărat al Mexicului; arhiducele Karl Ludwig (1833-1896) tatăl viitorului arhiduce Franz Ferdinand de Austria; arhiducele Ludwig Viktor (1842-1919) și arhiducesa Maria Anna (1835-1839), care a murit la vârsta de patru ani. În urma demisiei cancelarului Prințul Metternich
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
13 ani a început cariera militară în rang de colonel în armata austriacă. A preferat să poarte uniforma militară aproape tot restul vieții. Franz Joseph a avut trei frați și o soră: arhiducele Ferdinand Maximilian (1832-1867), viitorul împărat al Mexicului; arhiducele Karl Ludwig (1833-1896) tatăl viitorului arhiduce Franz Ferdinand de Austria; arhiducele Ludwig Viktor (1842-1919) și arhiducesa Maria Anna (1835-1839), care a murit la vârsta de patru ani. În urma demisiei cancelarului Prințul Metternich în timpul Revoluției din 1848, tânărul arhiduce a fost
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]